Dama de inima neagra

Va salut.
Ce parere aveti despre urmatoarea poveste?

Dama de inima neagra

"Daca ma cunosti inseamna ca am fost neglijenta. Chiar si asa, daca ma cunosti, gresesti."

Nu-mi cunosc numele si nici trecutul. Nu-mi amintesc decat cateva cantece stravechi, caldura focului din padure si pe Eli langa care m-am trezit, nimic mai mult, nimic mai putin. Viata a tras linie chiar acolo iar de atunci, viitorul e ghidat de instinctele mele.

O seara linistita in oraselul Rut' Sha ma gasea hoinarind pe langa o gura de varsare. Apa murdara si infestata se varsa in raul ce strabatea orasul. Compania mea era Rici, un un om al strazii. O persoana prietenoasa dar pe cat de ciudata pe atat de renumita datorita tigarilor de marca pe care le aducea in oras prin intermediul unui alt barbat, probabil amic cu el. Le vindea prin toate colturile orasului uneori ajungand la vanzari cu oameni mai influenti care preferau o marca mai sofisticata. Banii munciti ii cheltuia pe mancare, tutun si bautura. Tigarile cu tutun exotic erau un capriciu. Persoana de legatura ii aducea doar cateva insa pe acestea le tinea doar pentru el refuzand adesea si sume exagerate. Oricum, nu cred sa fi strans vreodata suficient pentru un adapost. Din cate povestea el prefera strada. Cum spuneam, ciudat om.

-Peter nu era asa dar nevoia l-a impins. Traim pe strazi de aproape doi ani. N-ar fi furat niciodata daca nu trebuia sa supravietuim si noi. L-au inchis...

Mi-am continuat pasii pe langa el cu capul aplecat inspirand macar empatie. N-am vrut sa intervin. Omul vorbea cu indurerare de acest Peter care parea o persoana apropiata. Din cand in cand mai priveam pe malul celalalt dupa o mica umbra care dadea tarcoale gurilor de varsare.

-Acel blestemat incendiu mi-a luat tot...Inainte de a ajunge in strada eram inginer si am facut parte din echipa de constructie a celulelor ce servesc azi ca lagare pentru detinutii orasului. Pe strada ne-am descurcat cum am putut pana ce Peter a comis-o. Ah, daca ar cunoaste punctele slabe, daca ar stii de acele chiuvete si cat de superficial au fost montate...ar putea evada. Cu banii stransi am putea pleca de aici.

Cu putina speranta isi reveni din starea de tristete. E un om cu cunostinte tehnice avansate, e limpede ca il ducea capul. Voi avea nevoie de asta.

-Mie mi s-a facut cam somn, spusese acesta apringandu-si o tigara. Tu unde obisnuiesti sa dormi? Stiu eu un pod langa depozitul de materiale textile. Sus e putin subred dar este plin de fan deci cat de cat comod si este suficient loc pentru amandoi. Poti veni cu mine daca doresti.

-Esti generos cu putinul tau, dar nu. Voi parasi orasul in scurt timp. Priveste ce palton calduros mi-am gasit astazi. Cine stie cat de apriga poate deveni vremea in afara orasului si e bine sa fiu pregatit.

Ii captasem atentia cu acest palton dar ma indepartam de subiect.

-Incepeai sa-mi spui despre saptamana trecuta...

-A da. Ma intorceam de pe aleea ce-o vezi dincolo de primul pod cand imi sare in ochi un obiect plutitor pe raul acesta infectat. Lumina felinarelor se intalneau pe suprafata uda si lucioasa a ceva ce parea un borcan, unul mare. L-am urmarit cateva strazi plutind, ba chiar impingandu-l cu pietre catre mal. In sfarsit, dupa destul efort am pus mana pe el. Inauntru se afla o hartie cu un mesaj. Ce crezi?

Asteptam asta.

-O amenintare, reluase acesta. Catre cine crezi? Seriful Thompson.

Isi asezase tigara in coltul gurii si scoase din buzunar o hartie mototolita.

-Glumesti? Cine ameninta un om al justitiei? E unul din cei mai influenti oameni din Rut'Sha. Nu m-ar surprinde daca stirea aceasta a ajuns la urechile lui.

