Frica de note mici a copiilor

Asiaticii au o mare problema cu asta - parinti foarte stricti si rigizi, care cer rezultate cat mai bune.
Citisem anul trecut o stire, ca multi tineri indieni s-au sinucis dupa ce au primit rezultate proaste la examen, ulterior s-a aflat ca fusesera date rezultate gresite.

Eu cred ca parintii din ziua de azi s-au mai desteptat, nu mai sunt ca parintii anilor '80-'90, pentru care un 8 sau 9 insemna ca nu esti bun de nimic si vei esua lamentabil in viata.
De fapt, privind in retrospectiva, cei mai bine realizati din generatia mea de liceu nu sunt cei de nota 10, ci cei cu note mediocre (7-8).

si cand te gandesti ca maica-mea m-a batut cu furtunu de albalux pentru 40 de absente..

Cand eram in liceu aveam o profa de mate nebuna si isterica. Si ea si barba-su (tot profesor de mate) isi terorizau copiii (doi) cu notele. Neaparat sa aiba zece pe linie si poate nici atunci nu era bine. Acei copii nu aveau prieteni, nu au avut copilarie. Tot timpul stateau in casa sa invete.
Vine fata cea mare (era in generala) de la scoala, de unde luase nota 9 la sport. Maica-sa aflase din timp si cand a intrat pe usa a luat-o direct la bataie. Dar bataie.
Apoi o pedepseste cu nu stiu cate exercitii la mate pe langa cele pe care le avea deja de facut.
Peste doua saptamani afla si tac'su. O bate si ala, o pedepseste iar.

Tot in perioada liceului am vazut o stire cu un copil care a luat 9 la teza la matematica. A venit acasa si s-a spanzurat de frica parintilor.

Din pacate cazuri ca astea sunt foarte multe, putine ajung stiri.
Bine fac altii (de ex. englezii) ca nu dau note in scoala, doar un calificativ la sfarsit de semestru si calificativul asta nu e comunicat nici elevului, nici parintilor. Parintilor doar li se spune spre ce are inclinatii copilul ca sa stie sa il incurajeze sa urmeze calea care i se potriveste lui.

 laffin, on 31 ianuarie 2022 - 12:51, said:

Saraca masina de spalat. Pe mine, doar m-a mutat de la liceu. Aveam peste 40.

 Friskey, on 31 ianuarie 2022 - 12:55, said:

Sceleratii aia de parinti - eu ii cataloghez drept tortionari - erau specifici anilor '80-'90, nu e de mirare ca acei copii, actualmente adulti, se confrunta cu depresii si PTSD.
Cunosc multi din generatia mea cu sechele si traume din cauza asta.

Eu am terminat liceul in 2004. In generatia mea, mai ales la clasele mici dar nu exclusiv, existau multi parinti care foloseau bataia ca pedeapsa la notele mici.
Aveam o colega de clasa care in I-IV incepea sa planga la nota 8. Nu era singurul caz dar de ea imi amintesc.
Se cam vedea ca parintilor ei nu prea le placuse scoala. Dar erau patroni scapatati imediat dupa 90, intai cu un magazinas cu haine, apoi cu o alimentara mare, apoi si cu o carciuma cu bautura ieftina unde n-aveai loc sa arunci un ac.
Pe fata n-a dus-o capul in cei 12 ani cat am fost colegi. Se vedea ca invata pe de rost lectiile, probabil sub amenintarea bataii. Cultura generala n-avea iar cand se bloca gafa.
De la ea am aflat, cand era ascultata, ca Sahara e in Australia.

