Structura dinamica a fotonului, a cuantei de lumina, aflat in translatie=propagare prin vid.

calahan, on 10 iulie 2017 - 12:36, said:

Domnu' calahan, poate ar fi cazul sa te hotarasti dumneata daca pentru forumul softpedia vrei sa treci drept cunoscator sau necunoscator al limbii engleze. Iti alegi dumneata una din doua apoi te tii de profilul autoasumat si nu iti mai bati joc de interlocutorii dumitale:

calahan, on 19 ianuarie 2017 - 12:58, said:

In mod sigur iti vor ramane alte modalitati de a purta conversatii de troll (la care evident nu te poti astepta la vreo alta implicare din partea mea).

Dar de acest text ce spuneti?

Quote

Mdionis.
Prima data eu am postat fraza tradusa cu google.

Quote

.
Sau de acesta.

Quote

Dar doamna Cristina m-a intrebat daca am citit articolul. Si numai ulterior am postat fraza din textul original, la care m-a dus linkul postat de dumneaei. Ca sa-i dovedesc ca am citit articolul. Iar despre implicatiile dumneavoastra, vad ca sunt numai cu idei ostile, cu argumente lipsite de obiectivitate, cu desconsiderarea logicei formulelor, care este evident ca pentru dumneavoastra nu au nici-o relevanta fizica. Nu am dreptate aici? Spun minciuni?

Edited by calahan, 10 July 2017 - 16:08.

calahan, on 09 iulie 2017 - 06:54, said:

Eu nu am citit.
Dar te cred c-ai citit.

Domnule calahan,

Nu am stiut ca nu cunoasteti limba engleza, imi cer scuze, o sa fac un scurt istoric, google translate nu este cea mai fericita alegere.

Teoria quarcurilor a luat nastere odata cu intrebarea "de ce nucleul atomic este stabil in ciuda repulsiei electrostatice dintre protoni?" Inseamna ca, exista ceva care tine protonii impreuna, in ciuda fortei de respingere dintre ei, ca atare protonul si neutronul nu pot fi particule fundamentale. Pentru a se ralia cu rezultatele experimentale, s-a elaborat modelul matematic al quarcurilor, ca fiind particule cu sarcina electrica fractionara, modelul fiind matematic conceput pentru a satisface rezultatele experimentale.

Astfel, un proton ar fi alcatuit din 2 quarci up (sarcina 2/3) si un quarc down (sarcina 1/3), avand astfel sarcina totala +1. Un neutron este alcatuit dintr-un quarc up si 2 quarci down (sarcina totala 0)

Un quarc nu poate fi studiat separat deoarece intensitatea interactiunii dintre ei (forta tare) creste proportional cu distanta, proprietate numita libertate asimptotica, dar existenta lor poate fi pusa indubitabil in valoare in mod indirect prin experimente de imprastiere. In urma ciocnirii dintre un electron si un pozitron se creeaza quarcuri ce se departeaza unul de celalalt cu o viteza foarte mare, ceea ce determina o crestere a intensitatii fortelor tari si formarea de noi particule in directia quarcurilor originali. Modelul de imprastiere ramas in urma reflecta in mod cert existenta quarcurilor.

Existenta lor este demonstrata experimental, chiar daca in mod indirect. Cam asta mai tin minte de la cursuri, nu pot fi mai clara de atat, au trecut 11 ani de cand am terminat facultatea si nu profesez.

Modelul domnului inginer cum explica rezultatele experimentelor?

Ca o completare la explicatia de mai sus, se poate si mai scurt: masa protonilor din nucleu + masa neutronilor = masa nucleului. Dar mai avem in plus energia care tine impreuna nucleul si care, conform celebrei formule a lui Einstein, este echivalenta cu masa. De aici se deduce fara echivoc ca mai exista "ceva". Proprietatile acelui "ceva" pot fi inferate din experimentele cu imprastieri inelastice.

Intensitatea fortelor nucleare tari poate fi dedusa din raza nucleului atomic. Experimental, se bombardeaza nucleele atomice cu particule alfa (nuclei de heliu) si se obtin muoni care dupa 2.2 microsecunde se transforma in electroni si neutrino. Problema era ca muonii erau foarte grei, mult mai grei decat un electron, iar masa electronului ramas si a neutrinilor (care au o masa infima) insumate nu acopera masa initiala a muonului. Responsabil ar fi bosonul W care capata masa conform mecanismului Higgs, masa care apoi se regaseste in impulsul si energia neutronilor.

Dupa cum vedeti, interactiunile sunt foarte complexe, atat de complexe incat nu exista o modelare simpla care sa satisfaca toate observatiile experimentale, de aceea modelul standard este atat de stufos. Bineinteles, viziunea simplista a domnului inginer nu explica deloc toate aceste observatii experimentale.

Cea mai simpla intrebare pe care as pune-o ar fi ce anume invinge forta de respingere dintre protoni in modelul dvs? Apoi am alte 100 de intrebari mult mai complicate

Edited by christinne69, 11 July 2017 - 07:08.