-Fara-ndoiala ca stie deja. Am imprastiat si eu putin vorba in stanga si-n dreapta. Vesti ca acestea circula repede intr-un oras ca asta. Fii atent aici:

"Pe om, viata il desparte de moarte. Pe tine, serifule, te despart doar cateva zile."

Scurt si concis. Mesajul a plutit pe apa iar cu asta vreau sa las loc de intrebari si interpretari. In opinia mea biletul nu inspira teama, mai degraba un mesaj anonim scris in gluma. Trebuia doar sa-mi confirm ca cuvintele sunt credibile.

-Asta e tot? A crezut cineva cuvintele acestea?

-Se pare ca da. Se spune ca Thompson umbla insotit de doi ofiteri, ca o masura de precautie. N-as vrea sa fiu in pielea lui. Si pana la urma, daca e o farsa?

-Mda, asta spuneam si eu...In sfarsit, iti multumesc de companie! Eu trebuie sa plec. Ma grabesc sa parasesc orasul asa cum ti-am mai spus.

Omul apucase sa-si termine tigara  iar dupa ce o stinse de un perete umed o aruncase in apa. Ultimul fum il expirase lung in timp ce contempla cerul instelat.

-Mult noroc si ramai vigilent. Doar vezi si tu ce nebuni traiesc printre noi.

Si spunand acestea, isi continuase drumul catre o strada fara lumini. Ma uitasem peste umar sa-l vad cum se indeparteaza. Ma uit atenta in jur dupa alti oameni insa locul era pustiu. Renunt la deghizare, ma scap de paltonul lung, de mustata si imi scot acul ce-mi tinea parul prins. Toate acestea deveneau deja inconfortabile dar pana la urma am obtinut ce mi-am propus iar discutia precedenta m-a condus catre idei concludente.

Mesajul plutitor a functionat abia dupa a patra incercare. N-am sa mint, voiam ca victima sa simta teama, voiam sa-i ocup gandurile. Cu metoda aceasta imi pastrez anonimatul. Seriful n-are decat sa se afunde in propriile confuzii. Raspandirea mesajului era o prioritate si m-am asigurat ca s-a infaptuit.

Povestea lui Thompson e intunecata. Ajuns un simplu ofiter, a profitat de postul sau pentru a-si continua faradelegile. S-a aliat cu diferiti lideri de bande pentru a-si inmulti veniturile. A devenit complice la contrabanda cu drogurile, problema cu care orasul se confrunta de atata timp iar cu investigatiile mele trecute l-as putea invinui si de crima. Siguranta orasului n-a fost niciodata in mainile cui trebuie iar din momentul in care m-am trezit in padure simt ca acest om trebuie sa cada. Nu pot explica dar ceva ma impinge sa fac asta. Si atunci voi fi chiar eu un justitiar, ii voi orchestra moartea sub doua motive drepte: ordine si justitie. In felul meu intunecat, desigur.

Zorii diminetii urmatoare ma gasesc pe acoperisul unui bloc inalt ce-mi oferea o vedere clara asupra sectiei. Era timpul ca seriful sa apara deoarece vremea asta aspra incepea sa-mi afecteze tenul fin iar acest lucru imi displacea. Isi face aparitia insotit de doi agenti, asa cum si speram. Se pare ca a luat in serios amenintarea. Timpul trece greu, cateva secunde ma despart de urmatoarea manevra. Vantul bate usor din stanga iar ceata subtire imi blocheaza putin vizibilitatea insa am noroc cu felinarul de langa sectie. Unul din agenti inainteaza sa deschida usa, un obicei obisnuit pentru functiile inalte din justitie. Asta ii descopera spatele lui Thompson. Ma folosesc de oportunitate si-mi pregatesc cartea, inspir si-o arunc cu toata forta. Nu apuc sa vad decat traiectoria pe care cartea o ia pentru ca ma trag rapid dupa o gramada de caramizi. O greseala ca asta mi-a rapit o imensa sansa de a incheia totul. Cartea si-a infipt coltul ascutit de metal in peretele de alaturi ocolind capul lui Thompson cu cativa centimetri. Nu mai este timp de regrete, alarma s-a dat repede iar eu trebuia sa ma fac nevazuta cat mai repede caci in fata sectiei a iesit un alt grup de ofiteri care a pornit spre directia din care a lovit cartea. Indiciul le arata doar doua cladiri deci n-am decat doua sau trei minute. In toata agitatia creata un singur politist inspecteaza curios obiectul atacului, cartea in care dama de inima neagra stralucea sub lumina felinarului. Era semnatura mea.

