CElebrăm CEntenarul CEaușescu

exact.
mai intai a fost Willy Brandt in 1967 care a venit cu acest targ
dupa care Israelul, care avea nevoie de carne de tun
dupa razboiul din 1967.

Sa nu  uitam, cei 4 milioane de yidden din URSS
Israelul i-a luat abia dupa ce s-a prabusit comunismul.
Adica Israelul a fost direct interesat in prabusirea comunismului.
Ca sa-i obtine pe cei 4 milioane de yidden.

Bineinteles ca nu a fost Romania vinovata numai cei care au incasat banii fara chitants.
Tu zici treaba a fost legala numai pt.  ca asa a fost intelegerea. Ce legi sint acelea card sint valsbile doar pentru unii?

Fane spune ca sasii critica pe romani.
Si cine sint astia care spun acelasi lucru ca si mine?

pt. ca nici unul inafara de mine nu se arata exct informat.

Abia in 1989 voia ceasca sa o faca publica si legala, dar nu a mai apucat

Placa mea este intodeauna originala, tu nu ma poti intelege de obicei.
Eu nu urasc nici o natiune, nici pe romanii din Ardeal tinutul meu natal.
Cei mai multi si mai bunu prieteni mi-su fost si romanii.
Asta nu are insa a face cu a spune adevarul sau nu numsi pt. ca sm o etnie sau slta. Am spus si in trecut si am sa spun si in viitor unde si cu ce au gresit maghiarii, sasii ssu romani.
Si consider ca asa nu sint mai putin roman, maghiar sau german.

cica doza e cea care face diferenta dintre cura si intoxicare (otravire). A cam fost vorba de cazul 2.

Ca nu au ce realiza coane, buzunarul propriu e vax, marfa din piata tot vax... !!! Vrei sa viseze ca sunt bogati?

11 sept. 2011 - Două fundaţii îşi dispută de câţiva ani patrimoniul fostei UTC, în condiţiile în care autorităţile statului nu şi-au asumat o decizie clară privind soarta moştenirii rămase de la organizaţia de tineret al fostului PCR, iar un proiect de lege care ar putea reglementa situaţia este blocat la Cameră.
Două fundaţii îşi dispută patrimoniul fostei UTC

O lege promulgata joi de presedintele Basescu permite organizatiilor de tineret ale partidelor parlamentare sa dispuna de patrimoniul tinerilor comunisti.


Patrimoniul defunctei Uniuni a Tineretului Comunist (UTC) ramane la fel de tentant, chiar daca au trecut aproape doua decenii de la desfiintarea organizatiei.
Daca in 2002, parlamentul stabilea prin lege ca politicul nu are ce cauta in gestionarea mostenirii UTC, un act normativ, adoptat de parlament la sfarsitul lui iunie si promulgat joi de presedintele Traian Basescu, pemite organizatiilor de tineret ale partidelor politice sa dispuna de patrimoniul tinerilor comunisti.

Megaorganizatie neguvernamentala, dar condusa politic

Actul normativ este un proiect mai vechi al Agentiei Nationale pentru Tineret (ANT), elaborat pe vremea PSD, cand institutia era condusa de Daciana Sarbu.

Partidele au inhatat patrimoniul UTC  

Înainte de 1989, România era ţara unui singur om, a unui singur partid, a unui singur sindicat. Aproape că nu exista român să nu fie membru UGSR, un sindicat mamut cu o istorie întinsă pe aproape un secol şi un buget pe mă­s­ură: toată lumea cotiza, volens-nolens, la fondul acestuia, cu 1% din venituri. Re­voluţia a găsit Uniunea Generală a Sin­dicatelor din România cu 8 mi­lioa­ne de membri - plătitori, conturi im­presionante şi bogăţii considerabile. Ştirile Pro TV au încercat să arate ce s-a întâmplat cu patrimoniul sindica­telor, după două decenii, printr-o anchetă difuzată în cadrul emisiunii "România, te iubesc!".

