Programarea parentala prin reflex conditionat

Cand nu e dragoste, e doar programare prin conditionare.

Pornind de la aceasta premiza, o sa redau niste cazuri cunoscute in copilaria mea.

Sisif cel vesel, cel trist și cel confuz

 Folosind mecanismul reflexului conditionat, descris de Pavlov, părinții își pot dresa copiii făcând din ei niște sisifi, veseli, tristi sau confuzi. 

1. Sisifii cei veseli. Familia A locuiește la oraș, are doi băieți și dorește ca aceștia să devină medici. “Pentru că vă iubim și vă dorim binele, considerăm că meseria de medici o să vă facă fericiți. Ați dori să încercați să deveniți medici?” Băieții în vârstă de 12-13 ani “decid” da. Este o decizie aparentă, ei fiind minori, sunt iresponsabili pentru decizia lor. Real, este o impunere prin manipulare ("pentru că te iubim, îți dăm libertate de alegere la o vârstă când tu nu ai discernământ"). Acceptul băieților fiind dat, incep demersurile părinților, meditatori particulari, admiterea la cel mai bun liceu, cu cei mai buni profesori, pentru a fi asigurata intrarea la facultatea de medicina. Eșecurile nu sunt sancționate prin bătaie sau reproșuri. Copiii nu sunt supravegheați, urmăriți. Orice succes (o nota mare la tezele materiilor vizate, un examen la treapta de liceu) este sarbatorit si recompensat cu o excursie, un obiect dorit de adolescent. Probabil că cei doi adolescenti sunt drogati cu bucurii (si aici nu e vorba doar de mancare sau haine, ci de bucurii ale sufletului). Ei primesc conditionat ocazia de a se bucura de ceea ce isi doresc daca obtin rezultate bune la invatatura în directia sugerata de parinti. Daca nu obtin aceste rezultate, nu primesc bucuriile dorite. Aceasta echivaleaza cu permisiunea la bucurie conditionat de dorintele parintilor. Cei doi adolescenti nu sunt constienti de faptul ca sunt dresati a se  bucura conditionat de aducerea la indeplinire a dorintelor dresorului. Unul sau ambii dintre cei doi adolescenti pot lua decizia de a deveni un Sisif vesel. Sa urce piatra pe un pisc, acolo sa se bucure o perioada, dupa care sa devina trist si sa dea drumul la bolovan pentru a-l urca pe alt pisc, mai inalt, unde are permisiunea parentala de a se bucura doar pentru ca acel pisc e mai inalt decat primul, si tot asa, pana la epuizare si infarct. De cele mai multe ori, urcarea pe pisc este răsplătită prin intermediul acelor plicuri de bani primite de medici. Munca de Sisif este o compulsie care duce la frustrare si insatisfactie, iar sumele incasate trebuie sa fie din ce in ce mai mari pentru a compensa toleranta la drog (fostii copii isi reproduc ca adulti drogarea cu bucurii invatata de la parinti, fiind singurul mod de a trai pe care il cunosc). Sisifii cei veseli pot fi orice, de la medici la judecatori, de la politicieni la oameni de afaceri. Ei pot fi recunoscuti prin faptul ca nu au limite la furat, inselat, curuptie, iar bucuriile lor devin prea repede plictisitoare. Totusi, pentru ca au permisiunea de a se bucura conditionat, îi numesc "sisifi veseli". Asadar acesti sisifi au permisiunea de a exista si de a se bucura daca isi multumesc parintii. Si ca in Portretul lui Dorian Gray (Oscar Wilde), acesti copii satisfac fanteziile imorale ale parintilor lor, “du-te si fi hoț, și din ce furi, să-mi dai și mie”.
Rezumat: sisifii veseli apar prin ignorarea esecurilor si prin recompensarea conditionata a succeselor pe drumul trasat de parintii “zei”. Aparent au libertate de alegere, dar oferită la o vârstă când copilul nu are discernământ. Driver-ul lor este „fă eforturi ca să te poți bucura in timp ce ne despăgubești moral pe noi”.