S-a inserat destul de devreme in Rut' Sha, frigul n-a parasit oraselul iar ceata a reaparut. La coltul strazii eram eu, priveam cum il aduceau incatusat pe Rici, omul cu care vorbisem seara trecuta. In momentul atacului a trebuit sa iau in calcul posibilitatea unui esec. Astfel, am lasat ofiterilor un mic indiciu,  tigara stinsa a barbatului pe care o colectasem seara trecuta din apa. Nu era meritul meu ci a micii umbre pe nume Eli ce zburda plina de energie pe malul raului. Tigara nu era una oarecare ci o marca sofisticata. Nu le-au luat mult pana sa rezolve cazul. Pana la urma, barbatul acela era singurul de la care puteau politistii cumpara ceva de calitate. Inscenare completa.

Printre putinele imagini ramase intiparite in minte in momentul trezirii mele se numara cea in care un mamifer cu corp alungit ma privea curioasa. Era o vulpe matura neagra, cu doi ochi rotunzi si negri, avea o blana foarte curata ce reflecta lumina focului si doi colti ascutiti si pronuntati, detaliu ce ma infricosa din moment ce era atat de aproape de chipul meu. Legatura noastra s-a infiripat pe loc fara sa existe vreo explicatie rationala. Simteam doar ca pot vedea prin ochii ei si sa o manipulez dupa bunul meu plac. Magie? Probabil. Rolul ei era de cele mai multe ori crucial in actiunile sangeroase pe care le savarseam impreuna, ,multe fapte in forma carora eu imi aplicam propria justitie acolo unde politia era incapabila sa o faca. M-am obisnuit repede si am folosit-o drept companionul meu. Am numit-o Eli.

Iar de acum, tot ce aveam de facut era sa astept. Daca acel om chiar a luat parte la constructia celulelor atunci il va instiinta si pe Peter. Merg pe premiza ca acele doua minti vor pune la cale un plan de evadare. Doar astept. Insetata de sange, straina fata de orice sentiment de compasiune, distanta fata de scrupule, astept.

Din momentul trezirii sunt o prada a propriului instinct, a fortei necunoscute care ma impiedica sa indeplinesc calea vointei mele, imi intuneca toate sentimentele si gandurile dezvoltandu-se inevitabil ura si frustrarea. Si spre cine sunt programata sa canalizez toata energia aceasta negativa? Da, Thompson. Nu e loc de "vreau" ori "poate" ci doar "trebuie". Cat despre metode, sunt rezultatul unor planuri ingenioase si bine organizate care-mi tradeaza tenacitatea, istetimea si agilitatea, calitati cheie necesare oricarui asasin. Cine mi-a facut asta ma cunoaste, fara indoiala.

Era liniste pentru ca nu se obisnuieste sa se umble pe strada in orele tarzii. In jurul meu doar umezeala, cateva sticle si frunze uscate amestecate si aruncate de vant. Singurul felinar functionabil de pe alee lumina drumul pavat din preajma sectiei de politie. Jumatate de ora a trecut pana la primele semne. Priveam cu uimire cum pe zidul de ciment al sectiei prindeau contur cateva crapaturi si totodata cum doua siluete isi croieau spatiu. Rici si cel care trebuia sa fie Peter evadau. In sinea mea ma bucuram pentru ei dar cum fiecare fericire are pretul ei, victoria a inceput sa fie amenintata. Miscarile line si silentioase ale celor doi au capatat un ritm mai alert pentru ca inauntru incepea haosul. Trei gardieni au iesit pe usa in graba si s-au indreptat catre locul incidentului. Alarma a pornit rasunand si trezind intreg oraselul. Momentul meu incepea atunci. Am alergat catre intrare unde usa a ramas larg deschisa. Un coridor lung plasa cateva birouri pe stanga iar in dreapta continua cu un scurt drum catre celulele detinutilor.

-Misca, misca! strigase Thompson gardienilor ce-l pazeau. Daca treaba devine serioasa si incep sa se opuna, impuscati-i!