Am fost un caz oarecum similar. Bataie pentru note nu am luat pentru ca aveam note foarte mari (la mine si 9 daca era repetat de 2-3 ori devenea motiv de tocat la cap, si nu putin, nu-i prea diferit de bataie).
De la mine se astepta nota 10 si atat. Chiar daca, de exemplu, fizica sau chimia nu m-au atras niciodata.
La fizica mai ales, aveam un olimpic national in clasa, iar profesoara lucra doar cu el. Restul trebuia sa stam cuminti si sa copiem lectia din carte.
Prin clasa a saptea, profesoara "ca sa vada nivelul clasei" ne-a trantit o lucrare de control cu subiecte de olimpiada - nu mai stiu daca judeteana sau nationala, oricum nimeni nu intelegea nimic. Apoi a pus notele in catalog, marind cu vreo 2 puncte, dar chiar si asa am fost singurul care a ajuns la 7.
Pentru acea nota de 7 am fost pedepsit, "ca el poate si tu nu". Mizerii gratuite.

Complet de acord la faza cu cei cu note mari marginalizati si considerati docili/turnatori. Am trecut si prin asta. Colegilor nu le convenea ca am 10 si restul au de la 7 in jos. E greu in liceu sa spui "pentru ca nu vreau sa fiu pedepsit daca iau 8". Mai ales cand ai dorintele normale ale unui adolescent, sa socializezi, sa fii inclus intr-un grup, sa mergi la petreceri.

Sunt de acord ca un parinte responsabil trebuie sa fie interesat de situatia scolara a copilului, nimic de zis. Dar cand pretentia este de 10 pe linie nu are cum sa fie benefic.
Eu am terminat liceul cu o medie foarte mare, dar asta era si pentru ca nivelul liceului era jos. M-am trezit in clasa a XII-a ca stiam din toate dar nimic ca lumea, nu avusesem timp sa ma concentrez pe o materie/directie. Asta ar fi insemnat sacrificarea altora si scandal, nu se putea.
Am invidiat colegii care aveau parinti mai practici. Au discutat cu copiii (adolescentii, ma rog) si au aflat ce vor ei in viitor, ce ii atrage, unde se vad. Si in directia aceea i-au indrumat, sa invete serios la materiile preferate iar la restul sa obtina note de trecere si daca se poate, nu chiar 5.
Iar cei care au fost seriosi au ajuns intr-o cariera care le place si unde sunt buni.

Eu am ales o facultate unde am intrat cu dosar. Fara probleme. Nu mi-a placut din prima zi, n-am invatat cu placere, notele au scazut fata de 10 pe linie din liceu si m-am trezit dupa absolvire ca nu stiam incotro sa o apuc. Si asa cred ca sunt 90% din cei care au fost pistonati pentru note, "sa ajunga oameni".

Cazuri concrete de sinucidere nu stiu. Uneori m-am gandit, mai ales cand eram tocat  cu orele pentru un 8 la chimie in clasa a XII-a. Fuga de acasa imi trecea des prin cap.
Si mai e ceva - un adolescent tinut din scurt, cu nota 10  singura acceptata, fara libertate/timp liber si restrictii la greu, cand va scapa din lesa va recupera toate tampeniile care trebuie facute in adolescenta si care fac parte din viata. Asta daca nu ramane un alienat social.

Edited by ambr0zie, 31 January 2022 - 13:04.

Eu am o vecina in cartier si era tare mandra de nepoata-sa, ca are 10 pe linie si e olimpica internationala la matematica. Nu stiu daca o fortau pe fata, dar o facusera sa creada ca notele doar de 10 o fac speciala si ca noi, muritorii de rand, suntem vai de mama noastra. Cand dat BAC-ul si a luat cu zece, au dat-o la ziar si a zis ca vrea sa faca Cambridge sau Oxford. Mama ce mandra mai era batrana pe strada de nepoata ei. Apoi, am aflat ca aia de la Cambridge au deschis un sediu la mine in oras. A facut doar un master in strainatate si apoi a venit sa se faca profa de mate la un colegiu din oras. Castiga 2000 si ceva de lei...

Unii părinți si unele cadre didactice e porci. Dar ce sa-i faci, n-ai ce-i face....

 ambr0zie, on 31 ianuarie 2022 - 13:00, said:

Stiu un caz in care un tip invata pe de rost problemele la programare. A scris corect problema dar a uitat un ";" la final si nu rula programul. Nu stia ce sa-i faca. A picat examenul.