2. Sisifii cei triști. Familia B locuiește la țară. Are 3 copii. Doi baieti si o fata. Neastamparati si dornici în a-și afirma identitatea. Dorința părinților este să fie ajutați la muncă în gospodărie și dacă e posibil, copiii să devină buni la toate. Părinții muncesc și ei. Orice opoziție este pedepsită cu nuiaua. Loviturile erau atât de intense încât pielea copiilor plesnea. Primeau de la părinți tuburi cu alifie Jecolan pentru a-și unge rănile. Succesele erau trecute cu vederea, esecurile sau opoziția aspru pedepsite. Sufletul copiilor (dorintele) era ignorat, in schimb trupul era bine ingrijit, cu haine, mâncare, caldura, baie. Astfel, ei sunt conditionati să muncească mereu cu speranța că se vor putea bucura după moartea părinților. Cei doi băieți au devenit niște Sisifi triști. Triști pentru că ori de de câte ori reușesc să urce bolovanul pe un pisc, nu se pot bucura, pentru că nu au persmisiunea parentală la bucurie. Și atunci triști, dau drumul la bolovan pentru a-l urca pe alt pisc, mai inalt, in speranta că cu cât piscul e mai înalt, aprecierea părinților va veni în sfârșit, și odată cu ea și permisiunea la bucurie. Cei doi băieți, astăzi sunt alcoolici și au soții ca și părinții lor, care le indică noi piscuri. Fata a devenit un agresor. Soțul acesteia a traversat perioade de depresie, cu insomnie. Nu cunosc in prezent situatia lui. Acești sisifi triști funcționează după driver-ul extins “fă eforturi până când... dar te vei bucura după ce...”. Îi numesc sisifii triști pentru că ei nu au permisiunea de a se bucura decât după moartea părinților. Până atunci, au permisiunea de a exista dacă muncesc pe brânci în gospodăria părinților, pentru "a fi și la ei ca la alții" (invidia). Părintele agresor, nu permite victimei bucuria, pentru că o victimă care se bucură se simte liberă, poate chiar să dorească să plece. Ori acești părinți merg pe principiul "te-am făcut ca să ai grijă de mine, adică să rămâi". Modul in care Părintele Grijuliu Negativ își programează copiii să devină victime fara increderea in sine de a mai parasi casa parinteasca, este descris de analiza tranzacțională. Starile negative ale eului, Parinte Grijuliu Negativ, Parinte Normator Negativ, Copil Adaptat Negativ, predomină în mediile cu oameni simpli, țărani, muncitori, in țările estice și asiatice. Femeia de obicei e victima, iar barbatul este persecutorul, indaratnicul, potrivnicul, micul dictator al familiei, care are putere de viata si de moarte asupra familiei, pentru care sotia si copiii sunt posesii, obiecte, nu fiinte cu liber arbitru. Bărbatul oriental (denumit gherțoi la noi) își vede fiul (denumit cocalar), ca pe o prelungire a propriului penis. Iar pe fii`sa (pițipoanca) o vede ca pe o printesa pe care se abtine sa o reguleze el insusi pentru a nu-i strica valoarea de piata, valoare pe care asteapta sa-i fie adusa la picioare ca un proxenet mascat ce e. Desigur, si copiii sunt niste posesii pentru mama lor, pentru ca orice victima este un agresor pentru cei inferiori ei ca rang. Toti traiesc in simbioza mijlocita de acele stari negative ale eului. Insa, in mediul rural, spre deosebire de gherțoii urbani, mojicii își tratează copiii ca pe simple obiecte. Desconsiderarile, parazitarile, jocurile, sunt modul de comunicare parinte-copil.  De unde și patologia alcoolismului atat de extinsa. In Ucraina, Rusia, media de viata la barbati este de 58 ani, datorita cirozei alcoolice. Iar alcoolul este elixirul care face ca sa nu simti lipsa dragostei si sa poti accepta in loc ipocrizia, cel putin o vreme. 

