Ce calitati caut la o bona...

Nu vad de ce ar trebui sa iubeasca copiii. Ce se face in momentul in care trebuie sa se indeparteze de el, intra in depresie la fiecare copil la care nu va mai lucra?
Ajunge sa-i agreeze, sa aiba rabdare infinita cu ei si sa se faca placuta.

...dragostea este un sentiment bun, motivant. si nu, nu intri in depresie ca simti afectiune/ drag fata de un copil care nu este al tau. cand lucrezi cu copii nu ai un comportament agreabil  calculat doar ca asa iti cere jobul, plus ca rabdarea de care vorbesti este tocmai rezultatul afectiunii pe care o resimti in preajma unui pui de om. parerea mea.

Edited by GRATEFUL, 27 August 2014 - 14:27.

Intrebam ce se intampla cand iubesti un copil si trebuie sa te desparti de el?

Sunt destule mame care-si iubesc copiii si totusi nu au rabdare. Rabdarea tine de altele.

Edited by FCBK, 27 August 2014 - 14:28.

 FCBK, on 27 august 2014 - 14:28, said:

il iubesti in continuare si realizezi ca poti face parte din viata lui numai pentru un timp scurt.

Quote

nu prea inteleg ce fel de dragoste e aia.

Quote

da, stiu. pentru unele persoane este mai usor sa fie rabdatoare deoarece sau nascut cu un temperament mai linistit/ molcolm.( poate au avut si o viata mai fericita/ lipsita de griji sau suferinte.)
tu ce crezi: de ce este conditionata rabdarea pe care o ai in interactiunea cu un copil?

Quote

apropo de rabdare: ce intelegi tu prin rabdare infinita? faptul ca ai rabdare cu ei nu inseamna ca le permiti orice le trece prin minte. copilul trebuie sa stie de mic copil ca parintii( sau loctiitorii) reprezinta o autoritate de care trebuie sa asculte. e bine sa fie obisnuiti cu o oarecare disciplina si cu faptul ca nu orice/ oricand li se cuvine.
bineinteles, disciplinarea se face cu dragoste.

Edited by GRATEFUL, 27 August 2014 - 14:57.

Copiii nu se iubesc doar asa, cu una cu doua, ca ti-ai propus tu sa-i iubesti. Cred ca diminuezi intensitatea iubirii si te referi la afectiune. Iubirea ar fi cateorizata de o bona care te-ar suna din 2 in 2 ore cand esti in concediu cu copilul sa vada ce mai face si sa se asiure ca-i bine si sa-l vada pe skype si tot asa. Nu este sanatos ca o bona sa ajunga sa iubeasca copilul familiei la care lucreaza. Nu e OK pentru ea si nu e OK nici pentru copil, inseamna ca pe undeva a prins si el o afectiune foarte mare de ea, el cum sa realizeze ca trebuie sa o iubeasca doar o scurta perioada de timp?
Da, din pacate cand e vorba de un job, trebuie sa te limitezi la a nu depasi anumite limite.

Daca in chimb te ajuta parintii sau vreo ruda apropiata cu copilul, nu mai este o problema, contactul se va mentine.

Rabdarea tine de personalitate si stadiul mental in care te afli in anumite situatii.

Rabdare nu e egal cu a ceda fata de mofturile unui copil.
Rabdarea de a sta alaturi de ei cat au nevoie, sa te joci cu el, sa-i povestesti diverse activitati, sa ai rabdare ca poate o sa manance pireul ala de banane intr-o ora, ca e distras de altele, asa are chef sa manance si inca e prea mic pentru a-l disciplina. Rabdarea venind ca nu scapi de el in 5 minute cu curatat, hranit, imbracat si bagat intr-un colt sa se joace singur si tu sa-ti vezi de ale tale. Rabdare ca atunci cand ti-ai planuit ca o sa faci ceva anume, se prea poate sa nu mai ajungi sa-l faci, ca intervine ceva cu copilul si trebuie sa stai alaturi de el.

Edited by FCBK, 27 August 2014 - 15:06.

Quote

Uite, eu-s un exemplu Tin la ea ca la ochii din cap, dar sa vezi cum e sa vii obosita franta de la munca si sa nu te poti nici schimba ca te ia de odihnit...sau frecushul din "terrible twos"...sau sa faci baie / sa mergi la toaleta cu insotitor...uneori nu esti in cea mai buna dispozitie si mai rabufnesti, cel putin asta era cazul meu.

Recunosc ca bona are mai multa diplomatie si rabdare ca mine (bine, ea a avut de-a face cu mai multi copii), asa ca am "furat" si eu meserie. Oricum, fetita s-a mai marit, acum ne intelegem mult mai bine.

Later edit : te-am mai intrebat si pe topicul celalalt daca ai copii. Nu e obligatoriu sa raspunzi, dar din stereotipurile emise deduc ca nu ai. Nu de alta, dar si eu gandeam asa inainte sa am copil

Edited by Alka10, 27 August 2014 - 15:35.

