Cum va descurcati cu lipsa persoanelor dragi?

Persoane dragi .... băi, tu te referi cumva la neamuri?

 stlk, on 19 septembrie 2021 - 22:18, said:

Ajuta dar nu rezolva.
@puferiu, nu trece niciodata... nu trece.

Eu imi spun ca maica-mea s-a imbarcat pe o nava spatiala si e in drum spre α Lyrae. Sigur se va intoarce intr-un viitor in care noi nu vom mai fi.
Din acest motiv am lasat in casa (da, inca locuiesc in casa parinteasca) neatinse multe lucruri de ale ei: fiindca odata, cand se va intoarce, poate ii vor trebui...

 Puferiu_, on 19 septembrie 2021 - 21:48, said:

Ti-ai dat raspunsul singur. De regula raspunsurile cele mai bune, le avem noi, nu altii. Pentru ca altii nu pot cunoaste gandurile si sufletul nostru. Si retine, timpul le rezolva pe toate. Timpul trece.... timpul vine.....

Fara sa fiu cinic, ci doar prezint realitatea rece, asa cum e ea de fapt, viii cu viii si mortii cu mortii, iar lumea nu se opreste in loc pt nimeni.
Te sfatuiesc sa bei ceva in memoria acestei persoane, sa ti aminteste de ea numai intro lumina pozitiva si aia e. A doua zi o sa ti fie un pic rau dar osa mergi mai departe.

Bai baieti, nu e treaba de o zi!

Bei si tu anual.
Nimeni nu-ti poate spune cum sa faci, nu exista o scoala pentru asa ceva.
Dar, parintii se duc, asa e firesc.
Ce e insa nefiresc si bulverseaza tot universul e cand copilul moare inaintea parintelui. Abia atunci apare urgia si se dezlantuie absurdul care se amesteca ca frisca in cafea cu toate celelalte lucruri, perturband fibra si sensul lucrurilor.
Prietenul meu isi aducea fata de la balet, traverseaza strada, da o masina peste amandoi. Fata scapa cu un pic de spitalizare, el se chinuie vreo luna de zile.
Sora-sa si ma-sa intra in stare de soc, nu se pot ocupa de inmormantare. Le venea chiar sa rada. Lumea nu intelege, cred ca nu l-au iubit. Taica-su tace si nu face nimic.
Se ocupa de inmormantare un vecin care nu intelege ce se intampla. Fata se joaca cu cubul in graidna din spatele blocului, de la masa se aud rasete si paharute de tuici.
Parca nu era copilul lor, parca nu era prietenul meu. El semana ca Neil Robertson, ala de la snooker, insa la inmormantare avea capul triplu, arata hidos, groaznic, bun de rememorat ani intregi. Nicio urma de Neil Robertson. Singura constienta era nevasta-sa, care plangea si nu intelegea ce se intampla cu ai lui, pareau zabaugi.

Ma-sa realizeaza la catva timp de la inmormantare ca si-a pierdut fiul si incepe sa sufere. Taica-su alege sa se arunce in fata masinilor sa-l ia si pe el asa cum l-au luat pe fii-su. Nu reuseste, dar incearca de mai multe ori. Dintr-un om pe care nu la-m vazut vorbind prea mult, devine un neputincios care nu-si doreste altceva decat sa se duca.
Sora-sa se lasa de serviciu si devine casnica vreo doi ani. Dupa un an de zile moare si taica-su din cauze naturale, adica de inima, infarct.
Nevasta-sa ramane sa aiba grija de fii-sa, cu un salariu de rahat, el fiind cel care castiga banii casei, ea se ocupa mai mult cu fii-sa si cu celelalte.
Din pura intamplare ma intalnesc cu nevasta-sa care-mi sare in brate plangand. Cand m-a vazut si-a adus aminte de barbatu-su si a inceput sa-mi explice de ce s-a recasatorit, de parca aveam eu s-o judec pentru asta. Eu nici nu stiam ca s-a recasatorit, dar cred ca bine a facut.
Sora-sa si-a revenit, s-a reangajat, Insa maica-sa nu-si mai revine niciodata. Umbla ca un zombie plangandu-se in stanga si dreapta cat de minunat era baiatul ei, pana sa ajunga sa-i dispere pe toti.
Cand lucrurile frumoase se impletesc cu raul, totul pare absurd si contorsionat. Suspiciuni, teorii ale conspiratiei, toate sunt alimentate de astfel de perturbari.
Parintii nu pot accepta niciodata ca le-a murit copilul si vor gasi tot felul de explicatii in locuri cat mai departate de lumea reala. E stupid ce se intampla, eu stiu foarte bine ca mi-a murit un frate.
Exista o ordine in care oamenii trebuie sa moara si niciodata nu trebuie sa se intample ca parintele sa moara dupa propriul copil. Asta-i absurd si nedrept. In rest, toate fac parte din sensul firii, nu-i nimic nefiresc, asa merge lumea.
Inchini un pahar si-i cinstesti numele daca a fost om bun. Daca nu, il ierti si-ti ramane dator. Si te bucuri ca s-a respectat ordinea.
Fiica-sa se descurca, e deja mare acum, invata bine. Nu-l va uita pe taica-su pentru ca seamana perfect cu el. Presupun ca-l cinsteste. E si pentru mine o bucurie ca prietenul asta al meu a lasat ceva in urma. Era un baiat extraordinar si multe fire s-au rupt atunci cand el a murit.

