O încercare a unui netalentat

Prima parte

   În viața ta există lucruri pe care nu le poți controla. Și dacă vei încerca, te vei distruge.

   Acum o lună a-nceput să-mi pice părul. Smocuri și smocuri și smocuri de păr. Le vedeam în scurgere. Arătau ca un animal negru care stă la pândă. Și stă și stă și stă. Apoi îl apucam pe animalul ăla mic și negru și simpatic, care nu făcea rău nimănui, îl aruncam în WC și trăgeam apa.
   Și tata era chel. Bunicul din partea mamei, nu. Dacă tatăl mamei tale are păr, atunci e posibil ca și tu să ai păr în viața ta. E posibil. Nu e sigur. E doar o posibilitate. Mică sau mare, niciodată nu știi cât de mică sau cât de mare.
   Dacă tatăl tău e chel, dar tatăl mamei tale nu, atunci e posibil să fii chel. Super. E posibil. Iar. Super.
   Am făcut totul. Am luat pastile, șampoane, șampoane scumpe, șampoane foarte scumpe, șampoane pe care nu mi le puteam permite, m-am spălat zilnic, apoi am aplicat o spumă care ajută la creșterea părului, apoi m-am spălat iar, am aplicat spuma și tot așa. Nimic.
   Am fost la toți specialiștii. Toți au spus același lucru:
   - În afară de pastilele astea și șamponul ăsta și spuma asta, nu am ce face. Asta dacă nu vrei să încerci implantul. Dar e posibil să nu țină.
   Super. E posibil. Iar. Super.
   Aceeași minte, alte corpuri.
   Același răspuns,alte voci.
   - Asta dacă nu vrei să încerci implantul. Dar e posibil să nu țină.