3. Sisif cel confuz. Familia C are un singur băiat. I se spune ca e cel mai frumos și mai deștept dintre toți copiii. Mai târziu societatea îi confirma contrariul, primul motiv ca să fie confuz. Lui părinții îi spun așa: noi nu te batem, cum fac cei din familia B, pentru că te iubim, dar dorim să devii medic ca băieții din familia A, tot pentru că te iubim. Și pentru că te iubim atât de mult, îți creiem toate condițiile să înveți, adăpost, căldură, haine, mâncare, cărți.” În clasa a 8-a tatăl spune băiatului: "tu acolo (medicina) trebuie să mergi, că acolo dacă nu curge, pică" (care înseamnă "du-te și fi hoț, și din ce furi să-mi dai și mie, la bătrânețe"). Mama spune baiatului "Tu trebuie sa fi deasupra tuturor. Doar medicii sunt elite ale societatii, restul sunt gunoaie. Și dacă nu o să înveți să ajungi medic, vei căuta prin gunoaie o bucată de pâine". Acesta e al doilea motiv de confuzie. Real situația era cam asa, “ți-am creat condiții să mă mulțumești pe mine, așa că fă eforturi”. Acasă la sat, băiatului in clasa a IX-a i se spune, “ori inveti, ori mori, să inveți cu ură pe cărți”. In apartamentul cumparat la oras de parinti, mama venita in vizita îi spune baiatului care locuia singur “de ce nu râzi, de ce nu ieși la o discoteca cu fetele?” In lagarele naziste, evreii talentati la muzica, erau pusi sa cânte in orchestra inainte de a fi arsi la crematoriu, “zâmbește pentru călăul tău, ca să fie el fericit”. Acesta a fost al treilea motiv de confuzie pentru baiat care a devenit Sisif cel confuz. Părinții au dorit ca Sisif cel confuz sa devina medic psihiatru. Dar el a intrat pe poarta spitalului de pshiatrie ca pacient. “La tine e facut să înebunești” spune terapeutul lui Sisif cel confuz. Confuzia generalizată duce la nebunie. Antiteza ar fi ca Sisif cel confuz sa inceapă sa gandească.
 Toate cele trei situații reprezintă strategii de manipulare în care copiilor le este greu să ghicească intențiile ascunse ale părinților (a doua realizare de sine prin copii, despăgubire morală, exploatare prin muncă forțată). În toate cele 3 cazuri, părinții agresori asigură supraviețuirea fizică a victimei dar ignora dorintele ei. Doar în primul caz, al familiei A, sufletul (dorintele) copiilor exista pentru parinti, insa conditionat. Parintii care nu au descoperit nici o modalitate de a obtine un beneficiu prin copiii lor, i-au ucis ori i-au aruncat la canal. Asa ca in cazurile descrise de mine, copiii nu au ajuns la canal, ci la consum de substante (droguri), la coruptie, sau la spitalul de psihiatrie. Desigur, exista si parinti care isi iubesc copiii.
In vremea socialismului, progresul social era dat nu prin selectie naturala si concurenta, ci mai ales prin manevre parentale (doar sistemul era unul paternalist). Fiul care a ajuns inginer ca asa a vrut tata, nu a reusit sa modifice Dacia 1300 timp de 30 de ani. Oficial, sistemul s-a schimbat, insa mentalitatea paternalista persista. De aceea românii au așa de puțini oameni de valoare. Pentru ca mulți încă încearcă să fie altceva decât ar putea fi, doar pentru a-și mulțumi părinții și pentru a da bine la gura lumii.
 
Cele șase procese ale scriptului sunt descrise după șase mituri grecești.
Scriptul Aproape sau Scriptul lui Sisif
(Ian Stewart - Analiza Tranzactionala astazi, o noua abordare, pg. 101)
 Sisif a declanșat și el mânia zeilor. El a fost condamnat pentru eternitate să urce o stâncă, pe vârful unei coline și de fiecare dată când era pe punctul de a ajunge în vârf, dădea drumul la strânsoare și stânca cădea din nou la baza pantei.
            Sisiful modern, cu un script Aproape spune: „Aproape am ajuns, de data asta.” Fred împrumută o carte de la prietenul său. Când i-o înapoiază spune: „Mulțumesc pentru carte, am citit-o toată, cu excepția ultimului capitol.” Când Fred își spală mașina, o face complet, mai puțin câteva pete de noroi pe care le uită. Această schema trăită pe termen lung arată cum Fred este aproape de momentul avansării. Dar când se apropie de scaunul directorial, nu îl obține. De fiecare dată când este selecționat, sabotează într-o manieră sau alta interviul. Berne a numit acest script „Încă o dată”. Alți autori după Berne au arătat că toate schemele se joacă încă o dată și încă o dată, așa că a fost adoptat titlul „Aproape”. Taibi Kahler a sugerat că există două tipuri de script Aproape. Tipul 1 este cel descris până acum. În tipul 2 – persoana ajunge pe vârful colinei, dar în loc de a imobiliza stânca și de a se așeza, cu un suspin de eliberare, realizează cu tristețe că a ajuns în vârf. Fără a face pauză, se uită în jur, în căutarea unei coline mai înalte și iat-o plecată. Și tot așa.
Persoanele cu acest tip de script de obicei reușesc bine pe plan material. Janet, de exemplu, și-a luat toate examenele și a reușit să obțină o bursă pentru Universitate. Își obține diploma cu lauri și deja decide să-și pregătească doctoratul. Obținându-l, se grăbește să-și găsească un post de asistent la Universitate. Colegii o invidiază, dar ea nu are sentimentul că „a ajuns”. Când devine asistent, spune prietenilor că este interesată de postul de profesor; ceea ce înseamnă, bineînțeles, din ce în ce mai mult efort și pare că nu are timp ca să iasă în oraș.
Există două structuri diferite ale frazei care relevă un script Aproape. Persoanele încep cu o frază, apoi se deplasează asupra alteia, pe care o termină: „Conferința pe care o susțin astăzi este despre – ah, de fapt am o pagină de remarci pe care vreau să vi le comunic.” Sau persoanele enunță o serie de fraze pozitive încheiate de una negativă: „Copacii sunt atât de frumoși toamna și soarele e magnific. Remarcați, aerul e rece.”

