Mylene Farmer

Are, intr-adevar, voce frumoasa si a vandut mai multe albume decat orice alt artist francez. Numai ca eu n-as recomanda Les Mots drept piesa de referinta, ci mai degraba: Désenchantée, California si Comme j'ai mal

Trăiește într-o lume mai frumoasă, decât spune legenda. Mylene Farmer deține mult mai mult talent și fericire decât ne-ar lăsa clipurile vreodată să credem. Când nu dorește să fie în centrul atenției, reușește să trăiască departe de ochii tuturor, dar nu complet ruptă de realitate. Muzica, și vocea fanilor, a însemnat foarte mult, ceea ce a făcut-o pe Mylene să se întoarcă în studio și de asemenea, pe scenă. La trei ani după „Avant que l’ombre”, ea își pregătește cel de-al optulea album, care ar trebui să apară la sfârșitul acestui an, și o serie de concerte, programate pentru toamna lui 2009. Îndrăgostită de cinema, va juca în filmul „L’ombre des autre” produs de Claude Berri, unde o va interpreta pe Tess, personajul principal. Ceea ce vrea, obține. Aceasta sunt eu, ne spune ea...

PM:De ce înapoi pe scenă, după aproape trei ani de la ultimele concerte susținute la Bercy?

MF:Fiindcă mă plictisesc! Simt nevoia de a îmi reinventa viața. Pascal spunea: „Nimic nu este mai năucitor, decât să fi într-o continuă odihnă, fără distracție, pasiune sau afaceri”. Rațiunea de a trăi, pentru mine, este spectacolul. Am atâtea amintiri de la ultima mea înfățișare, la Bercy... Vreau să retrăiesc acel vertij pe Stade de France, și în toate sălile din provincie.

PM:Este acesta ultimul spectacol?

MF:Nu știu. Chiar dacă este motivul pentru care trăiesc, am un sentiment profund și sincer, că îmi iau la revedere. Ideea de a face un spectacol implică un foarte mare efort, care face imposibilă dorința mea de a reîncepe un turneu, după un altul. Dar din respect pentru public, nu voi folosi acest argument, pentru a îmi face publicitate.

PM:În majoritatea cazurilor, mulți artiști se reîntorc în spectacole mai intimie. Tu nu ai făcut-o....

MF:Îmi place ideea de excess. Chiar dacă se întâmplă să fie, rămân o persoană modestă și umilă, sper. Dar îmi plac lucrurile grandioase, este adevărat. Nu cred că un sentiment, față de public, stă în mărimea sălii de spectacol. O emoție, rămâne o emoție, dăruirea de sine, rămâne aceeași, dorința și magia, rămân intacte.

PM:Este o întâmplare, că ai ales data de 12 Septembrie, când îți aniversezi ziua de naștere?

MF:Este o pură întâmplare. De foarte multă vreme nu mi-am mai aniversat ziua de naștere. Ideea că aduc oameni de peste tot, ca să o celebrez, mă copleșește. Vor fi mii de oameni pe Stade de France. Acesta este paradoxul meu. Dar este adevărat, că atunci când am fost de acord, singura dată disponibilă a fost 12 Septembrie, sâmbăta. Voi trata acest lucru ca pe un incredibil cadou al vieții.

PM:Cum vei construi acest spectacol, cu atât de mult timp înainte?

MF:Prima întâlnirea va avea loc peste o lună, în care Laurent Boutonnat, Thierry Suc și cu mine ne vom întâlni cu arhitectul și producătorii. Câteva idei sunt deja stabilite. Dar doar după acele întâlniri, se va stabili care idee rămâne, și care cade. După va trebui să ne ocupăm de costume, lumini, sunet, de muzicieni, dansatori... Este o pregătire fizică.

PM:În 2006 ai susținut 13 spectacole la Bercy și ai avut un public de 170,000 de spectatori. Este asta o asigurare că vei reuși să umpli Stade de France fără prea mari dificultăți?

MF:Bineînțeles că nu. Aceste spectacole nu țin de știință sau matematică. Mai ezit câteodată. Dar am în jurul meu oameni binevoitori, care mă încurajează. Dar nu îți voi ascunde faptul, că de când am spus "Da", îmi simt inima în gât....

PM:Nu ai mai susținut un tur în Franța, de foarte multă vreme. Ai să repari acestă scăpare?