   Știi vorba aia, un necaz nu vine niciodată singur? Ei bine, cine a spus asta a fost geniu. Pentru că e perfect adevărată.
   Acum o săptămână a murit tata. M-am dus acasă la ai mei. Plânsetele mamei și plânsetele mele. Înmormântarea. Plânsetele mele și plânsetele mele și plânsetele altor 5-6 oameni. Durere, disperare, tristețe, negare. Formula perfectă pentru câteva zile de mâncat înghețată și uitat la televizor, întrebându-te dacă mai merită să trăiești.
   Apoi vin oamenii care spun că totul o să fie bine. Trebuie să spună asta. Le pasă de tine. Sau mimează asta. Ba nu, chiat le-ai lipsi. Sigur i-aș lipsi șefului meu. Sunt alți o sută de fraieri care de-abia așteptă să mă-nlocuiască. Și pe un salariu mai mic. Ba nu, chiar i-aș lipsi.
   Ieri am văzut o hârtie pe biroul meu. "Grup de sprijin împotriva depresiei, marți de la ora 19:30 până la 21:00, pe strada x, numărul y.
   Ieri a fost luni. Azi e marți și sunt pe strada x, încercând să găsesc numărul y. E 19:28. Ba nu. Am mințit. Ceasul de la mâna e cu 4 minute în urmă. E 19:32 și am întârziat deja.
   Numărul y se ascunde de mine. Sau eu mă ascund de numărul y. Încerc să-mi dau seama de ce am venit până aici. Am nevoie de ajutor. Am mare nevoie de ajutor. Simt cum mă apucă disperarea. Numărul y nu este și m-am uitat peste tot. E doar o farsă. Cineva mi-a făcut o farsă. Cineva m-a fraierit în ultimu' stil. Și eu am crezut. Sunt doar un fraier.
   O mașină se oprește lângă mine. O mașină roșie. Mă uit mai bine. E un Ford de prin 2006-2008. Tatăl meu era expert când venea vorba de mașini. Așa că m-a învățat și pe mine să fiu expert în mașini. Niciodată nu mi-au plăcut mașinile. Nici măcar nu am una.
   - Și tu ai întârziat la grup, mă întreabă o voce de bărbat.
   - Da,zic.
   - Urcă.
   Urc și mă întreb dacă nu e cumva vreun criminal în serie. Sau homosexual. Sau violator. Sau toate astea: un homosexual-violator-criminal-în-serie-din-plăcere.
   - Sunt Tom. Ești nou pe aici?
   - Da. Tu?
   Nu voiam să-i spun numele meu. Încă. Nu știu de ce. Ba da, știu. Nu am încredere într-un străin care ar putea fi un homosexual-violator-criminal-în-serie-din-plăcere.
   - Vin de 2 ani, în fiecare marți, joi și uneori și duminica.
   - De ce?
   - Soția. De fapt, fosta soție. A divorțat de mine și mi-a luat tot. Dar mă descurc binișor. Am învățat să mă descurc în ăștia doi ani.
   - Oh...îmi pare rău!
    Mincinosule. Ipocritule. Nu-ți pare rău. Nici măcar nu te interesează. Te interesează DOAR problemele tale. Și cum să scapi de ele. Repede. Cât mai repede.
   Tom mi-a povestit ceva: în primele două luni de la divorț, se îngrășase 30 de kilograme.
   - Mă simțeam ca și cum aș fi mâncat un copil. Un copil de 6-7 ani. Și tot nu eram sătul.
   Apoi liniște. Tom virează la stânga.
   Matahala Tom îmi spune că am ajuns.
   Matahala Tom este mândră că a ajuns să se mențină la 97 de kile și 1,72.
   M-am dat jos. Greșisem strada. Eram pe strada x, la numărul y acum. Eu mă rătăcisem pe strada w.
   - De-abia aștept, zic.
   Mincinosule. Ipocritule. Acum câteva minute te întrebai ce cauți aici. Și acum spui că de-abia aștepți. Ești doar un mincinos. Un mincinos-ipocrit. Asta ești. De fapt, ești un mincinos-ipocrit-interesat-doar-de-problemele-tale.
Am început cu prezentările. Mda, eu sunt... Încântat de cunoștință Mac, Georgia, Beth, Tylor, James și Bianca. Mincinosule. Cum am aflat de grup? De pe internet. Ipocritule.
   - Ok, faceți-vă comozi, dragilor, a spus Beth.
   O, draga de Beth. Beth care e atât de liniștită și bună și atentă și frumoasă și întelegătoare. O, da, sigur că-mi plac prăjiturile tale cu nucă de cocos, Beth.
   Păcat că urăsc nuca de cocos. Cum uram și mașinile când trebuia să le iubesc. Pentru tata. Dragul de tata, care nu mai e. Și dragul de mine, care nu are mașină.
   - Bianca, cum te mai simți, scumpo? Ești mai bine?
   Bianca a-nceput să ne povestească cum a murit fratele ei. Gastrită. 22 de ani. O, da îmi pare așa de rău. Mincinosule. Săraca Bianca, nu a mai dormit de o săptămână. Plânge mereu de cânde a murit fratele ei (în aceeași zi ca tatăl meu). Suntem alături de tine, Bianca. Pentru totdeauna o să fim aici pentru tine. Ipocritule.
   Tot ce vrei e să scapi TU de durere și după o s-o ștergi de-aici. Nu o să te mai întorci niciodată. O să-i părăsești, așa cum te-a părăsit și părul tău. Îți pui mâna-n cap. Bine, nu te-a părăsit încă. Mai ai câteva fire care au supraviețuit.
   Bianca începe să plângă. Tot grupul se apropie de ea.
   - Totul o să fie bine!
   - Trebuie să fii puternică!
   - Suntem aici pentru tine!
   Toți o îmbrățișează. Toți în afară de mine.
   - Haide, vino aici! spune Beth.
   Nu. Nu cred. Mă simt în plus, zic.
   - Nimeni nu e-n plus aici. Toți avem probleme. Absolut toți. Vrem doar să ne ajutăm. Pentru asta suntem aici.
   Beth se uită-n ochii mei. Are ochi frumoși. Ceva între verde și albastru. Un pic de verde cu un pic de albastru.
   - Haide, dă-mi mâna.
   Beth zâmbește și își întinde mâna spre a mea.
   Ezit. O clipă. Ezit. Încă o clipă. Să am încredere în ea? Ezit. Și-ncă una. Să am încredere în ei? Ezit. Patru clipe.
   Râbdarea lui Beth s-a dus. Vine spre mine și mă apucă de mână.
   Sunt lipit de corpul slăbănog al lui James. Și trupul imens al lui Tom. Și corpul transpirat al lui Tylor. Ba nu. Corpul transpirat e al Georgiei.
   - Totul o să fie bine! zice Beth. Repetați după mine: totul o să fie bine!
   - Totul o să fie bine! Totul o să fie bine! Totul o să fie bine!
   Toți încep să urle. Mac plânge. Toți încep să tremure. Bianca plânge și mai rău.
   Mă simt ca și cum am invoca un spirit.
   Eu nu țip și nu plâng. Sunt trist, da. Dar nu pot să țip sau să plâng. E o tristețe mută. E înăuntrul meu și doar eu știu de ea. Pentru restul grupului par un mincinos. Un ipocrit.
   Dar și eu sufăr.
   Haide, plângi, urlă! Fă-le jocul. Te simți un pic mai bine când îi vezi pe toți plângând și urlând. Când vezi că cineva suferă mai mult decât tine și a pierdut mai multe decât tine, începi să fii mai fericit.
   Deja începi să fii mai bine.
   Acum, hai, plângi! Țipă!
   Și am început și eu să plâng și să țip.
   Toți plângeam și țipam.
   - Totul o să fie bine! Totul o să fie bine! Totul o să fie bine!
   M-am uitat la ceas. Au trecut cinci minute așa. Apoi zece.
   Apoi toți ne-am întors pe scaunele noastre. Eram un cerc de oameni convinși că totul o să fie bine.