In cartea AT Today - noi abordari a lui Stewart sunt descrise 5 procese ale scriptului iar in Scripts people live a lui Claude Stainer sunt descrise 3 tipuri de script:

1. mindlessness = adica fara mine => madness [nebunia]
2. joylessness > fara bucurie > astia sunt depresivii
3. senselessness > aia cu "nu simti" > astia sunt drogatii, dependentii

In povestea descrisa de mine, Sisif cel confuz intra la tipul 1 de script, dupa Steiner.

Povestea este reala, eu am cunoscut acesti oameni personal, am copilarit cu ei. Am redat-o aici, pentru ca foarte multi români isi educa copiii folosind reflexul conditionat, iar pe post de stimul-recompensa, bataia, bucuria, sau confuzia.

Confuzia, mai e sinonima cu ambivalenta emotionala. Multe fete folosesc confuzia in procesul de flirt si seductie la adresa barbatilor. Cand un barbat flirteaza, el nu poate fi confuz, ambilavent sau divergent, pentru ca ar esua pur si simplu. Dar o femeie, care e in defensiva, poate fi cum vrea ea. Nu e vorba de nici un misoginism.

Steiner descrie cum se formeaza fiecare script, ce injoncituni sunt, steiner le zice "power play", un fel de "desconsiderari".
Descrie ce jocuri specifice exista, dinamica, cum sa faci accounting (opusul lu discounting - desconsiderarea), descrie ce comportament si viata au victimile scriptului.

Cel mai mult au de furca terapeutii cu sisifii confuzi, asta daca mai apuca sa ajunga in terapie, pentru ca ei de regula devin pacienti la psihiatrie. Confuzia poate innebuni. Sisifii tristi, sunt alcoolicii. Iar Sisifii veseli pot fi partanerii alcoolicului, sotia sa. Tot amalgamul este bine condimentat cu parazitari, jocuri psihologice, adica moduri specifice prin care isi mananca sufletul intre ei.

Edited by orlovisk, 31 March 2010 - 17:11.

Teoria atasamentului/self-obiect e la fel de interesanta. Nu stiu in ce masura se poate discuta aici atat de amanuntit si nu stiu daca avertizarile functioneaza. Mi-e teama ca nu.

 roua, on 31st March 2010, 23:40, said:

Aprioric poti sa stii ce ajuta sau nu o persoana ? In ideea asta forumurile n-ar fi existat niciodata.
@orlovisk la ce ai scris as comenta vizavi de exprimarea reflex conditionat. Mai potrivit ar fi fost comportamnet conditionat, asociatie (in gandire) conditionata... dat fiind ce sunt propriu-zis reflexele automate formate in diverse scopuri si care ne usureaza existenta...

Edited by Cr1spy, 31 March 2010 - 23:27.

