Operatia de menisc, probleme, recuperare

Lanosil :

Indicaţii: ĂŽn cazul leziunilor nedeschise cauzate de accidente sau activităţi sportive, precum: entorse, contuzii, hematoame, acumulări sau umflături la nivelul articulaţiilor, cicatrice, hemoroizi, flebite sau/şi tromboflebite, tromboze superficiale, varice sau ulcer varicos.

Lasonil destinat aplicării locale se compune din combinaţia între heparinoid, cu proprietăţi inhibitoare pentru trombus şi inflamaţii, şi hialuronidază, care pe lângă efectul său antiinflamator posedă şi proprietatea de a inhiba acumularea de lichide.
Diagnostic RMN: ACUMULARE FLUIDA RETRO SI SUPRALATERALA EXTERNA.

Deci, e cam ok asta la ce am eu.....

Ati vrut cumva sa amintiti si aceste aspecte ?, observate de mine ca pacient - la fel ca multi alti pacienti, precum am observat  prin saloane, dar care nu s-au exprimat pe forumuri:
1) meniscul s-ar putea reface, dar urmand si anumite proceduri mai apoi timp destul de lung (nu e cazul meu, din pacate). Majoritatea insa s-ar putea reface prin sutura, inclusiv in partea centrala -neirigata, doar ca e o singura mare problema: bucatile ar trebui mentinute lipite cu suturi cu ancore resorbabile nesolicitate extern- minim 6 luni la partea centrala, neirigata. Practic e imposibil fara orteze speciale care preiau incarcarea piciorului + limitarea flexiei la un unghi calculat astfel incat sa nu ajunga cornul posterior al meniscului intern sa fie solicitat (cel ce se rupe cel mai des) s-ar mari sansele de reusita considerabil. Probleme apar in schimb datorita limitarii miscarii pe timp foarte indelungat, si preluarea descarcarii tot pe timp foarte indelungat cum ar fi atrofia nepermis de mare a muschilor coapsei, extrem de greu daca nu imposibil de recuperat, artro-fibroza ce ar ajunge atat de grava incat ar trebui indepartata chirurgical. Doar ca nu prea e de ales. As alege in continuare sutura -constient fiind de toate eforturile si riscurile- in locul rejectiei, urmand sa am rabdare la recuperarea muschilor in 4-5 ani. O ruptura foarte comuna ce ar avea sanse de sutura datorita suprafetei mari de contact -ce ar accepta si multe ancore- este cea oblica - aspect total neglijat la noi. Doar ca aceste orteze sunt destul de accesibile acum si romanilor si daca pt. o operatie de 5 minute in care chipurile il faci sa se simta bine vreo 2 ani, apoi vine inapoi cu artroza dupa ce te-a laudat la toata lumea ce medic bun esti, ii ceri 40 de milioane, de ce nu-i spui riscurile si ca o astfel de orteza ar costa inca vreo 15-20 de milioane. Poate ca in loc de artroza in 2 ani ar face pe dracu'n patru si ar plati, inclusiv spaga pentru a-i face sutura ca lumea si nu sa-i rejectezi bucata de menisc imediat, ca si aia contribuie la stabilitatea genunchiului si intarzierea artrozei. Altfel, la o alunecare- tot din cauza instabilitatii, fiindca nu i-ai facut sutura, isi va rupe LIA -ce-l costa inca 80 de milioane, iar daca are LIA deja rupt, cu siguranta isi rupe LCM/LCL sau LIP, toate mult mai scumpe. Prefera sa se scalde in termeni "interesanti", cum ar fi "procesul degenerativ al genunchilui dvs. e greu de oprit acum", dar aceasta expresie pretentioasa e cruciala pentru pacient, simte cum i se scurge viata prin gura ce le rosteste. Chiar si cu riscurile de rigoare, daca pacientul intelege mecanismul de functionare si DE CE trebuie sa faca ceva, nu va face greseli - ce n-au legatura cu tratamentul in sine, dar care tin de anumite activitati obisnuite- ce anuleaza orice "sfat al medicului".
2) dupa 2 ani de operatii un ortoped bun roman ajunge sa castige sute de milioane pe zi, are cozi interminabile si eventual umbla sa-si faca traiul mai usor. Oficial, operatia de menisc e 40 de milioane, si ai crede ca la suma asta iti face o sutura ceva, doar ca-ti taie bucata crapata/desprinsa, apoi baga o teava pin care o aspira si gata, asta-i tot. Asa zisa recuperare dupa asa zisa operatie de menisc e de fapt recuperarea dupa artroscopie -cele 2 gauri din genunchi.
