Personalitate borderline

Bună seara! Am 24 de ani și am crescut într-un mediu abuziv. De la 15 până la 20 de ani, am băut alcool în cantități industriale aproape non stop.(anturaj prost). Menționez că am luat bacalaureatul din prima și permisul de conducere.  La 20 de ani am ajuns la Spitalul de psihiatrie pentru prima oară. M-au diagnosticat cu depresie severă, borderline și anxietate generalizată. Sunt dependentă de benzodiazepine(nu pot dormi deloc dacă nu iau somnifere). Anul viitor trebuie să dau licența la facultate,dar nu mă mai pot concentra deloc. ( Am renunțat de 2 ori din cauza problemelor psihice). Am avut 4 tentative de suicid, ultima oară am încercat cu 30 de pastile (xanax+rivotril),dar nu am pățit nimic. Am o relație de 3 ani, dar nu prea mai merge pentru că sunt foarte irascibilă si critică. Am încontinuu un gol interior pe care nu pot sa-l umplu, orice activitate aș face. M-am retras social pentru că toți oamenii urmăresc ceva la mine, în special băieții/bărbații pentru că sunt frumoasă și carismatică. Parcă mai mult e un blestem decât o calitate. Am impulsuri violente,ori îmi vine să fac rău cuiva(prin vorbe sau fapte), ori îmi vine să mă sinucid. Cum scap de ideația suicidară? Nu-mi găsesc locul... Am vrut să mă spânzur,nu am reușit, cu pastilele am eșuat. Nu vreau să mai trăiesc în lumea asta mizeră, sunt compatibilă cu foarte puțini oameni si nu tolerez mizeriile lor. În momentul în care cineva mi-a greșit (cuvinte sau fapte),îmi vine să omor persoana respectiva. Nu am autocontrol. Nu imi pot gestiona emoțiile oricât aș încerca. Psihoterapie nu mai fac(250 lei/45 minute). Nu mă pot comporta adecvat într-o societate. Și trec de la un subiect la altul, încât nimeni nu mai intelege ceea ce vreau sa spun. Sunt prea ciudată.(mi s-a spus și "face to face")... eu mă sinucid, îmi procur niște otravă sau găsesc ceva pe dark web, nu mai vreau să simt emoțiile atât de intens , până la paroxism. Mai ales emoțiile negative si distructive. Nu vreau sa-mi intemeiez nici o familie, nu știu cum să mă comport firesc... prea multă liniște mă deprimă, prea mult zgomot mă înnebunește de tot, nu găsesc nici un echilibru. Nu știu nici cine sunt,nici ce vreau;de la o zi la alta îmi schimb ideile si perspectiva de viață. Eu aleg să mă sinucid. Să-mi zică și mie cineva dacă are vreun rost să mai trăiesc toată viața în nemulțumire si agonie, dispret față de mine însămi și societate. Au trecut 9 ani, am schimbat împrejurări, oameni, stiluri de viață, am facut schimbări drastice și nu am ajuns la nici o concluzie. Tot aceleasi gânduri de suicid se abat asupra mea!!!

Buna seara....
Ajutorul specializat poate veni nu doar *contra cost"!..

Daca ne spuneai din ce zona esti te putem recomanda unui grup de oameni dedicati intrajutorarii semenilor aflati in momente de impas..... Tin sa precizez ca nu sunt culte / secte...sau nimic din ce au legatura cu cultele!..

De unde vin gandurile astea de suicid? Cred ca fiecare dintre noi am trecut prin situatii limita dar mereu am reusit cumva sa razbatem. Poate nu au fost pentru toti la fel dar fiecare le avem pe ale noastre. Daca zici ca de 9 ani te lupti cu asta inseamna ca esti mai puternica decat crezi. Ce lucruri, activitati iti plac? Poate un animal? Gaseste-ti niste hobby-uri, citeste si cauta-ti cateva prietene mai de suflet. Incearca sa nu mai ai asteptari de la nimeni, nu sunt multi care iti vor sari in ajutor. Cel mai bine te ajuti tu.

Familia ce zice?

ce medicamente iei?

Benzodiazepine pot crește riscul de a avea gânduri suicidare:

La pacienții cu depresie majoră sau anxietate asociată depresiei, benzodiazepinele și substanțele
înrudite, nu trebuie prescrise în monoterapie, deoarece pot precipita suicidul sau pot crește riscul de
suicid.
https://www.anm.ro/_...90_27.12.06.pdf

Sper că Alianța Română de Prevenție a Suicidului poate ajuta: https://www.antisuicid.ro/

Numărul lor este gratuit.

La ce probleme ai, noi putem doar sa facem misto pe margine....
Mergi la specialisti, la tine nu este vorba de o durere in c*r, sau o masina care nu mai faec bâr, bâr ...
O cunostinta s-a pus pe picioare la Obregia, Buc. acum este acasa dar sub tratament si este 'aproape' normal 99%!
Esti tanara si creierul se vindeca, sau incearca, repede

Lasa medicamentele si baga munca fizica intensa si sport

 mydyingbride, on 04 august 2021 - 17:59, said:

Gandeste-te la nonexistenta de dinainte sa te nasti, asta urmeaza si dupa ce mori, adica o infinitate de nonexistenta, acum zi si tu, cat dureaza viata unui om raportata la infinitate? O clipa !
Acum chiar nu poti rabda sa-ti "traiesti" si tu clipa asta, cu bune, cu rele asa cum ti-e data? Trebuie sa gasesti si tu o mica placere de care nu o sa mai ai parte NICIODATA.

Multe dintre probleme provin dintr-un narcisism exagerat - nu trebuie sa te culpabilizezi pentru asta, probabil asa te-ai nascut, dar se poate repara. Anxietatea se diminueaza mult daca realizezi ca esti un om obisnuit, cu nimic mai important decat ceilalti - un om banal ca noi toti. Majoritatea gesturilor si faptelor tale (ca si ale celorlalti fata de tine) sunt lipsite de importanta, lucruri trecatoare pe care oamenii abia daca le baga in seama, si trebuie tratate ca atare. Nu mai pune presiune pe tine (licenta etc.) si propune-ti obiective mici, pe termen scurt, usor realizabile. Si incearca sa repari relatia, daca omul a stat cu tine pana acum e foarte probabil ca tine la tine, spune-i ca ai nevoie de ajutorul lui in continuare si fii mai preocupata de el decat de tine de acum inainte.

Incearca si cu biserica, la unii functioneaza.

Ca o gluma "ne-sarata..."

De data asta i-a reusit?...