 Cr1spy, on 1st April 2010, 00:02, said:

Parerea mea este una formata deja in privinta ajutorului online cand facem referire la psihoterapie. Pe de alta parte as spune ca una e sa intrebi pe forum ce faci cand faci pana la masina sau ma rog cand nu-ti mai merge firewall-ul sau cine stie ce antivirus unde poti primi raspunsuri clare si poti actiona in consecinta si cu totul altceva cand vorbim despre matters of mind and soul. Pe forum discuti, expui, dar nu orice si nu oricum. Exceptand Sl-ul.

Dar sigur ca e doar viziunea mea.

 roua, on 31st March 2010, 21:40, said:

Asa e. O sa argumentez cu experienta personala.
Am acumulat 27 de ore de terapie personala cu terapeut de afara (40 euro ora), plus sute de ore de discutii cu prieteni, cu multe carti citite, de AT, NLP, etc. Plus ca 3 dintre fostele mele prietene (inclusiv fosta sotie) au fost psihologi. Stiu ce stiau ele dupa facultate (nimic), si stiu ce stiau dupa ce si-au facut terapia personala, tot cu terapeut de afara (Elvetia). Asa ca, parintii mentali, sau bruiajul scriptului, sau surditatea de perceptie psihica, isi spun cuvantul.

Totusi, eu am reusit de ex., prin indelungi postari, pe alte forumuri, sa deschid ochii unora, sa-i sac sa mearga la terapie, ori sa plece de acasa (nu in canal, in chirie), sa se desprinda de parinti, care erau pur psihopati. Deci se poate si prin forum (mess), insa la cei care deja au ceva teorie acumulata, si o inteligenta peste medie cu mult. Cand inteligenta e medie, si parintii au acumulat deja ceva generatii de minciuna sentimentala in ei, orice carti ai citi de unul singur, orice ce ai face, indepartarea de adevar e prea mare ca sa mai pricepi de unul singur ADEVARUL.
Dragostea e si ea un program, "iata cum se iubeste", si se poate pierde generatie dupa generatie pana se ajunge la patologie (proiectii, parazitari, jocuri psihopatologice dure). In acest caz doar prin terapie "face to face" mai e o speranta.

Uneori, schizoidia cu lacunele implicite de comunicare se acumuleaza generatie dupa generatie asa de mult, ca pana si comunicarea cu un terapeut este aproape imposibila. Apare acea pseodebilitate mintala, dobandita. Cand se ajunge in asa stadii grave, durerea psihica mai e calmata de pastile de la psihiatrie, care cu efectele lor secundare grave legumizeaza bolnavul in cativa ani. E o moarte lenta. Acele cadavre vii ale lui Gogol.

Edited by orlovisk, 31 March 2010 - 23:56.

 orlovisk, on 1st April 2010, 00:53, said:

Pot sa iti inteleg motivatia, vrei sa deschizi ochii, dar te-ai intrebat daca acestia vor/pot sa fie deschisi? Sa nu fie perceput mesajul tau sau ceea ce ai initiat ca fiind ceva agresiv. Stii cum este cand impui cuiva, "hey ai o problema, ti-o arat eu, schimba-te!!!", rezultatul nu este cel scontat. De aceea te-am intrebat pe celalat topic care este scopul topicului respectiv. De altfel ai vazut reactiile.

Topicul va ramane daca nu deraiaza de la norme, adica o oarecare libertate ai insa ar fi de dorit sa o gestionezi optim.  

 roua, on 31st March 2010, 23:01, said:

Topicul este tot unul informativ. El reflecta tarele educatiei in special rurale si din medii sociale periferice. Din partea mea poti sa-l inchizi. Oricum acei sisifi descrisi de mine, sunt niste marionete, niste oameni robotizati, ii gasim peste tot in viata noastra, pe care ne-o fac mai mizerabila decat e. Acesti oameni nici nu vor citi acest post nici nu se vor schimba. Pentru ca ei functioneaza preprogramati. Nu au primit dragoste.

 orlovisk, on 1st April 2010, 01:07, said:

Din nefericire nu reflecta doar tarele oamenilor needucati, problematica expusa de tine are o gama larga de actiune. Bun, ideea e ca cei care isi doresc informatia o vor cauta, dar pot sa admit ca se pot lovi de ea accidental aici pe forum, totusi scopul nu cred ca va fi atins. Atins e fiecare individual daca e sa fie si nu asa, vreau sa spun ca nu stiu in ce masura se poate opera cu astfel de informatii. Poate ca postul tau nu e de fapt decat un manifest. Ultima propozitie pe care de altfel am boldat-o taie craca de sub picioare, dand un mesaj negativ e posibil sa starnesti reactii dintre cele mai "dragute".