Inca ceva, un prieten de familie a fost fortat de parinti sa faca ISE/ASE. Omul se ducea in sictir la facultate si-si baga plua in ea cu fiecare ocazie. Cu greu, a terminat-o. Dupa, a facut biologie marina si acum e doctor in chestia asta (facut pe bune) si e super fericit. Maica-sa il mai aude, doar la telefon.

 ambr0zie, on 31 ianuarie 2022 - 13:00, said:

Am avut o colega in liceu, tinuta din scurt de parinti, taica-su era in armata si zbir acasa.
I-au fost sufocate din fasa toate dorintele, aspiratiile, ea trebuia sa fie de nota 10 si atat, toata ziua in casa si tocit.
Cand a plecat la facultate la Bucuresti, bai baieti, s-au rupt zagazurile.
A recuperat cu varf si indesat si a facut toate tampeniile posibile. Din fata-calugarita de nota 10, a devenit fata care se culca cu oricine ii pica, betii si clubareala cat cuprinde, era dezmat total.
Si foarte bine a facut, ca asta a salvat-o de la alienare sociala.
Mai tinem sporadic legatura, tipa a ajuns ok, are copii si s-a potolit.

Mult din  scoala actuala e doar memorare, iar de aici nu iese mare lucru la final, copii cu tragere spre invatatura nu au nevoie de meditatii, cei care au, in marea lor majoritate cheltuie banii degeaba.Copilaria unui copil este ca fundatia pentru o casa, cu cit mai solida cu atit mai trainica si durabila .O viata de om fara o copilarie echilibrata este goala de continut.
       Cele mai frumoase amintiri pe care mi le amintesc cu drag sint cele din copilarie, unde nu aveam grija zilei de miine  (inafara de teme) Oricum copilaria din ziua de azi nu mai este copilarie, e mai mult o chestie artificiala, daca le luam si ce mai au frumos vor iesi doar niste roboti ,exact ce se cauta tot mai mult, sa nu gindeasca.Ei, prin joaca de zi cu zi invata sa fie oameni mari....

Cel mai bun si practic sistem de educatie, din punctul meu de vedere, e cel nordic (finlandez, olandez, suedez).
Acolo copiii nu memoreaza papagaliceste, ci fac conexiuni practice intre materii, e o cu totul alta abordare.
Dar, deh, sper ca pana cresc copiii mei sa se mai schimbe lucrurile.

 miki07, on 31 ianuarie 2022 - 12:11, said:

Parinti tampiti cei care pun presiune pe proprii copii.
Eu am zis mereu ca unii nici n-ar trebui sa aiba voie sa faca copii pana nu trec un test psihologic complex.

 miki07, on 31 ianuarie 2022 - 13:01, said:

Am fost de ambele parti ale "baricadei" si nu e OK.
Avand note de 10 exclusiv, copiii ma urau pentru ca probabil aveau de tras "acasa" din cauza mea. Si am ajuns marginalizat. Nu prea aveam ce face. Nu puteam sa iau note mici intentionat ca sa fiu mai popular, iar sa nu mai invat, nici nu se punea problema.
Apoi cand a aparut in scena olimpicul national, coleg de clasa, foarte bun la fizica (era pasionat de fizica si facea montaje electronice de la 8 ani, domeniu care nu m-a atras deloc niciodata) eu trebuia sa fiu ca el si eram practic umilit. Nu conta ca la materiile pe profil uman eram mult mai bun, nativ, iar el, tot nativ, nu era atras.

