DOCUMENTAR Istoria alegerilor prezidențiale (2000):

;Adevărul“ continuă campania „Alegerile noastre“ cu rememorarea scrutinului prezidenţial din anul 2000, când românii au votat masiv un candidat care voia să conducă ţara cu mitraliera. Momentul alegerilor prezidenţiale din anul 2000 a găsit România într-o stare de dezamăgire generală. Schimbarea din 1996, când Emil Constantinescu şi Convenţia Democrată au venit la putere, generase aşteptări uriaşe, dar rezultatele nu fuseseră pe măsură. Pe plan extern, România făcuse paşi mari către Occident, dar ţara era măcinată de sărăcie, de şomaj şi de instabilitate economică. Atacat din toate părţile, Emil Constantinescu s-a declarat înfrânt de sistem şi a anunţat că nu va mai candida pentru un nou mandat. „El nu s-a sfătuit cu nimeni. Ne lăsa pe noi să ne pregătim pentru campania electorală şi într-o bună zi am aflat că nu vrea să suporte o înfrângere. A fost un om cinstit, dar atâta a putut să facă. Prin ’99-2000 nu puteai să ieşi pe stradă fără ca lumea să te oprească şi să-ţi spună: ŤTransmiteţi-i lu’ domnu’ Constantinescu că am votat pentru el şi azi îmi pare foarte rău că am votatť”, îşi aminteşte politologul Alina Mungiu, care a ocupat diverse funcţii în perioada regimului Constantinescu. „Un act de laşitate“ Cristian Tudor Popescu, pe atunci redactor-şef la „Adevărul”, crede că decizia lui Emil Constantinescu de a nu mai candida a fost o mare greşeală: „O eroare imensă, un act de laşitate. Tot ce pot să vă spun e că în ciuda căldurii, îmi aduc aminte că era cald, când am auzit ce face Emil Constantinescu am îngheţat. Pentru că mi-am dat seama de toate evoluţiile incontrolabile care rezultă din acest gest”. Cu partidele de dreapta rămase fără un candidat-fanion şi cu stânga controlată de PDSR-ul lui Ion Iliescu, o parte tot mai mare din electorat se lăsa sedusă de discursul agresiv al lui Corneliu Vadim Tudor. „Tribunul” nu s-a sfiit să declare că ţara nu mai poate fi condusă decât cu mitraliera şi a proclamat sfârşitul mafiei care a jefuit România. L-a acuzat pe Emil Constantinescu că are o aventură cu actriţa Rona Hartner, scandal care s-a dovedit ulterior a fi o înscenare, şi a monopolizat dezbaterile televizate din timpul campaniei electorale. Ascensiunea lui Vadim. „L-am votat că e diliu” Primul tur al alegerilor prezidenţiale din 2000 a avut loc pe 26 noiembrie şi a consemnat un rezultat uluitor. Corneliu Vadim Tudor aduna peste 28 de procente şi se califica în turul al doilea alături de Ion Iliescu (36 %). Rezultatele erau cu atât mai surprinzătoare cu cât Vadim Tudor fusese votat masiv în zonele urbane şi de către electoratul tânăr. Ziarele publicau pe prima pagină titluri alarmiste şi explicaţii halucinante ale celor care puseseră ştampila pe liderul PRM. „L-am votat că e diliu”, afirma cu sinceritate un alegător. „Occidentul se temea de Vadim“ Presa occidentală se arăta îngrijorată de „pericolul ca România să aibă un preşedinte cu o retorică extremistă, xenofobă şi antisemită”, iar de la Bruxelles se transmitea un mesaj clar: „În cazul în care Vadim Tudor va ieşi preşedinte, se ia în calcul suspendarea oricăror negocieri cu România”. „Evident că Occidentul se temea mult mai tare de Vadim Tudor decât de Iliescu. Iliescu era răul cunoscut. Iar faptul că un om ca Vadim Tudor a ajuns să să aibă o treime din voturi arată cât de praf şi pulbere era societatea respectivă şi cât de fără speranţă. Lumea era foarte supărată, mai ales oamenii tineri, care spuneau: ŤÎl votez pe Vadim de-al dracului”. Cu toată adversitatea mea faţă de Ion Iliescu, a trebuit să organizez o manifestaţie împotriva lui Vadim Tudor între cele două tururi”, declară Alina Mungiu. De altfel, întreaga opinie publică s-a coalizat împotriva lui Vadim între cele două tururi de scrutin, mergându-se pe ideea că între Iliescu şi Vadim Tudor trebuie ales răul cel mai mic, pentru ca România să nu ajungă pe mâinile unui preşedinte extremist. „Un vot de dispreţ la adresa părinţilor“ Până la urmă, Ion Iliescu a câştigat în turul al doilea, pe 10 decembrie 2000, cu 66,8%. Pericolul Vadim trecuse, dar rămânea strigătul de furie al tinerei generaţii. Cristian Tudor Popescu mărturiseşte: „A fost unul dintre puţinele momente din viaţa mea în care mi s-a blocat mintea. Şi am umblat prin facultăţi ca să înţeleg ce se întâmplă. Şi, încet-încet, am înţeles. Ştiţi de ce tinerii votaseră cu Vadim? Păi, tinerii ăştia au fost în stradă la Revoluţie. Acea Revoluţie a fost făcută de aceşti copii, de oameni sub 20 de ani. Deci, ei au dăruit părinţilor lor o lume atunci: ŤIată, faceţi ceva cu ea!ť După 10 ani, nemulţumirea acestor foşti adolescenţi şi copii care ajunseseră la 25-30 de ani, faţă de ceea ce aveau în faţă, i-a făcut să voteze în acest mod batjocoritor. A fost un vot de dispreţ la adresa părinţilor: ŤDa? Aşa aţi înţeles? Pentru asta am ieşit noi în stradă? Să faceţi ce aţi făcut din societatea asta acum? Ei bine, atunci îl votăm pe dementul ăsta!ť”. România nu mai poate fi condusă decât cu mitralieră Corneliu Vadim Tudor, candidat la alegerile prezidenţiale din anul 2000



Click si vizionare placuta.....!

din ce vad eu...sistemul mereu invinge....oricine va fi presedinte....

totusi, parca-mi vine sa-l votez p-ala "care-i nebun"....

Edited by terratec, 02 November 2014 - 01:18.
url url

oricum, nu suntem departe de ani 2000

[ https://i.imgur.com/Rz3UT2t.gif - Pentru incarcare in pagina (embed) Click aici ]

de cand cu basescu nu mai pot dormi la alegeri, macar sa votez impotriva aluia care ne scuipa mai mult, acum fiind iohanis acela.

In 2004, candida unul mai smecheresc, mai pus pe glume si pe dat porecle adversarilor; contracandidatul era unu mai elegant, mai putin dispus sa se arunce in mocirla. A castigat smecherul.
In 2009 candida tot ala smecheresc de mai sus; adversarul, un copil de bani gata, diplomat, elegant, bine-crescut. A castigat tot glumetul.
In 2014 candideaza un smecher tanar, care se "bate" in mocirla de ani de zile cu smecherul batran de mai sus. Adversar, unu mai batran, serios, vorbeste lent si nu intra la bataie.
De obicei, fetele il aleg pe rebelul smecher in defavoarea tipului serios si plictisitor; la fel si majoritatea votantilor. Sa vedem daca se mentine trendul si acum, sau, tipul plictisitor o sa fie asaltat de fane in timp ce rokerul de pe scena o sa plece acasa singur.

Nu este editorial, nu se discuta, se inchide.