Mai precis, la Bancorex şi BNR, UGSR dispunea în 1989 de 4,7 miliar­de de lei (peste 300 de milioane de dolari) şi 2 milioane de dolari. Cărţi, tablouri, chiar şi un vapor. Şi 21.000 de imobile: 55 de case de cultură, 19 cluburi sin­di­cale, 17 case de odihnă şi trata­ment, însemnând nenumărate hoteluri şi vile, zeci de sedii, peste 400 de apartamente, garaje, sute de baze sportive, toate adunate din 1906 încoace.

La aşa avere, şi teama că ea va fi risi­pită a apărut la scurt timp după decembrie '89, iar temerile de atunci s-au dovedit a fi justificate.

"Vă spun sincer, un moment de tea­mă a fost acela când am avut o reu­niune cu diverşii lideri de federaţii, de confederaţii, chiar sindicate mari din ţară şi veniseră la propriu cu valizele du­pă bani. Să-şi ia partea din patri­moniul UGSR-ului şi încercau aproape să mă linşeze", a spus Victor Ciorbea, fost lider sindical la începutul anilor '90, devenit apoi primar al Capitalei şi premier pentru un an.
Cum s-a împărţit patrimoniul sindicatelor: 2,3 mld. $ şi cel puţin 21.000 de imobile

Asa este drumul catre bogatie = plin de spini la inceput, totusi saracii ar trebui sa o ia pe acel drum daca si numai daca vor sa ajunga bogati.

Cu toate acestea romanii la comun aveau averi uriase pentru acele vremuri.

Asa-i cand privesti exclusiv doar la ceea ce iti intra efectiv in buzunar.
Cu toate acestea romanii la comun aveau averi uriase pentru acele vremuri.

neah....au mai fost tari in fostul bloc comunist est-european, dar nicaieri tembelismul din Rom^nia.

pe 25 decembrie 1989 intram in Ungaria.
Intr-o halta beshita, exact ca in orice kur de tara romanesc
a trebuit sa astept un tren mai multe ore.
..................

...Intr-o halta beshita, exact ca in orice kur de tara romanesc
...ca in orice bashit loc din Romania.
...In 1991 toamna am condus un camion ...

presupunand ca e intr-adevar asa, tot nu vad cum ar fi relevant, atata timp cat poporul traia cum traia si perspectivele indicau clar ca tot in directia aia se merge, ba mai rau (de fapt s-a mers din rau in mai rau). E totusi popor, nu septel, si alauia i s-ar acorda mai multa importanta. E ca si cum ai spune "n-are nimic ca mancam rabdari prajite cat om trai, ne incalzeste ca tatucul stat are sub cheie niste depozite alimentare cum n-au altii".

Singura chestie, in ipoteza ca s-ar fi ramas zeci de ani inca tot in comunism, ca rom^nii sa mai fi simtit si ei din bogatia aia, e ca urmasul lui, cel mai probabil Nicu, sa fi fost mai normal. Dupa multe aparente ar fi fost posibil, se auzea ca sibienii erau multumiti de el.

Valter Roman, Leonte Tismăneanu, liderul partidului comunist Emil Bodnăraş sau prim-ministrul Chivu Stoica sunt doar cateva dintre numele care apar, în Dosarul „Patrimoniu”, printre cei care au primit bunuri necuvenite. Comuniştii (din fruntea tarii)  nu aveau nimic împotriva traiului burghez, atât timp cât doar ei se puteau bucura de acest confort.

21 august 1968, ziua în care Ceauşescu a dat lovitura. De la balconul Comitetului Central, a condamnat vehement invazia Cehoslovaciei de către sovietici. A câştigat în acest fel simpatia Occidentului şi, mai ales, încrederea românilor.

În acelaşi timp, din ordinul său, Securitatea a demarat două anchete: Patrimoniul, în anul 1968 şi Îmbogăţirea, în 1969. Ambele operaţiuni aveau un singur scop: să înlăture apropiaţii lui Gheorghiu Dej de la putere şi să permită instalarea în funcţii-cheie a tovarăşilor fideli lui Ceauşescu. Pretextul folosit de Securitate pentru a elimina vechea gardă a fost verificarea averilor.

