Trucuri artistice

Le-am botezat trucuri deşi am să vorbesc despre un triş, adică despre o înşelăciune.  Adevărat, e artistică, deci frumoasă, dar şi cu asta suntem obişnuiţi: Urechea te minte şi ochiul te-nşeală, îngânăm noi după Eminescu.

În lucrările de specialitate este cunoscută drept trompe l'œil, termen preluat din franceză şi care defineşte o "tehnică utilizată în pictură în scopul creării iluziei de tridimensionalitate". Aşadar, păşim pe tărâmul iluziilor, aici – vizuale, realizate prin procedee într-atât de realiste încât să ne poată înşela privirea.

Ideea unui asemenea topic mi-a venit pe când încercam să descriu inovaţia lui Braque, acea papier collé; în exemplul ales (Vas cu fructe şi pahar), jocul de perspectivă ne ademeneşte văzul înspre concreteţea materiei, a lemnului.

Nu-i prima dată când Braque pictează în trompe l'œil. De pildă, el putea "împlânta" un cui, într-o manieră cât se poate de realistă, în mijlocul unor planuri aproape abstracte, detaliu care, dincolo de perspectivă, este menit să scoată în evidenţă fragmentarea în forme geometrice, în stilul specific cubismului (analitic).

Vedem astfel vioara „spartă” în părţi care se vor însă o reprezentare a întregului, descompus în elemente privite din unghiuri diferite, dar în simultaneitate.

[ https://upload.wikimedia.org/wikipedia/en/8/8f/Georges_Braque%2C_1909_%28September%29%2C_Violin_and_Palette_%28Violon_et_palette%2C_Dans_l%27atelier%29%2C_oil_on_canvas%2C_91.7_x_42.8_cm%2C_Solomon_R._Guggenheim_Museum.jpg - Pentru incarcare in pagina (embed) Click aici ]

Vioară şi Paletă (1909). Muzeul Guggenheim, New York


Însă nu doar pictorii cubişti s-au arătat tentaţi de o tehnică deceptivă integrată stilului lor, cu artificii de perspectivă.

Picturi murale în trompe l'œil se regăsesc în Vila Misterelor din anticul Pompei (fresce datate c. 70-60 î.Hr.)

[ https://pompeiiinpictures.com/pompeiiinpictures/RV/villa%20mysteries%20p17_files/image029.jpg - Pentru incarcare in pagina (embed) Click aici ]

Aici, pereţii sunt decoraţi cu coloane suprapuse, astfel încât să creeze perspective tridimensionale (iluzia de adâncime). Arcul care delimitează cupola accentuează impresia de depărtare, distanţare spaţială.

Asemenea decoraţiuni contribuiau la senzaţia de luminos şi spaţios în încăperile de locuit care, în casele romane, nu primeau lumina soarelui, neavând ferestre.


[ https://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/a/a9/Roman_fresco_Villa_dei_Misteri_Pompeii_001.jpg - Pentru incarcare in pagina (embed) Click aici ]


Personajele sunt pictate în diverse posturi, în picioare ori şezând, iar pervazul îngust (verde) pe care stau creează impresia de scenă, ceea ce - pentru privitor - echivalează cu iluzia că împart un spaţiu comun, delimitat de peretele roşu din fundal.

Edited by Naoto, 19 February 2020 - 00:24.

Catalanul Pere Borrell del Caso şi-a câştigat un renume prin tehnica trompe l'œil.


[ https://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/c/cc/Escaping_criticism-by_pere_borrel_del_caso.png - Pentru incarcare in pagina (embed) Click aici ]

Escapando de la crítica, 1874. Colecţia Banco de España.

Edited by Naoto, 19 February 2020 - 02:23.

