Despre libertate

M-am gandit de cateva ori la libertate... E o stare de spirit sau o realitate obiectiva? De obicei consideram libertate acea conjunctura in care putem face ceea ce ne dorim. Iar lipsa libertatii ca ingradirea noastra in a face exact ce dorim. Dar, daca mergem mai departe, suntem noi liberi sa ne dorim? Sau, cu alte cuvinte, ceea ce ne dorim vine din libertatea noastra de a decide, pe baza informatiilor despre noi si despre univers, ce vrem, si ce nu vrem?
Oare nu cumva, chiar nasterea e primul stalp dintr-un gard care se va construi toata viata in jurul nostru? Oare nu s-ar putea ca primul lucru pe care-l vedem, mirosim, auzim, sa influenteze in mod decisiv evolutia noastra ulterioara? Se spune ca un om informat e un om liber. Nu cred. Dimpotriva, cred ca e mai putin liber decat cel neinformat. Pentru ca orice informatie e asimilata (vrem-nu vrem) si cu un "rest" din modul in care a fost prezentata. Din structura deja existenta si din care am extras-o noi. Nu exista informatie pura. De aceea, ma-ntreb in ce masura suntem dependenti de modul in care am primit (extras) o informatie si cat de constienti suntem de "resturile" asimilate. Si-atunci, cata libertate ne ramane in a stabili exact ceea ce credem, ceea ce stim, ceea ce vrem? Oare un om caruia i s-ar "servi" doar informatie pura, fara "resturile" valorice - bun-rau - ar fi capabil sa ia o decizie? Nu cumva libertatea aceasta absoluta ar fi, de fapt, sursa unui blocaj? Libertatea le da oamenilor un sentiment de putere. Au putere asupra lor! Au senzatia ca sunt mai autentici in momentul in care se bucura de libertate. De aceea, de
multe ori, dorinta de libertate nu vine dintr-o necesitate profunda de a face ceva (neingaduit de ceilalti) ci ca o revolta, pur si simplu, impotriva gardului, ca o fronda destinata afirmarii independentei.
Oamenii care se simt liberi se simt si diferiti, nu? Dar, de cele mai multe ori, disparitia cenzurii externe duce la constientizarea (sau macar manifestarea cu putere) a celei interne. Regulile acestei cenzuri sunt stabilite tot pe baza informatiilor asimilate in timp.
Si, evident, a experientelor de viata. Dar si acestea au fost transformate in informatii depozitate in diferitele straturi ale structurii noastre, cu ajutorul mecanismelor noastre de gandire. Dependente de informatiile asimilate anterior. E un cerc vicios. Si-atunci, suntem noi liberi cu adevarat? Istoria omenirii a aratat ca oamenii nu vor sa fie liberi, de fapt. Ca, atunci cand se trezesc fata in fata cu universul, de cele mai multe ori ostil si misterios, isi inventeaza singuri repere intre care sa se simta in siguranta. Si pe care le transfera celorlalti in timpul interactiunii cu ei. S-a observat ca oamenilor le e mult mai frica sa fie pusi in situatia de a alege decat de a accepta o varianta sau alta, in functie de conjunctura constrangatoare exterioara. Cu cat sunt mai multe variantele de raspuns, cu atat oamenii pierd mai mult timp in a alege una si cu atat sunt mai speriati de faptul ca s-ar putea sa fi gresit in alegerea facuta. Si-atunci, atunci cand nu exista constrangere exterioara, isi construiesc una interioara pentru a le fi mult mai usor in a alege. Credintele noastre sunt complexele interne de repere care ne ajuta sa taiem nodurile gordiene. Asta ne scuteste de multe blocaje psihice si emotionale, ne ajuta sa mergem inainte si sa nu inghetam in fata unei probleme a carei solutii trebuie aleasa. Dar suntem noi liberi, cu adevarat, atunci cand luam decizia? Sau suntem, de fapt, dependenti de frica noastra de a fi liberi?

Libertatea este cea mai mare utopie pe cere si-o construieste individul. In fond toata viata este un film pe care il vezi din propria piele si ai senzatia ca esti implicat. Unii il iau prea in serios, se implica, sufera dar realizeaza ca totul a fost  zadarnic inainte de moarte cand ved rezumatul  :D.
Singura consolare a acestei "libertati" este senzatia de a-i supune pe ceilalti. Daca esti sef, comanzi sau unii oameni depind de tine te simti ca D-zeu si crezi ca tu esti liber, iar ceilalti nu. Totusi orice sef, general sau presedeinte depinde de altii, de natura, de hazard, etc, asadar nu este liber. Pana la urma singura libertate a ta este atitudinea pe care o ai fata de evenimentele ce ti se succed. Dorinta de a te afirma, de a face cariera, etc nu are nici o legatura cu libertatea ci tine de ceea se promoveaza in societate. De asemenea tine si de supravietuire : inainte era forta bruta, acum e forta banului.
Ai subliniat bine faza cu oamenii diferiti care se simt liberi, aici intra cei cu hobby-uri si mai ales cei cu hobby-uri extreme.

PS Libertatea e infinita, omul e o fiinta efemera....

Edited by rvic77, 05 September 2005 - 14:21.

De acord cu linia principala. Nu exista libertate totala, decat in cazul in care ai putea sa te dezvolti intr-un mediu complet lipsit de clisee si in care informatia sa-ti fie disponibila in totalitate, in stare pura si in mod instantaneu.