 FCBK, on 27 august 2014 - 15:01, said:

bineinteles, pe nimeni nu iubesti doar ca ti-ai propus sa-l/o iubesti

Quote

nu diminuez, dimpotriva eu m-am referit la agape, cea mai inalta forma de iubire.

Quote

in cazul acesta bona ar fi putin puerila.

Quote

vorbesti despre un aspect delicat.dar ce faci in cazul acesta: iti dozezi sentimentele sau ( mai rau) iti interzici orice implicare emotionala stiind ca fiecare despartire de cei pe care ii iubesti te va face sa suferi intr-o oarecare masura?

Quote

e drept, pentru un copil e mai greu sa gestioneze"pierderea" unei fiinte de care s-a atasat emotional. de aceea este asa de dificil rolul unei bone.in orice caz avem in vedere binele copilului. poate bona nu va trebui sa-si exteriorizeze atat de mult afectiunea ca sa nu determine un raspuns emotional prea puternic din partea copilului. nu stiu, sunt doar pareri - nu am fost bona niciodata( doar mama )

Quote

de aceea nu este pt. oricine jobul acesta.

Quote

e foarte OK ce spui tu aici.

Quote

daca nu esti rabdatoare din fire, nu te faci bona?

Quote

sunt de acord: mai presus de toate tinem cont de binele copilului de care ne ingrijim.

 mooney87, on 13 august 2014 - 13:32, said:

Buna ziua!
Nu ti-am spus pana acum, dar sa stii ca parerea mea este ca un copilas atat de mic ca al tau are nevoie de prezenta si ingrijirea mamei, nu de o bona oarecare. Evident, parerea mea si tu faci ce vrei. Niciun serviciu nu merita sa-l lipsesti asa mult timp zilnic( cca.8-10 ore pana ajungi acasa) de grija si afectiunea ta.

Edited by GRATEFUL, 28 August 2014 - 12:54.

 Alka10, on 27 august 2014 - 15:34, said:

Daca renuntai la munca din afara casei poate nu erai asa de obosita si erai mai rabdatoare.

Quote

E mai rabdatoare si diplomatica pentru ca e jobul pentru care este platita. Am si eu o curiozitate: de cand are grija de fetita ta o bona? De  ce ai ales varianta sa te intorci la serviciu?

Quote

Vezi ce riscuri sunt daca apelezi la serviciile unei straine in ingrijirea ( educarea) copilului tau? Ajungi sa nu-l  mai cunosti asa ca de ex. bona ( care petrece mai mult timp cu el!) si nu mai stii cum sa-l iei ca sa va intelegeti bine

Quote

Ai dedus gresit: am doi. Adevarul este ca nu-mi place sa expun viata personala pe un forum. Sper sa intelegi.

Edited by GRATEFUL, 28 August 2014 - 13:13.

Sa-ti traiasca.  

Rabdatoare nu am fost eu niciodata, nu e chestie de oboseala sau nu. Iar la munca m-am intors cand fetita avea un an jumate, din motive evidente. Tot de atunci e si bona la noi. Daca voi va permiteti sa va descurcati dintr-un salariu, la mine nu a fost cazul.

Poate ai tu "modelul linistit" (ambele exemplare). Daca da, felicitari. Daca nu, ai trecut si tu prin "terrible twos" (sau o sa treci) si testarea limitelor care se aplica mai degraba cu parintii (in care increderea e totala) decat cu persoanele de ingrijire. Daca citesti Brazelton (Puncte de cotitura) o sa intelegi mecanismele.

Edited by Alka10, 01 September 2014 - 14:08.

 Alka10, on 01 septembrie 2014 - 14:07, said:

Multumesc, la fel si tie!

Quote

Se invata in timp.

Quote

Si eu m-am intors la munca destul de repede, dar nu atat pentru bani cat din alte considerente domestice (+ conjunctura sociala de atunci a fost alta).Am apelat la un mic ajutor de cca. 3-4 ore la cineva din familie.Nu as fi renuntat cu niciun chip la cresterea copiilor mei, asa cum stiu ca fac altii: ii dau in custodia bunicilor si ei sunt parinti de duminica.Nu am considerat pe nimeni mai bun in a avea grija de ei, decat propria mea persoana.E adevarat, am fost foarte protectoare cu ei si poate aici am gresit un pic, dorind sa le ofer o copilarie lipsita de griji.
......
Cati anisori are fetita ta acum? (ca sa inteleg de cat timp apelezi la serviciile bonei)  Eu, personal nu agreez ideea introducerii bonei in ecuatie.( eventual doar periodic si pentru scurt timp daca este strict necesar!)
Nu, nu ne-am fi descurcat dintr-un singur salariu, dar as fi preferat  de dragul copiilor sa stau acasa cat sunt mai mici ca sa am suficient timp sa ma ocup de ei.Mai multi bani in familie? Pentru ce? Ca sa-ti mentii un standard de viata decent sau ca sa le oferi lor mai mult din punct de vedere material? Eu zic ca e mai bine sa renuntam  la unele beneficii de ordin material si sa fim cu copilul nostru mic mai mult timp oferindu-i toata dragostea si atentia noastra de care are nevoie in primii ani ai vietii. Evident, parerile mele.