3) Cum la teorie stam foarte bine noi romanii, peste tot se vorbeste izolat, ba de ligamente, ba de menisc, ba de platou tibial, ba de artroza rotulei, cand in realitate fortele puternice care sunt in stare sa-ti rupa LIA, rup si meniscul, fractureaza un pic rotula, rup inca vre 4-5 insertii ligamentare esentiale pentru stabilitatea genunchiului, capsulele si bursele din jurul rotulei, etc. Unele se pot reface doar daca-s fixate imediat, in primele 2 saptamani, altele prin repaus, dar majoritatea se sudeaza stramb, in pozitiile gresite, si genunchiul ramane o perioada indelungata instabil dar si cu flexia si extensia limitata destul de mult. Asta e realitatea pentru omul obisnuit - nu sportiv de performanta, care are medicul sportiv langa el si intervine imediat- dar ca sa-i mai chinuie un pic pe banii lor, fac fizio-terapie dureroasa la greu -pentru a desprinde tzesut conjunctiv inexistent, cand de fapt miscarea e limitata de o problema grava nerezolvata in interiorul genunchiului pe care nimeni nu vrea s-o observe. Si asta fiindca nu au facut investigatiile care trebuie imediat, datorita:
imposibilitatii de deplasare imediata + programare medic familie + programare specialist + programarea la RMN +interpretare = 15 zile > 2 saptaman, inseamna ca trebuia sa fii deja la RMN cand ai avut accidentul. E extrem de important fiindca genul de leziuni care se produc si nu sunt fixate imediat de medic, sudandu-se stramb, ar trebui mai apoi desprinse cu fortza si repuse la loc, doar ca aceasta repunere cu fortza va inchipuiti cam ce dureri ar provoca, plus riscurile de a rupe in continuare mai mult decat era rupt inainte, de exemplu, alte cornuri meniscale.
Scenariul pentru omul obisnuit este mai curand asta:
- n-a avut medic langa el sa-i puna la loc tot ce trebuie rapid, n-a fost sportiv ca muschii puternici sa-l protejeze de alte leziuni, astfel incat:
- pe langa ruptura totala de LIA, ruptura menisc intern, unul din ligamentele laterale de grad I sau II, leziuni osoase, rotula luxata, bursele sparte si capsulele lezate.
- i se recomanda o luna cu piciorul fixat-cine stie ii mai trec leziunile multiple- doar ca la sfarsit i s-au sudat o parte stramb si are si artro-fibroza de nu-i indoi piciorul nici la 40% fara sa-l faci sa urle de durere, si sa simta ca-i rupi ceva din nou.
- menisectomie partiala, apoi 3 luni pauza (dupa ce ??? si pentru ce ??? ca la sutura inteleg sa-l protejezi cateva luni, dar altfel ??)
- operatie de LIA cu maxime incurajari dupa care calvarul cu fizio-terapia ce nu merge fiindca intre timp de la orteza grea si pozitia viciata la mers discopatia L5-S1 a devenit hernie de disc in toata floarea.
(Nu cred in coincidente, si tot ce era trecut de 35 de ani, cu munca de birou - om normal- au capatat aceasta problema chiar daca n-o aveau) drept care fizio-terapia devine o utopie frumoasa, astfel incat in mod ciudat devine si o justificare pentru orice calitate a actului medical. Pai daca nu poti sa-ti faci fizio-terapia ca lumea ? N-am ce sa-ti fac. Astfel, omul normal ajunge sa cunoasca traseul real: operatie, complicatii, discopatie dobandita L5-S1, recuperare 3 luni, alta operatie, recuperare alte 5 luni, herniere disc L5-S1, operatie hernie + reparare operatie veche genunchi, recuperare 2 ani, revenire la operatie, recuperare alti 3 ani, agravare operatie, tot acest timp infectii intermediare cu streptococi aurii rezistenti -crescuti bine in spital, si in final artroza sfanta dupa care protezare. Si asta cu spagile de rigoare la toata lumea, de la portar pana la macelarii sefi. Totul de la o banala "luxatie", tratata doar cu gheatza - la sfatul medicului de urgentza.