„A fost o manevră de manipulare prin care el a vrut să scape de Drăghici, bunul lui prieten de dinainte care, în calitatea lui de ministru de interne acumulase foarte multe informaţii şi era un om foarte periculos. A vrut să îl compromită şi în acelaşi timp voia să facă o demonstraţie prin care Ceauşescu se voia să aibă o reprezentare de justiţiar şi nu a lovit doar în Drăghici, a lovit şi în Dej, pe care l-a făcut vinovat de moartea lui Pătrăşcanu”, explică istoricul Lavinia Betea.

Operaţiunea „Patrimoniul” era parte dintr-un plan mai amplu de ruptură cu epoca lui Dej. Concluziile anchetei se ştiau înainte de demararea sa: reprezentanţii proletariatului victorios au dat iama în casele exploatatorilor şi şi-au însuşit, ilegal, bunurile confiscate de la elita României, în urma proceselor de tip stalinist. Într-o prima fază, prada confiscată de comunişti a fost depozitată la Ministerul de Interne.

„Aceste bunuri au fost confiscate de persoane fără pregătire culturală, istorică, artistică. S-au făcut liste minime de inventariere cu descriere aproape hilară, spunem noi şi dăm un exemplu: tablou cu ramă din bronz care reprezintă un drum sau doi copaci. Toate aceste obiecte, deşi s-au făcut nişte liste, au fost la un moment dat colectate în nişte încăperi improprii, multe dintre ele s-au degradat. Cei care au avut acces la această repartizare au fost tot marii oameni politici ai vremii respective”, spune Elena Gherman, istoric CNSAS.

Oamenii de cultură, seduși de tovarăși

Tovarăşii partidului unic aveau nevoie să se legitimeze în ochii poporului. Iar pentru acest lucru au sedus importanţi oameni de cultură. Academicianul Athanase Joja, filosof şi logician român, membru al Academiei din anul 1955 şi ulterior preşedinte al acesteia, a primit, cu titlu gratuit, covoare, tablouri, seturi de argintărie în valoare totală de peste 35.000 de lei.

Academicianul Parhon, primul preşedinte al Marii Adunări Naţionale, şi poetul Tudor Arghezi au primit mobilă şi tablouri din ordinul direct al ministrului de interne Alexandru Drăghici.

Drăghici în persoană şi-a însuşit un pat stil florentin cu saltea de lână, evaluat la 1.800 de lei, la care se adaugă garnitură completă de scaune, bufet, servantă, toaletă în valoare totală de peste 15.000 de lei.

În 1956, prim-ministrul Chivu Stoica a semnat o hotărîre a Consiliului de miniştri prin care toţi cei care au primit bunuri în custodie puteau deveni proprietarii lor. Practic, a legalizat furtul de bunuri în România.

Generalul Constantin Doncea, renumit colecţionar de artă al epocii, că şi generalul Florian Danalache, "tiranul de la Capitală", apropiaţi ai lui Alexandru Drăghici au primit mobilă florentină, tablouri şi covoare. Doncea, care a avut funcţii importante în timpul regimului comunist, a reuşit să îşi păstreze intactă colecţia de artă.

Mai mult, a amenajat o casă memorială în comună natală, Cocu. În anul 2014, la Bucureşti s-a organizat cea mai mare licitaţie a colecţiei unui lider comunist. Aproape 20 de capodopere semnate Luchian, Pallady, Baba, Andreescu, clasate în patrimoniu naţional au fost scoase la vânzare de către urmaşii generalului Doncea.

Bodnăraș, proprietar de iaht

În dosarul Patrimoniul, apar numele a 30 de tovarăşi ai partidului, acuzaţi că şi-au însuşit averile burghezilor. Cu toate acestea, Securitatea a uitat să-i menţioneze pe prim-ministrul Chivu Stoica sau pe liderul comunist Emil Bodnăraş, care locuia în inima cartierului Primăverii, actuală Casă a Americii Latine şi care era probabil singurul proprietar de iaht din ţară noastră, la vremea respectivă. De ce?