MF:Nu a fost o scăpare, a fost o alegere, una destul de greu de făcut, ce este drept. Am avut posibilitatea, să rămân în Paris, și să ofer ceva unic, un spectacol care nu a putut fi transportat. Nici o sală din Franța nu a putut susține scena construită la Bercy în 2006. Dar pot să îți spun că se pregătește un tur, și voi cânta de asemenea pe Stade de Geneve, pe 4 Septembrie 2009. Și sunt foarte încântată de acest lucru.

PM:S-a anunțat un nou album. Cum va fi acesta?

MF:Dacă ar fi să îl compar cu cel dinainte „Avant que l’ombre”, acesta va fi ceva mai electronic.

PM:De peste douăzeci de ani, ți-ai construit cariera în tăcere, chiar mister. A fost o strategie, sau timiditate?

MF:Firea mea profundă, este foarte rezervată. Simt o repulsie, în momentele când trebuie să vorbesc despre mine. Ști, dacă te gândești la asta, consecințele tăcerii la care tu faci referire, pot fi interpretate ca și un handicap atunci când vine vorba de succes. Risc, fiindcă nu am altă alternativă, atâta tot. Chiar dacă asta nu se regăsește în părerile celor care cred că știu foarte multe despre mine, cuvântul carieră, lipsește din vocabularul meu. Mă bazez mai degrabă pe instinct. Viețile altora mă preocupă mai mult, decât viața mea.

PM:Ești conștientă că acestă tăcere poate fi interpretată ca și indiferență față de fanii tăi?

MF:Am cu publicul, o relație destul de exigentă. Îi cer destul de mult, și îmi cere destul de mult. Astfel de relații necesită sinceritate. Poți compara această situație, cu situația în care ai un prieten, care nu îți spune tot, iar tu respecți acestă tăcere, fiindcă îl cunoști destul de bine. Dar pe de altă parte, acestă tăcere, face ca reîntâlnirea să fie și mai emoționantă.

PM:Ești mândră de numărul de fani pe care îi ai?

MF:Nu știu numărul, dar le simt energia. Mă ajută să trăiesc. Mă îndrumă în fiecare zi. Nu se pune aici problema de mândrie, fiindcă nu ar mai fi o relație autentică, doar o problemă de ego. Găsesc asta destul de trist.

PM:Ai dat doar două interviuri, în acești trei ani. Crezi că singura cale a unui artist, de a se explica, este prin ceea ce face?

MF:Într-o lume ideală, da. Artistul ar trebui să dispară în spatele creației sale. Eu cred că ține destul de mult de cât de umil ești. În același timp, eu sunt aici, și îți răspund la întrebări... amuzant...

PM:În ultimii ani, am aflat destul de puține lucruri despre tine? Este din cauză că ai ceva mai multă încredere în tine?

MF:Este un semn de încredere, pe care îl împărtășesc.

PM:Cum l-ai cunoscut pe Benoît?

MF:Căutam un regizor de desene animate. Este producător și regizor, și s-a îndrăgostit imediat de micul personaj din "C’est une belle journee".

PM:Ce trebuie făcut pentru a te seduce?

MF:Nu știu... eu... să mi se ofere un tort de căpșuni uriaș? Este o prăjitură pe care o ador.

PM:Alain Souchon a spus: Cântăm același cântec, dar versurile se schimbă câteodată. Ești de acord?

MF:Da, sunt aceleași locuri, doar că oamenii cu care călătorești se schimbă câteodată. Importantă este magia dată de cuvinte...

PM:Succesul a revenit după douăzeci de ani. Cum explici acest lucru?

MF:Am citit odată: succesul nu este nimic mai mult, decât permisiunea de a continua. După douăzeci de ani de cântece, spectacole, măsor succesul în dorința publicului, dorință care nu s-a diminuat cu timpul. În ochii mei, acest aspect este foarte important.

PM:Cum te împaci cu trecerea timpului?

MF:Iubesc cuvintele lui Samuel Backett: „Nașterea, mi-a fost parteneră”. După ceva timp, mi s-a alăturat. Acum, doar timpul care a rămas mă îngrijorează. Acesta nu îmi este prieten. Când este prea lung, mă plictisesc. Când este prea scurt, devin stresată. Până la urmă, nu sunt o persoană care trăiește destul de ușor.