Quote

Câtă creativitate! Cred că ar trebui s-o bagi pe TikTok.

O pandemie de calvitie. Nu te impacienta, totul va fi bine.*

*muuuult mai confortabil decat rahatul care ne amaraste zilele acum. Doi-zero-doi-zero .

Edited by malmoth, 17 May 2020 - 03:26.

Scuze, n-am putut sa citesc decat prima strofa.
Imi doresc mult sa aflu daca Arabela se casatoreste cu Richard sau nu.
Capodopera!!!

Eu am înţeles că e vorba de un chel în devenire, care urăşte maşinile şi nuca de cocos, depresiv şi nu prea dotat cu simţul orientării, care se uită obsesiv la ceas câte zece minute.
Superb! Şexpir!

Edited by LouisCyphre, 17 May 2020 - 05:55.

numai genii neintelesi lasa in urma covidu' asta...

in prima parte chiar ma gandeam sa-ti recomand samponul deCAI  dar cand am vazut sa se agraveaza situatia m-am lasat pagubas

iar dupa titlu am crezut ca te-ai apucat de lucru si ti-ai dat cu ciocaul in cap

ai facut copy-paste sau chiar ai scris toata noaptea pe SP?

Inițiator, în primul rând bine ai venit în lumea criticii softpediste!
Ca un creștin în groapa de lei ești...

Am rezistat cu stoicism la partea cu părul deștept părăsește capul etc, dar m-am blocat la scena cu căutatul adresei.
Personajul caută strada X, numărul Y (unde Y egal 69?). Și numai nu dă de numărul respectiv.
Buuuun.
Oprește o mașină lângă personaj și urmează dialogul:
"  - Și tu ai întârziat la grup, mă întreabă o voce de bărbat.
   - Da,zic.
   - Urcă."

Apoi mașina merge, merge, după care merge iar și apoi din nou merge. Ba virează și la stânga!
Aflăm că abia acum suntem pe strada X. Și că locul unde se întâlniseră porumbeii era strada W!
Apare, ca un bebeluș la o naștere normală, întrebarea:
Cum și-a dat seama homosexualul violator criminal care calcă spațiile verzi, nu lasă bacșiș când plătește impozitele la primărie și nu strânge rahatul după câine că personajul vrea să ajungă pe strada X? Avea scris pe chelie "Caut strada X"? Sau pe bordul Fordului se află un glob de cristal?

"Plânsetele mele și plânsetele mele și plânsetele altor 5-6 oameni."
Plângeai stereo?

"Matahala Tom"?
La 1.7 cm înălțime și 97 kg? Atunci Alina Mungiu Pippidi ce e?

Acum ce mi-a plăcut. Mi-a plăcut:
"Ieri a fost luni. Azi e marți..."

Și mi-a plăcut titlul. Titlul e perfect.

Edited by Sabinatu, 17 May 2020 - 07:52.

claz, on 17 mai 2020 - 04:37, said:

La sfârșit el moare?

Sabinatu, on 17 mai 2020 - 07:43, said:

M-am spart de râs.
Hai că mi-ai făcut ziua!
Ms Sabinatu

Cate părți are creația ?

claz, on 17 mai 2020 - 04:37, said:

cu rumburak ..

Mi-a placut cum povestesti. Iti trebuie insa un scenariu mai captivant. Asta cu depresiile e tipic romaneasca ideea... Si baga nume romanesti nu americanesti daca tot suntem printre ai nostri: Mac, Georgia, Beth, Tylor, James și Bianca - Nicu, Gina, Ramona, Ana, Teodora, Nelu, Fane etc.. pe Bianca poti sa o pastrezi

Edited by MembruAnonim, 17 May 2020 - 12:05.

După primul paragraf voiam să recomand topicul lui "on64" dar apoi mi-am dat seama că nu-i folosește.