Mai bine o bona buna decat cresa, daca nu se poate conta pe membrii familiei (http://www.psycholog...the-moral-sense). Si nu conteaza motivul reinceperii serviciului de catre mama - daca e necesar atunci trebuie sa gaseasca cea mai buna formula pt. familia ei.

Treaba cu bani versus copii e tare ... gri si pe muchie de cutit. Degeaba stai 2 ani acasa cu ei dar doar in jurul casei, locuri publice dar nu-ti permiti sa cumperi mancare calitativa pt. ei sau diverse hartii, creioane, lipici pt. activitati cu ei. Sau daca lipsa banilor aduce stres in relatia cu partenerul (stres si tensiune la care reactioneaza copiii devenind si mai "demanding"). Dar dupa orele de servici ambii parinti trebuie sa-si imparta treburile prin casa astfel incat copilul sa se poata reconecta macar la unul din parinti daca nu la ambii.

Iar rabdarea ... "Noi credem că-i lovim ca să-i disciplinăm, dar, de fapt, îi lovim pentru că ne pierdem cumpătul și nu mai știm cum altfel să reacționăm, ne pierdem și ultima fărâmă de răbdare și aplicăm ceea ce ni s-a aplicat și nouă în copilărie: o palmă bine plasată pentru a opri comportamentul nedorit al copilului. E dureros, însă, să ne asumăm modelul pe care-l oferim, așa că dăm în continuare vina pe altcineva de fiecare dată când nu reușim să ne înțelegem cu copiii noștri." (sursa http://madimih.blogspot.com, de citit si http://ro.scribd.com...evolta-Trupului)

Disciplinarea copilului este necesara dar nu facand uz de agresiuni fizice sau verbale: in genul "eu te-am facut, eu te omor".

Fetita are 3 ani si 3 luni, iar eu intentionez sa pastrez bona cel putin pana cand intra la scoala. O consider mai degraba bunica de care copilul nu prea a avut parte (mama mea a murit anul trecut, iar cealalata bunica nu sta in Bucuresti).

Daca termini programul la ora 16 si la 16:30 esti acasa, felicitari, nu e cazul meu. Cat despre stereotipuri de genul "mai bine sa renuntam  la unele beneficii de ordin material si sa fim cu copilul" bla-bla-bla, sa vezi ce "vesel" va fi cand va creste si te va judeca aspru fiindca el nu are ce au ceilalti, din cauza ca ai stat tu acasa. Nu e scenariu, e caz real care i s-a intamplat unui fost coleg de facultate.  Pentru restul, subscriu la ce a scris Shiva.

Cred ca nu s-a inteles bine...lipsa de rabdare inseamna sa mai ridici tonul. E drept ca si-a si luat-o la pampers de vreo 2 ori, imi asum riscul de a fi traumatizat copilul (desi nu prea da semne si a trecut ceva timp de atunci). Nu-s mandra de asta, dar nici nu accept sa fiu pusa la zid. Perfectii teoreticieni inclid sa cred ca-s prosti practicieni...

De fapt, la scoala e si mai necesara o bona/alt membru al familiei extinse pt. ca nu au program prelungit de la 8 la 18-19 cum au la gradinite (io pot sta si in cap si nu pot pleca la 16 de la servici). Da' am hotarat sa nu ma ingrijorez pana cand vine momentul mersului la scoala

 GRATEFUL, on 03 septembrie 2014 - 14:18, said:

Mai degraba regretul tau. Si al milioanelor de alte mame, pe care situatia le obliga sa se intoarca la serviciu cat de repede se poate. Nu pentru extravagante, ci pentru un trai decent, incepand de la nevoile primare - casa+masa, pana la o educatie intr-un mediu mai sigur, mai favorabil dezvoltarii copilului.

In plus, exista si rude - din ambele parti - nepotrivite pentru a avea grija de copii.

Asa e, dar din pacate pentru mine, femeia are in plan (ea sau fiu-su , ca n-am inteles prea bine) un viitor nepot. Acu' n-o sa am pretentia sa-si lase nepotul / nepoata balta ca sa aiba grija de a mea... Vorba ta, oi vedea "au face du loc"

 Alka10, on 04 septembrie 2014 - 09:52, said:

Atunci te-ai ales si cu o "bunicuta". Numai sa vezi sa nu se ataseze mai mult de ea decat de tine...cum am facut eu, fiind crescuta de bunici pana pe la 10-11 ani. Nici acum nu sunt atasata de mama emotional cum am fost de bunica.
.......
Iti/va doresc sa fiti mamici bune in continuare!  ( fiecare face cum crede de cuviinta si raportat la situatia particulara pe care o are)