„Bodnăraş se bucura de o autoritate chiar şi în rândul aparatului de partid din mai tânăra generaţie. Matei Socor în momentul respectiv era irelevant. Matei Socor fusese preşedintele Uniunii Compozitorilor . Matei Socor era un tip emasculat politic atunci. Dar Valter Roman are putere. Este membru al Comitetului Central, este directorul Editurii Politice şi este o placă turnantă, este o legătură importantă pentru Ceauşescu cu partidele comuniste din Europa Occidentală, în special cu partidul comunist spaniol. Soţia lui era de origine spaniolă, copiii au crescut, Carmen, Petre au crescut cu abuela în casă. Deci asta se petrece în 1968. Dar la congresul al X-lea vine un grup de ilegalişti care ajung pe scenă, totul era perfect regizat, adică dramaturgia congreselor partidului merită un studiu de sine stătător şi cum se pregăteau aceste manifestaţii mamut şi funcţiile congresului. Şi vine un grup de ilegalişti, delegaţia congresului care aduc un omagiu Secretatului General al Liniei Partidului, al unităţii de nezdruncinat în jurul Secretarului General. Cine rosteşte mesajul de salut a ilegaliştilor? Valter Roman. Deci semnalul fusese auzit!”, povestește Vladimir Tismăneanu.

Susţinut din interiorul partidului unic, tânărul lider Nicolae Ceauşescu a reuşit să se debaraseze, într-un timp scurt, de comuniştii pe care îi consideră rivali.

„S-a apelat şi la această formulă de a-i înainta în funciti, dar în funcţii onorifice. Multora le-a aprobat cerere de ieşire la pensie. Li s-a spus că ar fi foarte bine dc s-ar retrage şi ar depune o cerere de pensionare care s-ar soluţiona foarte avantajos. Acest nucleu al foştilor ilegalişti era foarte important şi periculos. Prin legăturile pe care le aveau în partidele comuniste din ţările din blocul sovietic”, spune istoricul Liviu Țăranu.

Avram Bunaciu, un supravieţuitor

Doina Bunaciu este fiica unui intelectual comunist care a supravieţuit tuturor epurărilor politice. Avocat de succes în perioada interbelică, prieten cu ministrul Lucreţiu Pătrăşcanu, a devenit rapid un personaj-cheie al sistemului. Acuzator public în procesul mareşalului Antonescu, este considerat unul dintre părinţii primei constituţii comuniste. Căderea lui Pătrăşcanu însă, în loc să îl doboare, l-a promovat. A devenit ministru al justiţiei.

„Când îl vezi pe Pătrăşcanu arestat şi tu îi preiei poziţia şi vin şi îţi sunt puse sub nas hărţii, tot felul de hotărâri...el a semnat acea hotărâre prin care a fost desfiinţată confesiunea greco-catolică, el fiind greco-catolic”, precizează Liviu Țăranu.

„Asta este un lucru pe care nu l-am înţeles nicodată. Impresia mea era că nu se putea opune, poate că putea să se opună, dar asta nu ar fi schimbat nimic. L-ar fi schimbat pe el din post, dar în rest nu ar fi schimbat nimic”, spune Doina Bunaciu, fiica lui Avram Bunaciu.