Doamna Cristina.
Dl inginer explica pe undeva ca nucleonii sunt angrenati in nucleu precum niste pinioane. Intre nucleoni ar exista simultan, intre semiundele nucleonilor invecinati, forte atractive si electrostatice si magnetostatice care ar depasi repulsiile pozitronilor din protoni. Aceasta ar explica foarte simplu atractia puternica dintre nucleoni si stabilitatea mare a nucleelor. Din cuplajul unor semiunde de acelasi semn, s-ar produce diminuarea sectiunii de refulare a eterului. Fapt care ar duce la diminuarea constantei gravifice, pana la valoarea masurata prin experimentul Cavendisch. Fiindca dumnelui gaseste ca la nivelul  nucleonilor, constanta gravifica ar fi Gn=8*Eps0, si ar fi cu 5,7 procente mai mare decat valoarea gasita la nivel macroscopic.  Spune ca aceasta formula a lui G reflecta (face) legatura dintre campul electric si campul gravific.  Si daca spune ca epsilon zero este fizic adimensional, rezulta ca si factorul gravific Gn este fizic adimensional. Si fiind  adimensionali si G si k, din sistemul ecuatiilor lui Newton Si Coulomb, rezulta ca masa (sarcina gravifica) si sarcina electrica au aceeasi dimensiune fizica.
[M]=[Q]=L³/T² sau =v²*l.

Edited by calahan, 11 July 2017 - 08:47.

calahan, on 11 iulie 2017 - 08:24, said:

Nu inteleg nimic.

1. Cum apar acele forte "atractive si electrostatice si magnetostatice"
2. Cum adica "pozitroni din protoni"?

Doamna Cristina.
Coliviile acelea de care vorbeam, eu am inteles ca sunt curentii eterici radiari foarte intensi, de la nivelul fiecarei semiunde. Curenti sustinuti de sferturile de sarcina de la capetele lor. Fiindca la fiecare semiunda iar reveni cate o jumatate de sarcina. Cand se rotesc doua colivii una langa alta, se intampla sa coincida sfert + cu sfert+ (sau sfert- cu sfert-) si ar aparea repulsie. Dar campurile magnetice ale curentilor sustinuti de acele sferturi de sarcina, fiind contrare apare atractie magnetostatica. Cand se intampla sa se intalneasca vizavi doua sferturi de sarcini opuse, sfert+ cu sfert-, apare atractie electrostatica. Dar in acelasi timp apare si repulsia magnetica intre campurile magnetice produse de curentii de acelasi sens. Cam asa am inteles eu ca stau lucrurile, de undeva dintr-un text in care explica natura fortelor nucleare.
Spune ca ar fi de fapt cinci tipuri de forte. -forte electrostatice, -forte magnetostatice, -forte electrodinamice, -forte electromagnetice si -forte gravistatice. Toate fortele ar fi combinatii intre aceste tipuri.
Iar pozitronii se spune ca isi au sediul in protoni si le imprima nucleonilor respectivi sarcina electrica pozitiva.

Edited by calahan, 11 July 2017 - 11:46.

calahan, on 11 iulie 2017 - 11:31, said:

Asta e o aberatie imensa.

O particula nu este altceva decat o zona a spatiului care are niste proprietati.

Realitatea face ca sunt putine astfel de seturi de proprietati ceea ce ne permite o clasificare.
Daca intr-o zona a spatiului identificam setul de proprietati X, zicem ca acolo se afla particula Y

Cum identifici proprietatile alea?
Prin interactiuni.

Sa zicem ca avem o zona a spatiului Z, identificata printr-un punct de coordonate.

Plimbam pe rand cate o particula de test prin spatiul din zona Z. Unele interactioneaza, altele nu! Care interactioneaza, interactioneaza intr-un anume fel.
Raza de interactie o numim "sectiune eficace" si este specifica atat particulei studiate, cat si particulei test, cat si.. vitezei relative dintre ele. Asa arata experimentul.
De aia nu putem zice ca o particula anume are o anumita raza, volum sau.. alta dimensiune.
Singura dimensiune relevanta, masurabila, observabila deci.. reala, e sectiunea eficace de interactie. Deci.. la gunoi cu raza electronului, nu exista asa ceva.

Experimentele cu particule(zone ale spatiului cu proprietati) sunt.. de imprastiere (sau ciocnire). Alt tip de experiment nu poate exista pentru ca particulele elementare interactioneaza doar prin ciocnire cu alta particula elementara, nu printr-o forta cum o fac 2 sfere incarcate electrostatic.

Vrei sa descoperi subparticule? Trebuie sa ai grija ca sectiunea eficace sa fie foaaaaaaarte mica. In felul asta poti detecta ca particula mare e facuta din altele mai mici. Asta inseamna viteze relative mari, energii mari, acceleratoare, ciclotroane si alte gadgeturi din astea de tot construiesc astia.