Am mai afirmat in primul tau post, Radu, ca suntem sclavii unui mozaic de clisee culturale si sociale care ne modeleaza, indiferent ca vrem sau nu. Chiar daca acest mozaic este unul extrem de rafinat (ca in cazul oamenilor cu o cultura extrem de vasta si o putere de asimilare pe masura) sau extrem de simplist (vezi manelistul clasic :) ), el exista si ne defineste extrem de puternic.

Ca atare, nu exista 'gandire outside-the-box' in stare pura, deci nu exista libertate in stare pura.

Subscriu la afirmatia "Libertatea este o utopie". Libertatea la nivelul absolut e o imposibilitate logica. Presupunand ca, avand libertatea absoluta, ai putea sa faci orice. Sau ai putea sa nu faci nimic. In orice caz, trebuie sa alegi ceva: ori faci ceva, ori nu. Iar aici dispare libertatea intr-o autocontrazicere: esti obligat sa alegi. Fie si sa alegi sa nu alegi. Astfel, libertatea absoluta e o imposibilitate. Singurul lucru accesibil este libertatea relativa, a carei relativitate vine din perceptia personala asupra gradului de libertate. Aceasta ar fi libertatea pe care o simtim, si aici intervine perspectiva individuala asupra pozitiei si pozitionarii personale in contextul mai larg care se numeste 'realitatea noastra'. Cu alte cuvinte, poti sa te simti liber in inchisoare, sau poti sa te simti inchis, chiar daca te plimbi intr=un parc.

In cele din urma, fiecare se simte liber intr=o masura mai mare sau mai mica. Nu poti lupta pentru libertatea altuia. Lupti pentru libertatea ta pe care ti-o simti amenintata prin empatie.

In ceea ce priveste libertatile specifice, luand de exemplu libertatea de expresie, am putea spune ca Romania este in continuare, la acest nivel o inchisoare. E adevarat ca nu se mai practica metodele sistematice si atat de violente de reducere la tacere a persoanelor incomode, dar asta nu inseamna ca toate sunt bune si frumoase. Oricine a lucrat in presa, stie foarte bine ce inseamna cenzura/autocenzura. Aceasta e o limitare a libertatii de expresie, aplicata unui grup (jurnalistii) pentru care aceasta reprezinta un drept fundamental (libertatea, nu limitarea).

In fine, am si eu o intrebare: Ce sens are sa disecam un concept atat de abstract si relativ precum "libertate"? Ne vom simti mai liberi? Vom descoperi libertatea? Inclin sa cred ca doar ne dam cu parerea din lipsa de altceva mai bun de facut. Speaking of doing stuff... i'm getting back to work.

peace

ragnarok, on Sep 5 2005, 15:51, said:

ditto...

Radu Herjeu, on Sep 5 2005, 14:01, said:

... iar ea, libertatea, a sughitat.

rvic77, on Sep 5 2005, 14:21, said:

Uimitor, oamenii care comanda, care sunt sefi, sunt mult mai ingraditi de propria putere decat cei carora le comanda. In plus, daca au si responsabilitatea puterii lor, libertatea devina o iluzie.

glumetu, on Sep 5 2005, 14:36, said:

Corect. Din pacate, manelistul va avea o senzatie de libertate si-si va ajusta atitudinea in functie de asta, mai mult decat cel care, cu o viziune mai ampla asupra vietii, realizeaza imensul haos care o guverneaza.

ragnarok, on Sep 5 2005, 14:51, said:

Ma tem ca, in afara de sex, calculatoare si bani, restul sunt abstractii... ce sens are sa vorbim despre ele? Poate niciunul. Sau poate ca asa avem senzatia ca suntem putin mai mult.

the real freedom is... Jesus.


Restul e... sclavia dorintei. Parca s-a zis asta in top-of-thread (or somethin). :coolspeak:   ^_^

Edited by CataPro, 05 September 2005 - 21:04.

Da, drumul spre libertate trece prin Iubirea Absoluta. Dar din pacate oamenii nu sunt capabili de asa ceva dar pot spera si tinde catre Ea.

rvic77, on Sep 6 2005, 11:52, said:

cred ca exista, dar sunt sanse sa ne scape.
sunt poate unul la mie... ii simti, iti scutura fiinta. :mellow:

CataPro, on Sep 7 2005, 21:25, said:

Si eu cred ca exista oameni capabili de o asemenea iubire. Din pacate, e incompleta pentru ca nu exista, in acelasi moment, si oamenii capabili s-o primeasca.

Radu Herjeu, on Sep 8 2005, 11:53, said:

Pai rezolvarea e simpla. Ar putea sa se iubeasca pe ei insisi daca tot au sufletul asta generos si mare cat un stomac de vaca.  :D
Apropo observ ca mi-ati sters niste posturi. OK poate vorbesc prostii dar unde dreaq e libertatea mea de exprimare libera ?  :cursing:

Edited by BugHunter, 08 September 2005 - 12:45.

Radu Herjeu, on Sep 5 2005, 18:31, said:

O fi seful tau mai ingradit, dar ii ramine totusi libertatea de a te da afara daca vede postul asta.  :huh:

Edited by godLESS, 08 September 2005 - 13:03.

godLESS, on Sep 8 2005, 12:56, said:

Pai eu cred ca l-a si dat afara de are timp pentru "editorialele" astea.  :naughty:

Radu Herjeu, on Sep 8 2005, 11:53, said:

eu cred ca sunt si din-astia.
inca.
si nu putini, SD (Slava Domnului) hm heh.

Edited by CataPro, 08 September 2005 - 17:25.

libertatea adevărată este aceea care nu presupune nici măcar ideea de libertate..