PM:Ești deseori caracterizată drept o artistă melancolică.

MF:O parte din mine trăiește melancolic, dar o alta se bucură de râsete și gălăgie. Din păcate lumea vede mai repede partea melancolică, din care se naște fericirea până la urmă.

PM:Ce te face cu adevărat fericită?

MF:O mână de ajutor, bunăvoința...

PM:Se spune că trăiești cu un urangutan în umbră, într-un întunerec complet, și că niciodată nu pleacă fără voia ta...

MF:Uiți de acel paianjen, cu care dorm într-un sicriu, și de lumânarea care îmi arată calea. Dar mi-ar surâde ideea de a avea un urangutan. (râde)

PM:În primii ani, provocările sexuale, au accentuat puțin succesul tău. Imaginile recente, sunt mai dulci, mai așezate. Nu mai simți nevoia să provoci?

MF:Nu-ți fie teamă. Următorul album anunță trezirea senzuală a unei femei care trăiește cu un urangutan într-un întunerec total.

PM:La Bercy, în 2006, scena pe care ai susținut concertul, a avut o formă de cruce. Care este rolul religiei în viața ta?

MF:Religia este o modalitate de a-ți ridica spiritul. Ca și arta, sau știința. Dar reprezintă doar o propunere, nu un control. Dar acestă întrebare, rămâne pentru mine, de natură privată.

PM:Ce relație ai cu moartea, sau cu viața de după... ?

MF:Știind că viața se termină odată cu moartea, fără speranță la mai mult, este mai mult un aspect al existenței, una dintre cele mai dificile alegeri pe care viața ni le oferă. Asta mă face pe mine, invitabil, melancolică. Știu că toate trec: trebuie să trăim, cu orice preț, clipa. Reprezentarea morții în artă, în toate aspectele ei, literatură, desen, fotografie, mă fascinează. Ador să fiu înconjurată de nimic. Îmi dă o cale de a suporta, insuportabilul.

PM:Vei cânta toată viața, sau vei renunța la cariera ta, timpuriu?

MF:Este o problemă, cu care mă confrunt zilnic. Dar depinde... cum astăzi este o zi frumoasă, am decis să cânt măcar până pe 12 Septembrie. Dar știu că va veni și vremea când va trebui să mă retrag.

PM:În cinematograf, Giorgino, în care ai interpretat rolul principal, nu a avut succes. Acest eșec a anunțat sfârșitul ambițiilor tale în ceea ce privește cea de a VII-a artă?

MF:Nu era rolul principal. Nu apăream decât după o oră. Cât despre ambiție, nu știu, mai degrabă dorința de a face un alt film...

PM:Ar putea fi vorba despre proiectul filmului "L'Ombre des Autres"?

MF:Da, exact. Țin foarte mult la acest proiect. Cu ocazia concertului meu la Bercy, în 2006, l-am întâlnit pe Claude Brry, pentru care am un mare respect. Acesta mi-a propus să interpretez personajul lui Tess, eroina romanului "L'ombre des autres", de Nathalie Rheims. De atunci, Stephane Celerier i s-a alăturat pentru a produce acest film. Turnajul ar trebuit să înceapă la sfârșitul lui 2009, imediat după Stade de France. Țin pumnii ...

PM:Nu ai înregistrat decât șapte albume și nu ai dat decât patru serii de concerte într-un sfert de secol. Ce faci în restul timpului?

MF:Hibernez și îmi tratez melancolia citind un "Tratat al disperării"...(râde). Îmi place să călătoresc, să citesc, să mă plimb prin pădure.

PM:Te-ai născut și ți-ai petrecut primii ani din viață în Quebec. Ce trăsătură specifică există în tine?

MF:Certitudinea că e mai plăcut să mori de frig decât de cald! Zăpada mi-a spus-o... Este ultima întrebare? (râde)

O ador!!nu trece o zi fara sa i ascult melodiile.Am adunat toate cantecele si dvdurile ei Astept cu nerabdare noul ei album de la sfarsitul lunii august

Albumul Point De Suture are o melodie ascunsa,Ave Maria,oricum e grozav

Point de suture parca e putin diferit fata de ce canta ea pana acum... Mai mult sound electronic si ceva mai mult ritm.
Imi plac mai degraba cele mai vechi: Les mots, California, Rever, Regrets (cu Jean-Luis Murat).