M-am furisat inauntru, mi-am lipit spatele de perete iar in timp ce ma apropiam de birou un spectacol sonor se declansase dinspre celule: cateva sticle sparte, urlete si doua focuri de arma. Mi-am centralizat toata atentia catre biroul lui Thompson; trebuia sa ma grabesc insa iata-ma fata-n fata cu un alt gardian ce tocmai se gandise sa verifice situatia pe coridor. Era inalt si zvelt, cu uniforma patata de sange si cu arma stransa in mana.

-Opreste-te imediat sau trag!

-Ai mare noroc ca ma vezi, i-am raspuns.

Iritat, isi indreptase arma catre mine. Un moment critic. Ce nu stia omul este ca ochii mei il priveau si de la spate. Eli se repezi spre el de nicaieri si ii sari la gat. Socul ii bruiase atentia iar inainte de a-si da seama de ce i se intampla, sangele lui manjise peretii. Inainte de a o trimite din fata usii si sa evit sa fie impuscata apuc sa-l mai vad prin ochii micului animal pe Thompson care tintea intrarea. Adrenalina creste si respiratia mi se ingreuneaza. Voiam sa-l iau prin surprindere. Pregatesc trei carti, o dama si doi valeti. Cu un avant amplu m-am aruncat si am sarit deasupra tintei imaginare, m-am rotit in aer iar in acea fractiune de secunda am aruncat cu precizie. Cei doi valeti s-au lovit de perete si au cazut jos iar cartea cu dama se oprise cu coltul sau metalic si ascutit in fruntea lui Thompson prabusindu-l pe loc peste birou. Subiect eliminat.

Un fior rece imi traverseaza tot corpul. Ma uit inapoi si vad corpurile celor pe care i-am eliminat in trecut, fiecare asezat la un pas distanta, ca o evolutie dar fara satisfactie. Satisfactia era a altcuiva, auzeam in cap vocea neclara care se bucura, greu de inteles si pierduta intr-un ecou. Cred ca halucinez. In momentul de fata siguranta mea era prioritara, trebuia sa scap repede. Eli imi oferise de afara o viziune clara asupra strazii. M-am asigurat ca voi iesi nevazuta, fara martori si fara urme. M-am refugiat sus pe blocul din fata sectiei pentru a urmari ultimele momente ale spectacolului. Doi dintre gardieni capturasera un detinut ce isi incercase norocul dar care s-a lasat imobilizat nu departe de sectie pentru a nu sfarsi impuscat. Alarma este oprita. Rici si Peter? Departe, sper eu.

Se crapa de ziua iar oboseala incepea sa-si spuna cuvantul. Soarele se arata de dincolo de orizont luminand spatiul cu razele sale orbitoare oferind un rasarit incantator pana ce lumina devenise atat de puternica incat a trebuit sa-mi feresc privirea si sa realizez ca acela nu e Soarele. Corpul imi era greu si lipsit de putere. Pe Eli o mai vedeam, ghemuita la picioarele mele, avea urechile aplecate si ochii inchisi. Daca asta era vreo alta halucinatie voiam sa se opreasca. Parca o mana ma smulsese din realitate si ma aruncase in necunoscut, unde simturile mele au incetat sa functioneze si ramasesem doar constienta. Traiesc sau nu? Calatoresc sau stau pe loc? Sunt blocata. Vreau sa urlu dar nu pot. Si atunci am inceput sa vad din nou, o pata de lumina indepartata ma astepta. Ma apropii de ea tot mai mult, tot mai repede. Razele de lumina deveneau vizibile, prindeau forma si se alungeau pe langa mine dupa care le depaseam. Era o calatorie, o noua provocare. In cele din urma eram impacata pentru ca mi-am dus inca o misiune la capat. Un ultim gand imi dezvaluise curiozitatea si mandria, ma intrebam ce vor crede cei ce vor ancheta scena petrecuta in biroul sectiei de politie. Vor vedea ei oare semnificatia celor trei carti pentru ca era modul meu subtil de a spune ca "acolo unde dama loveste doi valeti cad".



Unde o va duce portalul ramane un mister dar va continua in partea 2-a a cartii.
Multumesc!

O singura observatie am
Peter ala ar fi mai credibil daca s-ar numi Petru.

foarte fain

Cateva stangacii stilistice, dar subiectul e promitator. Daca il dezvolti intr-un roman, ar putea fi si ecranizat.

pufonel, on 02 ianuarie 2021 - 23:26, said:

Mersi de feedback si incurajare.
Daca mi-ai identifica 1-2 exemple m-ar ajuta mai mult.