Totodata, pornind de la constatarea faptului ca Partidul Comunist Roman si-a incetat de fapt existenta, s-a supus dezbaterii si aprobarii Consiliului Frontului Salvarii Nationale un proiect de decret cu privire la trecerea intregului patrimoniu al P.C.R. in patrimoniul statului, ca bun al intregului popor.
COMUNICAT din 17 ianuarie 1990 pentru reintroducerea pedepsei cu moartea si scoaterea in afara legii a Partidului Comunist Roman

EMITENT: CONSILIUL FRONTULUI SALVARII NATIONALE
PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 12 din 19 ianuarie 1990

Petre Roman a declarat că împărtășește răspunderea în privința greșelii politice săvîrșite în seara zilei de 12 ianuarie. După ieșirile succesive în piață, împreună cu Mazilu, a redactat poziția frontului față de partidul comunist, care rămîne valabilă. Transformarea textului în decret-lege de scoatere în afara legii a partidului comunist a devenit o greșeală politică inadmisibilă. Primul-ministru s-a asociat apelului exprimat de președinte, considerînd, totodată, declarația lui Dumitru Mazilu ca fiind încărcată de sinceritate umană și politică.

La dezbateri au luat cuvîntul: Silviu Brucan, Dan Iosif (București), Alexandru Bârlădeanu (București), Ion Vasile (Buzău), Oliviu Tocaciu (București), Columban Gabor (Odorhei), Raicu Romeo (București), Ciureanu Gabriel (Vaslui), Chețan Mihai (Hunedoara), Iacobescu Mihai (Suceava), Mircea Dinescu (București), Popescu Alexandru (Prahova), Dumitrescu Emil, Doru Țigău (Iași), Victor Popescu (Vîlcea), Dumitrescu Mihai (Vîlcea), Budura Romulus (București), Nicu Preda (Brăila), Ana Blandiana (București), Cazimir Ionescu (București), Nicu Stăncescu (București).

Ion Iliescu a pus la vot anularea celor două decrete-lege în discuție.

Cu 117 voturi pentru, nici un vot contra și 4 abțineri, Consiliul Frontului Salvării Naționale a decis anularea celor două decrete-lege cu privire la pedeapsa cu moartea și scoaterea în afara legii a Partidului Comunist Român.

Secretarul consiliului a dat apoi citire Decretului-lege privind trecerea în proprietatea statului a patrimoniului fostului Partid Comunist Român.


În expunerea de motive se arată că la dispoziția dictatorului Ceaușescu și a familiei sale se găseau în București și în împrejurimi 21 palate (în special la Snagov, Neptun, Sinaia cu întregul complex Peleș și Pelișor, Predeal, Scroviștea), iar în județele țării 41 palate și vile rezidențiale, precum și 22 cabane de vînătoare.
Oficiul economic central "Carpați" are 60 întreprinderi industriale care realizează anual circa 16 miliarde lei producție marfă, din care circa 2 miliarde lei profituri anuale, iar din exporturi 220 milioane dolari.

Din circuitul agricol al țării, partidul comunist a scos circa 55.000 hectare de teren agricol pe care a organizat 45 unități agroindustriale cu 18.000 lucrători.
Consiliul Frontului Salvării Naționale a aprobat în unanimitate Decretul-lege cu privire la trecerea în proprietatea statului a patrimoniului fostului Partid Comunist Român.
După aceea, președintele consiliului a pus la vot chestiunea anulării referendumului.
Consiliul Frontului Salvării Naționale

Comunicatul privind întrunirea Consiliului Frontului Salvării Naționale și discutarea reintroducerii pedepsei cu moartea și scoaterea în afara legii a Partidului Comunist Român, reînființarea unor comune și sate desființate în 1989, precum și informarea cu privire la principiile proiectului noii legi electorale din 17.01.1990

Cred că Israelul a fost interesat de căderea comunismului.
Brejnev, Hruşciov, Gorbaciov, ar fi făcut foarte bine să dea drumul la evrei  să plece în Israel. israelul ar fi sprijinit URSS-ul. Putea să dea drumul la toţi evreii, adică şi la intelectuali, fără să ceară plată pt şcolarizare. Eu consider, ca şi un mare politician din sec 20, că e o binefacere să scapi de evreii din ţară.
Şi Ceuşescu făcea bine dacă la evrei le dădea drumul fără plată. S-ar fi revanşat cumva Israelul, de ex cu nişte licenţe de producţie. Lafel Germania.