Notele sunt, daca atat ii duce capul pe unii, un instrument de a te compara cu altul si evident gasesti un domeniu unde "tu esti mai prost ca ala".

 leusteanul, on 31 ianuarie 2022 - 13:09, said:

Exact la cazurile astea ma refer.
Aveam un vecin de scara cu 4 ani mai mare ca mine. Tata-sau, invatator. Foarte dur. Il batea pe copil de il indoia, se auzea din holul blocului. Termina intotdeauna cu 9,80 sau 9,90. A intrat la cel mai bun liceu din judet cu nota 9,90 la admitere. Si apoi la o facultate buna din Bucuresti, Automatica parca, tot printre primii.
Dar cum a scapat, a ajuns betiv si drogat, s-a lasat de facultate si ultima oara cand auzisem de el, acum multi ani, ajunsese la dezintoxicare.

Eu in facultate doar in ultimul an am dat-o mai greu, si atunci doar cateva betii si nopti pierdute, o dragoste cu intensitate de 16 ani (poate si pentru ca la 16 ani ocupatia principala era sa imi repar media aia la chimie, sa nu cumva sa iasa 9, ca era prapad, iar unele lucruri trebuie traite la timpul lor). Si in general durere in pix de facultate, m-a interesat doar sa o termin (si era cat pe-aci sa nu reusesc).

 BaXXXon, on 31 ianuarie 2022 - 13:22, said:

pe care l-ar trece doar aia cu probleme psihice severe.

 miki07, on 31 ianuarie 2022 - 13:01, said:

Aici e alta problema. Indrumarea proasta din partea profesorilor si parintilor.
Am si eu doua colege de clasa prost indrumate. Una a fost indrumata spre istorie, ca era buna la istorie.
A facut vreo 3 ani facultate si s-a lasat. Acum lucreaza programatoare.

Well.. se pare ca era mai important sa fii #5 la mate decat #0001 la istorie.

Si apoi cumnata-mea, pe care o sti cel mai bine. Ghinionul ei e ca a luat locul #2 sau #3 la o nenorocita de olimpiada de latina dde nivel national. Proasta de latina i-au bagat in cap ca-i cea mai buna la latina si ca va ajunge un Cicero, taica-su, cam reticent, dar in final a lasat-o sa-si urmeze visul. A facut facultatea de latina, a ajuns profesoara de latina la un liceu de huligani. Aia e!
Eu am ramas tare mirat acum sa vad cate stie fata asta de pe la mate, fizica. Adica nu a uitat de prin liceu. Si oricum are un tip de gandire specific celor de real, nu de uman. Plus ca citeste mult, are cultura generala bogata.
Pentru ca, ce sa vezi? Ea nu era doar la latina buna, doar ca acolo a reusit performante de top.

Si, evident, a fost prost indrumata. Sora-sa castiga peste dublu si nu a fost niciodata stralucita in scoala. Mai ales la stiinte era praf. Si este praf. Sora-sa adica nevasta-mea cumarveni.

Dar e ceva specific la noi ca o coropisnita din asta de istorie, de latina, sa-si ia unii dintre cei mai buni elevi si sa-i "indrume" pe un drum infundat, doar din orgoliu personal, sa se laude cu elevii ei care au ajuns mari istorici si mari latinisti. Ignorand total faptul ca, de regula, cei disciplinati si buni la un anume obiect, nu-s deloc de neglijat nici la celelalte obiecte de studiu, poate mult mai importante.
Geografie, istorie, latina? Ma lesi?

Cred ca majoritatea copiilor care am inceput scoala prin anii 90 am avut de suportat o oarecare presiune din partea parintilor si a profesorilor. Dar in principiu sunt de acord cu faptul ca daca nu inveti o sa ajungi un pierde vara fara prea multe sanse de viitor, si mi-ar placea ca si copilul meu sa fie unul care invata.