Până la un anumit punct în timp, picturile erau 99% 2D, și majoritatea erau de fapt icoane sau pictori închinate divinității.
Eu cred că urcarea înspre tridimensionalitate, spre profunzime a scenei a fost o treaptă greu de urcat în pictură și  speculez că motivele ar fi:
- Religioase. Figurile umane și fiintele trebuiau să fie doar simbolizate, nu pictate verbatim deoarece ele erau simboluri. Icoanele respectă chestia asta, personajele apar desenate ca și cum ar fi castrate de emoții, împietrite cu privirea înspre privitor, în poziții nefirești. O punere în 3D ar fi adus un plus de emoție, emoție care ar fi putut sau nu să fie convergentă. Așadar eu cred că din motive religioase, dogmatice, pictorii preferau să nu iasă in 3D.
- Culturale. Noi ne-am născut in era fotografiei și a televiziunii, dar cred că pentru cei care priveau niște picturi 3D pentru prima dată, aveau ceva probleme să recunoască ce e reprezentat acolo. Eu cred că tot ce era desenat era interpretat de o parte a creierului care nu întelegea paralaxa, profunzimea de cămp. Din simplul motiv că nu mai văzuseră așa ceva. Deci e o chestie care se cultivă în timp. Toate civilizatiile mai mult sau  mai putin conectate între ele au inceput să picteze pe pereți simboluri 2D, nu 3D. A fost necesară nașterea unei școli de gândire pentru a putea crea așa ceva.
- Libertatea. Pentru a îndrăzni să reprezinți emoția pură, e nevoie să fii liber. Emoția creează revoltă, indignare, blasfemie. Vulgul se simte egal cu cel care a pictat emoția. Oamenii obisnuiți desenați devin îngeri deoarece exprimă ceea ce e uman, emoții puternice care pot fi citite ușor. Eu cred că arta în care se reprezintă emoția a venit odată cu renașterea, cu libertățile individuale, cu libertatea de a gândi.

Apropo de forța asta de a ieși din tiparele picturii religioase, o scurtă întâmplare.
La Cercul Militar National, clădirea aia de pe Victoriei din dreptul Universității, au la parter o expozitie de pictura cred că permanentă. Nu-mi dau seama dacă se schimbă artiștii sau ceva pe-acolo. Oricum, nu intră nici dracu în expoziția aia. Eventual câte un moș.
Eu eram acolo să măsor incinta pentru releveul clădiri. Deci cu munca.
Și ajung și în camera cu pricina. Expozitia păzită de artistul care pictase tablourile, adica de Creator cum se zice. Adică un moș.
Vâzând Creatorul că intră în sfârșit și cineva în expoziția lui, îl vedeam așa ca o mașină la stop așteptând verdele, voia să-și dea drumul la gură să ne zică câte ceva despre colecția lui de tabloae.
Eu, nu prea politicos din fire, dar interesat să port conversație, orice conversație, evident că i-am luat-o  inainte sa-l întreb ce și cum.
Cam jumătate dintre picturi erau icoane de fapt. Cealată jumătate nu erau icoane, mai avea si coșuri  cu fructe, cai, boi, flori, dealuri și în general cam ce mai pictează un ciumete de-ăsta, artist de mâna a 3a. Oricum, niciun dispreț în tonul meu, eu oricum nu pot să pictez nici ca un artist de mâna a 5a, deci judecând prin comparație -> era meseriaș moșul.
Însă cele care nu erau icoane, aveau toate acelasi stil ca în icoane. Dealurile aveau aură ca sfinții, florile din ghiveci la fel. Chiar și Eminescu avea aură. Mai micuță, dar era acolo.
Eminescu care, daca nu te uitai să vezi cine e, credeai că e vre-un sfânt pletos, poate chiar Isus.
Și mai avea și un autoportret. Adică pentru cine nu știe (ha!) s-a pictat Creatorul singur. Arăta exact ca Isus Kristos, dar și ca Eminescu. Nicio treabă cu înfățișarea lui. hahaha!
Mi-a zis că era mai tânăr când și-a tras omul autoportret, acum făcuse chelie cu plete, ca toți artiștii ăștia mai în vârstă.