4) Se induce ideea ca e o problema a sportivilor -in mod gresit- cand daca intelegi un pic de anatomie si ai idee ce-nseamna momentul fortei si un pic de rezistenta materialelor iti dai seama cat de usor e pentru oricine sa-si rupa meniscurile si ligamentele incrucisate. (sportivii insa fiind cei preferati si de medici fiindca se recupereaza usor, ei sunt cel mai des amintiti, ca si cazuri de success, restul, marea masa -99% nefiind amintiti, fiindca-s considerati baieti rai, care n-au vrut sa faca fizioterapia cum trebuie), dar nu ca de fapt li s-a rupt grefa fiindca instabilitatea genunchiului n-a fost de fapt rezolvata nici peste 60% prin operatie - fiindca i s-a extras bucatica de menisc in loc de sutura, iar celelalte leziuni -considerate neimportante -in capsula insertiei fibulei, bursele, rotula si o reinsertie veche gresita la un ligament colateral-care instabilizeaza mult genunchiul, n-au fost niciodata rezolvate. Multe din problemele astea fiind "descoperite" dupa incercari super-dureroase de fizio-terapie nereusita ce au cerut investigatii suplimentare.

5) lipsa banilor si a informarii, si a sistemului de asigurari care se pare ca are miliarde de euro pentru medicamente ciudate, nemaiauzite, dar pentru banalele operatii de genunchi, nu prea, desi ligamentoplasita artroscopica are peste 20 de ani deja in Romania si 30 ani in lume. Toate astea ii tin pe foarte multi departe de operatie, ii fac sa traiasca cu calmante, sa devina sedentari, murind astfel mult mai repede de inima.

6) Cel mai important lucru: asumarea raspunderii in fata cuiva neintelegator. De asta cred ca le e teama si medicilor, si e cea mai importanta cauza a lipsei de comunicare. Problema e ca in timp medicii isi fac un "modus vivendi" cu propriile reguli de supravietuire in tacere, fara sa se mai uite la om, sau sa mai incerce. Dar daca vezi ca ai cu cine discuta si daca ii spui omului DE CE trebuie sa-l fortezi si DE CE o sa-l doara intr-o zona anume, poate-l convingi mult mai repede sa accepte. Poti incerca si cu unul ce pare mai putin educat, ca atunci cand e vorba de propria sanatate invata si se desteapta imediat oricine. In genunchi e vorba de material uman de zeci de ori mai alunecoase ca gheatza, material pe care corpul uman nu-l mai poate produce dupa o varsta. Afli si ca o fractura -chiar si cele grave- se refac in cateva saptamani/luni, dar dupa o articulatie ai de tras de zeci de ori mai mult si ca timp si ca bani si efort fizic de recuperare, si totul cu rezultate mediocre - daca nu cumva esti sportiv de performanta profesionist sub 30 de ani si accidentul s-a produs in prezenta medicului sportiv ce a actionat imediat.

Eu m-am operat la Medsport in urma cu 9 luni. Aveam o jena la mers in partea mediala a genunchiului inainte de operatie. Am inteles ca aveam cartilajul afectat rau si o leziune degenerativa de menisc. Dupa operatie m-am simtit mult mai rau, dureri mult mai mari la mers. La fiecare pas simt un cutit acolo. Am ajuns la dr Andrei Bogdan si acesta mi-a recomandat un alt RMN, l-am facut si am inteles ca dupa operatie nu mai am cartilaj deloc si apoi am facut plasmafereza: sangele propriu este reinjectat in articulatie. Am 3 luni si ma simt mult mai bine, sper sa nu ajung la proteza. Pe voi cat v-a tinut aceasta procedura?