Dar, exista un mare DAR aici. Trebuie sa inveti ce iti place, evident ca daca imi place matematica ma poti obliga sa invat romana pana mi iasa pe urechi, insa efectul o sa fie zero.
Am fost mereu unul dintre elevii cu note mari in generala, olimpiade la mate, romana, etc. La mate mergeam de placere, la romana pt ca profa era vecina cu noi. Nu ma pregateam suplimentar, dar la romana venea profa si ma lua de acasa cam o saptamana inainte de olimpiada, sa facem pregatire. Innebuneam pur si simplu, daca gramatica mi-a placut, ma apucau dracii cand treceam la comentarii.
Ajuns in clasa a 7-a incepeau olimpiade la fizica, chimie, geografie, istorie, biologie, toti trageau de mine sa merg la olimpiade. Mi-am bagat picioarele si nu am mers decat la mate. Dintre toti profesorii doar nebuna de romana s-a razbunat si mi-a dat note mai mici de ciuda.

Din partea parintilor am avut o oarecare presiune, dar imi si placea sa invat anumite chestii, majoritatea... adica chestiile tehnice mereu mi-au placut, si gramatica, geografie, istorie, biologie. De mic mi-a placut sa stiu lucruri ..... dar la materiile care nu ma interesau (nici nu mai stiu care erau) nu invatam decat cand stiam ca dam lucrare. Simteam insa o presiune mai mare din partea profesorilor. Am avut chiar un record, 9 note la biologie intr-un trimestru, cel de dinainte de craciun in conditiile in care colegii mei aveau 2 note. La incheierea mediilor aveam 4 de 10 si 4 de 9, asa ca proful a spus ca trebuie sa ma asculte sa decidem ce medie am; eram ca la vrei sa fii miliardar, doar ca fara bani, imi punea intrebari iar eu raspundeam. A fost distractiv, chiar am luat 10.

Dar am trecut in extrema cealalta ajungand oarecum sa fiu marginalizat de colegi care in mare parte erau ignoranti. Doar la liceu am gasit un mediu cu persoane ok, capabile sa inteleaga faptul ca unele persoane chiar sunt interesate sa cunoasca cat mai mult in anumite domenii. Acolo insa am inceput sa imi bag picioarele de tot in anumite chestii care nu ma interesau, gen lb romana, chimie pt ca profa era dezastru, informatica si am ramas axat pe fizica si mate.

Acum sunt inginer si consider ca vreo 30% din orele pe care le-am facut in generala si liceu sunt inutile. In facultate am calculat un semestru complet de materii inutile.

Concluzie: e bine sa indrumi copilul sa invete, sa citeasca, sa cante la un instrument daca ii place. Orice om normal are pasiuni si chestii care nu ii plac, niciodata nu vei putea sa schimbi chestia asta.

Un mare minus il atribui sistemului de invatamant. Eram bun la mate, incepusem cu fizica unde eram varza, tata nu intelegea cum de-s praf desi aveam bazele ok. Dupa vreo 2 saptamani in care mai faceam cu el niste teme si imi explica chestii am inceput sa devin pasionat de fizica de ulterior veneau unii colegi la mine in liceu sa le explic materia. Pur si simplu aveam profesori varza care nu te ajutau deloc. La chimie era la fel, avea cine sa imi explice si acolo, insa dupa 2 incercari am zis pas, nu era pt mine si gata. De-asta zic, cand copilul nu e pasionat de ceva nu are rost sa incerci pt ca doar consumi resurse.

 krtyna, on 31 ianuarie 2022 - 12:47, said:

Am patit la fel in liceu la romana, aveam media 7 parca, cu un 10 maream media la 8. Am zis ca vreau sa raspund, am raspuns de 10 dupa care vreo 5 min a urmat un monolog al profesoarei care era extrem de socata si se tot mira ca "un elev atat de slab" putea sa raspunda de nota 10; n-ar fi vrut sa imi dea 10 dar au inceput sa comenteze colegii, era deja enervanta situatia pt toata lumea. Culmea, dupa intmaplarea asta am primit mereu note cu 1-2p mai mari desi nu meritam. Detest profesorii astia care dau notele chiar asa.

Eu n-am avut probleme de astea. Am fost praf in liceu. L-am trecut cu chiu cu vai, am fost ultimul din 10 clase paralele, la distanta mare de penultimul.
In facultate m-am mai revenit, dar tot pe la sub medie am fost.