Daca luai pe Isus, pe Eminescu si autoportretul si le amestecai ca la alba-neagra, era greu să ghicești care-i unul si care-i celalalt.


Dar omul era pictor de icoane. Se vedea că cunoștea dichisul icoanelor ortodoxe.
Mare iubitor de Eminescu, mare naționalist și religios, ne-a mulțumit că l-am băgat în seamă și ne-a sfătuit să ne iubim țara si pe Isus. De Eminescu si de autoportret n-a zis nimica.


Deci paranteza a fost in sprijinul argumentului că e greu să treci de la icoane la... altceva. Probabil că asta s-a intâmplat și în istorie. Și primii care și-au tras autoportret arătau ca sfinții, probabil că au ajuns prin biserici.

Edited by maccip, 19 February 2020 - 01:27.

Dacă vizitezi expoziţii (chiar şi cele online), inevitabil dai de icoane peste icoane.

Probabil că au o piaţă sigură şi de aia le pictează până la saţietate.

Istoriceşte vorbind, Renaşterea italiană (cum altfel?) a descoperit perspectiva. Metoda propriu-zisă îi aparţine lui Filippo Brunelleschi:

https://ro.wikipedia...po_Brunelleschi


În epocă (Quattrocento), tehnica trompe l'œil e pusă în practică de Masaccio (pe numele său Tommaso di Ser Giovanni di Mone Cassai), care a pictat fresca din biserica Santa Maria Novella din Florenţa (c.1426-1428).

[ https://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/d/d2/Masaccio%2C_trinit%C3%A0.jpg - Pentru incarcare in pagina (embed) Click aici ]


Efectul de iluzie optică e dat de capelă, care pare să se deschidă în faţa privitorului.

https://en.wikipedia...inity_(Masaccio)

Edited by Naoto, 19 February 2020 - 02:04.

Si cumnata-mea (sa-i zicem asa deși nu e căsătorită, concubinează de multă vreme cu unul din frații mei) picteaza icoane. Mama are o icoana de la ea, e chiar faina. Gheorghe omorând balaurul.
Pictează foarte puține, probabil că n-are randament. Cam câte una pe an, zice ea.
Dar de altfel e artistă ca și fire. Face mai multe chestii printre  care gablonțuri si design interior. Câștigă cam greu banul, dar îl câștigă. Nu e nevoită să facă Uber, in sensul ăsta.
Hai că ți-am făcut praf topicul.

Nu l-ai făcut praf.

Ci l-ai "asezonat". Cu viaţă.

maccip, pe 19 februarie 2020 - 00:55, a scris:

Picturile au fost tot timpul 2D pentru ca sunt obiecte in doua dimensiuni. Sculptura e 3D.
In pictura doar se creeaza iluzia de 3D.  (am scris cum se poate face asta pe un topic despre photoshop, cred)

Inducerea senzatiei de 3D nu aduce o emotie suplimentara, ci un plus de realism.

Speculatiile tale sunt gresite. N-au pictat in "3D" pentru ca pur-si-simplu n-au stiut Perspectiva Lineara.
Primul care a stiut consistent asta a fost Piero Della Francesca (nu a fost o scoala care a dus la asta).

Edited by Quantum, 19 February 2020 - 04:56.

Un plus de realism, daca ne gandim la epoca decoperirii perspectivei, aduce emotie suplimentara la fel cum picturile si gravurile anamorfice din sec.XVII, de data aceasta bazate pe deformari reversibile si realizate de multe ori cu ajutorul transformarilor matematice, trezesc admiratia si aduc emotie si in prezent.

Îmi pare bine că ne "întâlnim" în felul ăsta.

Anamorfoza este "trucul" despre care urma să scriu.

