De ce as mai face al doilea copil?

laffin, on 16 iulie 2019 - 01:52, said:

Neah, ie-te colea glumă de pensionar:

Cică Bulă s-a uitat pe gaura cheii și l-a vazut pe ta-su călare pe calul cu mânere zicând "vreau băiat, vreau băiat"

A doua zi Bulă, călare pe același cal cu mânere, zicea "vreau bicicletă, vreau bicicletă"...

Puferiu_, on 15 iulie 2019 - 22:04, said:

Daca ai mentalitatea asta, poti zice ca esti norocos ca nu esti in locul lui.

maccip, on 15 iulie 2019 - 22:25, said:

Generatia actuala este lipsita de responsabilitate si caracter. Viseaza doar la o imbogatire rapida fara munca. Pacanele, terase si falsa impresie de viata buna.

Complet dpdv personal, mie, fiind singură la părinți, îmi este foarte greu acum, ca adult. Când unul din părinți a murit și celălalt s-a îmbolnăvit grav, evident că un frate nu putea alina suferința dar poate ne mai împărțeam. Așa, toată responsabilitatea pică pe umerii mei. Și de obicei așa se nimerește că astea se întâmplă când tu fie abia ai după ce bea apă fie ai la rândul tău și alte greutăți pe umeri - copii mici, rate etc.

Soțul meu are un frate cu care nu s-a înțeles deloc când erau mici. Nu se jucau, se ciondăneau etc. Însă am observat cum, mari fiind, sunt doi adulți care deși nu locuiesc aproape și nu stau toată ziua de vorbă, s-au ajutat la cumpene importante. Eu cumpenele alea le-am trecut singură și nu m-am ales cu nimic, doar mi-a fost mult mai greu și mi-am irosit mai mult din viață chinuindu-mă să ies din diverse situații.
Bunică-mea a avut 5 copii, i-au trăit trei. Ăștia trei și-au repartizat cumva diverse sarcini legate de ea - e ușor să zici „lasă că mă duc la azil”, dar dacă te trezești că n-ai de unde? îți ziuc eu, tot de restul familiei depinzi - și nu le-a fost așa greu cum ne-a fost nouă, d ex, în anii de dinaintea morții mamei. Pt că eram doar eu cu mine, etc. În fine.
Soțul meu și frate-su s-au ajutat în stuații în care nu cred că un prieten, oricât de bun ar fi ăla, ar fi intervenit - nu pe termen lung, nu în asemenea condiții. Chiar e o diferență.

Ideea e că eu am observat următoarele - frații sunt copii 10-15 ani dar frați rămân toată viața lor. Desigur, pot fi și frați care nu se înțeleg sau se omoară, dar așa pot fi și părinți incestuoși sau criminali - eu nu mă raportez la toți idioții.
Însă ca fiică singură la părinți și ca om singur în viață în decizii majore, până să îmi aleg pe cineva, eu una confirm că e greu și că pur și simplu consider că e mai ușor să ai în familie pe cineva de o vârstă apropiată cât de cât ție - adică nu cineva care moare când te apuci tu să faci copii sau în fine, să plantezi copaci, să zicem, ci cineva care va coexista în aceeași generație cu tine more or less.

să nu mai facă, e de ajuns unu..

La gradul de suprapopulare actual sa faci un copil e un egoism. Chiar daca ai ceva posibilitati materiale, viata lui ma insemna plimbari la gradinita, apoi indoctrinare si inregimentare la scoala, o adolescenta frustranta in conditiile in care posibilitati de distractie nu prea ai in afara de pierdut vremea prin cluburi/baruri sau jocuri pe telefon/facebook, apoi viata, adica serviciu 8-10 ore pe zi, drum, cumparaturi vreo 1-2 ore pe zi, somn 6-7 ore pe zi si timp liber personal vreo 2-3 ore pe zi.
Intr-adevar, traim o perioada oarecum fara lipsuri materiale de baza cum ar fi hrana si adapost, insa suprapopularea a dus la lipsa intimitatii, iar oamenii se refugiaza in social media, alcool si depresii. Daca pana acum era o problema supravietuirea, omenirea a progresat si acum putem supravietui, insa foarte putini oameni traiesc.
Asa stau lucrurile din punctul meu de vedere, am fost singur la parinti si a fost bine, nu mi-am dorit frati sau surori, am prins o copilarie oarecum frumoasa, cand aveai maidane unde jucai fotbal cu cei din cartier sau balta unde te puteai duce sa inoti, mai urat din cauza mizeriei epocii ceausiste si imediat post-ceausiste. Nu imi doresc copii, mi se pare enorm sa muncesti 8 ore pe zi, daca as trai intr-o societate unde s-ar munci 4-5 ore pe zi 4-5 zile pe saptamana si as fi inconjurat de parcuri, zone verzi si libere, unde lumea face sport si socializeaza mi-ar place sa am copii, pana atunci nu, multumesc.

madn3ss00, on 16 iulie 2019 - 07:56, said:

Esti ok?

Edited by corinadaniela, 16 July 2019 - 13:46.
madn3ss00, atentie la limbajul folosit, te rog.

De ce ai mai face al doilea copil?
Pen'ca probabil il iubesti prea mult pe primul si iti doresti sa faci tot ce e posibil sa nu traiasca intr-o lume islamica in 50 de ani.
Am vazut o prezentare care arata, cu date.....ca in 50 de ani, cultura vestica va disparea aproape complet.

Ina.Click, on 16 iulie 2019 - 08:15, said:

Absolut.  Pe la mine-i o vorba.. prost, prost, da-i prostu' meu. Indiferent de ce s-ar intampla o sa am intotdeauna un frate la care sa apelez. Si viceversa.

Doi este cifra ideala in cazul copiilor. Si daca-s si de varste apropiate atunci lucrurile-s minunate. Si daca ar iesi si fata si baiat, cum vrea initiatoru'... olelele, poti spune ca ai castigat la loto!

spooky51, on 16 iulie 2019 - 09:15, said:

O gandire cam infatila zic eu... (fara suparare)

Edited by sSorsy, 16 July 2019 - 20:40.

concluzie: Puferiule, zi-i prietenului tau sa fie barbat, sa-si asume riscuri, ca dealtfel nu mai face nica in viata!

N-auzi ca a facut deja? Si, de parca nu-i de ajuns, mai vrea sa faca. Jeeez!

Ce sa zic? Multi inainte!

Edited by Fane, 21 July 2019 - 00:03.

Ina.Click, on 16 iulie 2019 - 08:15, said:

Fara suparare, asta e doar vaicareala...

Edited by popescuadi, 21 July 2019 - 12:00.

george_eu25, on 15 iulie 2019 - 22:42, said:

Sa înțelegem ca locuiești într-una din acele case? Sa îmi fie iertata întrebarea

E foarte greu si cu unul singur, de ce l-ai mai face si pe al doilea?!

E o parere unanima ca un copil e prea putin iar doi e deja prea mult...

Ei bine, ei bine. Iata ca suntem in anul acelui virus si trebuie sa ne gandim de 2-4-16 mii de ori. Mai vreti al doilea copil? Mai puteti sa faceti al doilea copil? Mai traiti sa-l cresteti/educati/sa-l vedeti la casa sa?