Nu-l voi inchide decat daca deraiaza, celalalt o lua usor la vale. In plus singur ai specificat care e scopul.

Edited by roua, 01 April 2010 - 00:20.

 roua, on 31st March 2010, 22:15, said:

Asta am spus si eu, ca e doar informativ si ca nu va folosi persoanelor direct implicate in procesele patologice. Acestea probabil se vor ilumina in psihoterapie. Totusi, articolul este original, e o corelatie comportament conditionat - AT si probabil va folosi celor pasionati de psihopatologie. Detin sute de articole  acumulate intr-o viata aflata la mijlocul ei. Am trait intr-un mediu bolnav. Am avut ocazia sa am informatia la indemana si sa fac si ceva psihoterapie. Le-am corelat. Poate candva voi scoate o carte. Daca un Corut isi permite sa debiteze enormitati, eu totusi ca absolvent de medicina sa fiu mai indrituit ca el sa debitez ororile din perspectiva stiintifica. Asta dupa ce devin si trainer AT.

ps.Ma obligi printr-un limbaj eluziv si hipercontrolat sa imi justific un topic. Ti se pare normal sa fi atat de eluziva si eu sa ma justific? Mie nu.

Ti se pare normal nivel discutiilor de zombie-zombie care au loc pe acest forum de psihologie? Un print screen la titlurile topiculor e antologic. O sa se duca ei la terapie? Iti spun eu ca nu. Se duc la psihiatrie, acolo le da pastile pana le carg balele (hipersalivatie), si dupa o luna back in cuibul de nebuni. Mai stau 1-2 sapt acasa, iar back inc-o luna la spitalul 9.

Edited by orlovisk, 01 April 2010 - 01:19.

Interesant. E posibil sa obtii un sisif vesel, trist si totodata confuz conditionand in mod diferit diferite aspecte ale vietii lui?

 orlovisk, on 31st March 2010, 23:53, said:

Tu ce diagnoza ai avut? ICD-10, F cat?

 orlovisk, on 31st March 2010, 18:02, said:

Foarte interesant topicul tau, insa ma intrebam in ce masura e posibil sa te poti regasi in doua dintre cele trei tipuri de Sisifi? Sunt cu siguranta situatii, cred eu, in care poti regasi particularitati din toate cele 3 tipologii, sau doua dintre ele, in situatia/comportamentul tau si tocmai pentru ca nu te regasesti una complet.

 orlovisk, on 1st April 2010, 02:17, said:

Nu te oblig in niciun fel, reciteste ce am scris si reconsidera. Unii se duc altii nu, repet inca o data, acest lucru e absolut individual, se pot da sfaturi, se pot da informatii dar psihoterapie nu se poate face dupa parerea mea si e riscant sa umflam cu informatii care contin un limbaj de specialitate un topic care nu poate fi mai mult decat orice alta arie de pe un forum public.

Cel mai util lucru pe aceasta arie il consider experienta personala a celor care au mers la psiholog, care au avut astfel de experiente, care pot explica/expune o opinie  din punctul lor de vedere asupra a ceea ce se discuta. Dar mai mult de atat ma indoiesc.

Nu cred ca e cazul sa mai intervin, sper ca am fost clara.

Edited by roua, 01 April 2010 - 11:35.

 roua, on 1st April 2010, 12:19, said:

Offtopic

Din punctul meu de vedere, divagati usor de la topicul asta, certandu-va referitor la cat de benefic este sau nu un asemenea topic sau nu, cand puteti face asta prim PM-uri, adica nu cred ca ne intereseaza discutia asta de fond dintre voi doi, prea mult pe cei care incepusem sa citim un topic, fie el si manifest, oricum ati vrea sa il considerati, interesant.

Asa ca lasati va rog topicul sa "curga" de la sine si va rog daca se poate, inca o data, mutati-va "certurile", discutii contradictorii, cum vreti sa le numiti de pe acest topic si continuati in particular.

Cu speranta ca aceasta precizare sa nu fi lezat pe nimeni, va multumesc anticipat!