Dar nu înainte de a aminti de "Marele Combinator", Maestru al Iluziilor, Salvator Dali:


[ https://www.artsheaven.com/wp-content/uploads/2019/04/salvador-dali-swans-reflecting-elephants-1-510x340.jpg - Pentru incarcare in pagina (embed) Click aici ]

Lebede oglindindu-se ca elefanţi, 1937


[ https://upload.wikimedia.org/wikipedia/en/5/55/Bust_Voltaire.jpg - Pentru incarcare in pagina (embed) Click aici ]

Piaţa de sclavi şi bustul lui Voltaire dispărând, 1940



[ https://uploads3.wikiart.org/images/salvador-dali/figure-at-a-window.jpg!Large.jpg - Pentru incarcare in pagina (embed) Click aici ]

Femeie la fereastră, 1925



Iată-l şi pe romanticul Caspar David Friedrich (1822)

[ https://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/0/0f/Caspar_David_Friedrich_018.jpg - Pentru incarcare in pagina (embed) Click aici ]

Edited by Naoto, 19 February 2020 - 12:37.

Stiti la ce ma gindeam eu azi-dimineata? Cum ar fi sa pictez blocul pe interior cu picturi rupestre ca in pestera (Altamira, Lascaux etc.)? Exact acelasi stil. Oare l-ar cumpara un muzeu, sa zicem Guggenheim din NY? Oare ne-ar ajunge banii sa ne luam fiecare familie cite un bloc nou?

Ar fi un bloc-muzeu rupestru foarte misto.

Este diferenta dintre original si copie.Ideea, insa, pare originala.

Dihorul Razboinic, pe 19 februarie 2020 - 12:00, a scris:

Să-ţi dau o mână de ajutor? Şi doar una?

[ https://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/thumb/f/f4/SantaCruz-CuevaManos-P2210651b.jpg/1024px-SantaCruz-CuevaManos-P2210651b.jpg - Pentru incarcare in pagina (embed) Click aici ]



Dacă tot ai amintit: Cueva de las Manos ("Peştera mâinilor"), Perito Moreno, Argentina. Pictată în urmă cu c. 20.000 de ani.

Cele din Borneo, Indonezia, sunt şi mai vechi: unii le datează la 40.000 de ani

[ https://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/6/6a/GuaTewet_tree_of_life-LHFage.jpg - Pentru incarcare in pagina (embed) Click aici ]

Gua Tewet, Copacul vieţii


Omul se descoperea pe sine. Magia mâinii, unealtă a Creaţiei.

Edited by Naoto, 19 February 2020 - 13:10.

Daca nu pictezi si bizonii de la Altamira, degeaba!
Off-topic: De atatia ani ma foiesc pe SP dar aria asta mi-a scapat complet!

Edited by garett, 19 February 2020 - 16:19.

garett, pe 19 februarie 2020 - 16:18, a scris:

Facem un topic distinct şi despre Pictura rupestră? Ce zici?

Aici aş dori să încapă doar "trucuri". Or, astea presupun un anumit rafinament, o tehnică anume ca să înşeli ochiul.

Oamenii acelui început făceau artă fără s-o ştie. Pentru ei, semnifica puterea magică a unui ritual, cel mai probabil apotropaic (de apărare împotriva Răului).

Facem!
Deși mi-am dorit, n-am ajuns la Altamira!
Ca să nu fiu total off-topic, promit să caut prin pozele mele niște exemple drăguțe de trompe l'oeil renascentist, știu că am făcut câteva!

După care trecem la anamorfoze. Apoi mai sunt obiectele imposibile ale lui Escher. Şi ce-or mai fi. Tot aici

Edited by Naoto, 19 February 2020 - 16:51.

Scuzati calitatea...

Paris Bordone, Înmânarea inelului (Consegna dell'anello al Doge), 1534. Galeria dell'Accademia, Veneția

Rafael, Școala ateniană (1511). Frescă, Stanza della Segnatura, Vatican

Edited by Naoto, 20 February 2020 - 18:09.
completare