Eu stiu oamenii de le au murit 2 copii, au trecut peste si au stat demni pina la batrinete
Daca te apuci de facut prostii dupa pierderea cuiva, acea persoana mai invie ? Absolut deloc, dar iti distrugi tie viata. Si oare n ar trebui sa te intrebi Oare persoana draga ar fi vrut sa ma vada ajuns rau ? Si atunci, ce rezolvat fratilor cu disperarea si depresia ?
Nu i de ajuns un rau ?
Ma rog, eu am viziune simpla despre viata si bine fac, ori e alb, ori e negru si restul nici nu ma intereseaza. De ce sa mi fac viata un iad cu filozofie de doi bani si emotii négative.

E ușor să judeci din afara și foarte greu dinăuntru.
Se zice că atunci când omul are o reactie exagerată de doliu (nu-si poate reveni) e o forma de egoism întrucât el nu face nimic pentru sufletul decedatului ci își plânge singur de milă că a rămas fără cel drag pe aceasta lume.

Depresia e pentru oameni slabi, incomplet radacinati la lume. Nu-i vorba de asta.

Chiar si asa, sa ramii blocat intro suferinta, asa aiurea, ca oricum nu mai poti schimba nimic, nici asta nu i o dovada de intelepciune.
Vezi ce scrie in semnatura mea, Intotdeauna mai puternic decit durerea de ar fi sa curga singe.
Dupa asta ma ghidez.

 Rav_885, on 20 septembrie 2021 - 12:09, said:

Da si nu prea, eu eram sigur ca dupa bunici si parinti voi urma eu (vicios, grasun, lenes) dar a urmat ea (cuminte, atenta, activa, o minte brilianta). 31 de ani... 31 impreuna..

Edited by e_bulu, 21 September 2021 - 11:18.

O filozofie veche spune: Nu conteaza ce ti se intampla. Conteaza cum reactionezi la ceea ce ti se intampla. Recititi propozitia asta de mai multe ori si veti vedea cat de plina de sens este.

Edited by Bogotta, 23 September 2021 - 10:43.

Filozoful ala era cumva cizmar?

Peste 17 topicuri ca ăsta, sigur îţi va trece

Poate într-un fel nici nu vrei să uiți treburile astea.
Doar sa te gândești cumva că o să vă rentalniti cândva.

Înainte viața era așa de ocupata că nu prea aveai timp sa te gândești la toate astea.
De când cu pandemia parca fiecare stăm cam mult timp singuri cu gândurile noastre.

 petit_christian, on 20 septembrie 2021 - 11:55, said:

Nu toata lumea are aceleași resurse de a face fata. Nu toate lumea are pe cineva alături care sa-l sprijine și cu care sa împartă totul. Nu toată lumea găsește motivații pentru a se mentine pe linia de plutire.
Iar demnitatea este o caracteristica care poate fi distrusa, fie în copilărie, fie pe parcursul vieții, prin umilinte și traume. Dacă cineva a fost un copil abandonat, a crescut chinuit și fără copilărie, dar el la rândul lui s-a străduit sa fie un părinte bun și totuși și-a pierdut copilul la un moment dat... este același lucru ca în alt caz, poate chiar cel despre care povestesti?
Este ușor de judecat, nu este o problema ca o faci, dar este o calitate sa nu o faci, ptr ca nu stii totul si vezi doar ceea ce poti vedea la un moment dat.

Edited by Cr1spy, 27 September 2021 - 01:02.

De acord cu tine, dar punctual, ce am zis gresit ?

Edited by petit_christian, 27 September 2021 - 01:11.