As vrea sa mai precizez, daca e posibil draga orlovisk, incearca daca e posibil un limbaj putin mai accesibil, fara prea multe exprimari stiintifice sau prescurtari de genul "AT".

 orlovisk, on 1st April 2010, 02:17, said:

Mai sunt si amatori/novici pe aici pentru care subiectul pare interesant si nu au in spate informatii prea multe de specialitate.
Multumesc!

Ontopic

Nu am primit inca un raspuns la intrebarea mea si vad ca si altii au aceea usoara enigma:

 citronelle, on 1st April 2010, 02:29, said:

 Master-Vyk, on 1st April 2010, 09:50, said:

E posibil sa si lovesti acel copil, apoi sa-l minti ca-l iubesti, apoii sa-i spui ca nu are nici o valoare daca nu se epuizeaza mental in fel si fel de olimpiade. El poate sa ajunga ca si soldatii germani de la Stalingrad, cu capul in pumni, epuizat, invins, confus si sa strige "La dracu cu Hitler, noi vrem acasa, in Germania", sau poate sa nu isi identifice parintele impostor si jocul sa continuie in triunghiul dramatic cu roluri inversate. Din agresor, parintele devine salvator, isi duce copilul la psihiatru, il drogheaza cu pastile. Copilul primeste un diagnostric grav, care devine o profetie autoimplinita, in spatele caruia constiinta agresorului parental doarme linistita.

De regula, intr-o familie, agresorul sef, patriahul, cel care decide cine are drept de viata si moarte si cine nu, doarme cel mai bine. Iar victimele sale nu mai dorm, sau pot incerca sa scape de veninul cu care au fost intepate prin proiectii psihologice asupra altora atunci cand nu sunt drogate cu pastile de la psihiatrie.

Societatea noastra e una bazata pe jocul dramatic al lui Karpman. Il vedem zilnic jucat la tv de politicieni.

Ca sa intelegeti mascarada la care asistam, si care ne poate distruge societatea, e necesar sa cunoasteti niste notiuni, cum ar fi proiectia psihollogica (si alte mecanisme de defensa ale psihicului decompensat, nevrotic), jocuri psihologice, parazitari, triunghiul dramei al lui Karpamn. Dupa ce veti cunoaste aceste lucruri altul o sa fie nivelul discutiilor de pe aria de psihologie a acestui forum. O sa intelegeti despre ce e vorba. Terapia insa, si vindecarea, nu vin prin cuvinte stiintifice. Terapia de regula are loc prin limbaj simplu, accesibil unui copil de 8 ani. Asa se face. Pentru ca veninul de cobra, a fost inoculat pe vremea cand eram copii, in limbaj simplu. Totusi, ca sa intelegi de exemplu ce e acela un blestem, trebuie sa cunosti proiectia psihologica. Si apoi back la informatia din blestem.

Revenind la intrebare, sisiful confuz are sentimente confuze. El e trist cand trebuie sa fie vesel, si invers. Acest simptom e specific schizofrenizarii, schizofrenia e cu râs. Schizofrenicii rad la nenorociri. Dar la noi e deja un obicei sa te uiti la stiri cu dezastre si sa razi. E ce spunea Berne "o multime in asteptarea marelui macel".
Deja sisif cel confuz nu mai are un sine original ci unul compliant pe nevoile egoiste ale parintilor sai. Ce sentimente originale sa mai aiba? Eventual atacuri de panica. Care sunt manifestarile sinelui original. Sinele e copilul din noi, cu nevoi, dorinte, sentimente autentice, care nu se mai manifesta, pentru ca nu i s-a permis sa le manifeste.

Edited by orlovisk, 01 April 2010 - 12:31.

băi, nenea, mă deprimi îngrozitor. N-ai putea să-mi explici și cum se face treaba aia corect, ca să nu mă trezesc cu sisifii peste mine într-o bună zi?

 adadoi, on 1st April 2010, 13:34, said:

Pai cine te pune sa faci copii si sa nu-i iubesti? Ori sa nu-ti iubesti sotul cu care faci acei copii.

Edited by orlovisk, 01 April 2010 - 15:22.

Adica e suficient sa-i iubesti, si restul vine de la sine?
Da' ce te faci daca incetezi sa-ti mai iubesti sotul/sotia ulterior nasterii copiilor? Cum gestionezi situatia? Divortezi direct?

Edited by Moaca, 01 April 2010 - 15:25.