Asa vezi din ce sunt facute.
Ei bine.. In cazul particulelor elementare, nu s-a putut detecta asa ceva.
Electronul spre exemplu e o particula elementara.
Protonul nu.
Daca bombardezi protonul cu particule, astfel incat raza de interactiune sa fie foaaaaaaaaarte mica, poti observa ca particula incidenta e reflectata inelastic.
Asta inseamna ca.. ceva din structura(ca-ti place cuvantul) protonului absoarbe o parte din energie.
Detalii nu cunosc, insa.. experimentalistii, avand deja un model la dispozitie, au putut identifica in interiorul protonului, 3 zone cu "proprietati".
Infelul asta au descoperit cuarcii, care stau fain frumos cate 3 in fiecare nucleon. Si au mai descoperit inca.. nustiu cate particule, particule care pare-se ca respecta un model deja existent, modelul standard i se zice.

Bine.. cuarcii aia au si ei alte proprietati, destul de dubioase. Ei nu pot fi ejectati din proton. Daca sunt ejectati totusi, se recombina dupa niste reguli, ma depaseste.
Regulile alea au o simetrie descoperita deja. Au fost deja introduse in setul de proprietati ale cuarcului diverse alte proprietati ca si.. savoarea Unii cuarci au savoare de iasomie, altii de margaritar si mai e un tip.. de sunatoare sa zicem. Nu conteaza, important e mecanica lor.
Ideea e ca.. quarcul ala e o zona a spatiului care prezinta aceleasi proprietati oridecateori sunt cercetate, ceea ce-i indreptateste pe fizicieni sa numeasca acea zona a spatiului in mod distinct.
Adica ii zice quarc (down.. sa zicem).
Particula nu e facuta din ceva. Particxula are proprietati si.. cu asta-basta.

Insa.. fizicienii nu se ocupa cu natura intima a quarcului. S-ar ocpua daca ar gasi in interiorul lui ceva distinctibil de el insusi.

Daca maine ar bombarda cuarcul ala cu altceva si ar vedea ca-i facut din 7 rahaturi (tot un gen de experiment de ciocnire inelastica)
Si s-ar vedea ca acele 7 rahaturi se gasesc peste tot, la alte partucule, in aceiasi forma, fizicienii ar numi cele 7 zone cu.. sa zicem regiunile istorice ale Baraganului, cu ceva.



Bun!
Acum.. revenind la modelul de rotor colivie al fotonului(sau electronului, ca nici nu te-am urmarit cu atentie).

Cum cacat detectezi tu zabrelele alea de la colivie printr-o interactie?
Nu cumva colivia aia e doar in mintea ta?

Vrei colivie? Uite ce trebuie sa faci:
- Faci un model al coliviei pe computer.
- Vezi toate ecuatiile de miscare posibile ale unei alte particule facuta sa treaca prin colivia aia.
- Faci o distributie de probabilitate pentru modul de imprastiere.
- Designezi experimentul, vezi care e distributia reala, masurabila a fenomenelor de imprastiere(ciocnire).
- Compari cu modelul facut de tine. Vezi daca seamana. Daca seamana, vezi cat anume seamana. Masuratori perfecte nu exista, vezi daca tolerantele sunt suficient de mici pentru a descrie modelul.
- Ajustezi eventualii parametri prin regresie matematica. Scoti de-acolo cate "spire" sa aiba, raza coiviei, sarcina la "colturi", intensitatea "curentului eteric" si ce mai vrei tu.
- Nu mai zic de faptul ca trebuie sa vezi daca acea distributie corespunde poate si altei configuratii, nu doar aia de rotor de colivie. Ca asa-i in matematica si fizica. Unele chestii corespund la mai multe chestii. Da-le dracu! daca ti-a iesit colivie, colivie sa fie!

Dupa ce ai terminat, scrii o carte si "lansezi" modelul rotor tip colivie al fotonului descriind tot procedeul, inclusiv detaliile tehnice de design ale experimentului.
Experimentul trebuie sa poata fi replicat pentru a fi acceptat, nu se accepta vrajitorii, te pui cu oameni de stiinta, nu cu orice cititor in zodii.
In cazul asta, formulele tale sunt bune.
Succes!

Edited by maccip, 11 July 2017 - 13:15.

Quote

Doamna Cristina.
Eu am inteles ca sarcina electrica pozitiva este sarcina electrica a protonului si este perfect egala cu sarcina electrica a electronului, dar este de semn opus. Iar purtatorul sarcinii electrice pozitive ar fi o particula de masa egala cu a electronului si este denumita pozitron. Daca asta este o aberatie, atunci lamuriti-ne dumneavoastra. Dupa stiinta dumneavoastra unde se gasesc pozitronii, in alta parte daca nu in protoni?. Colivia nucleonului este doar o metafora pentru sistemul undelor stationare, de mare amplitudine, care constituiesc particula elementara grea, de masa mare, care este neutronul. Sau nu acceptati teoria ondulatorie a particulelor elementare?

Edited by calahan, 11 July 2017 - 16:36.

Quote

maccip.
Modelul de colivie cilindrica sau inelara, s-ar potrivi doar pentru fotonul gama neutronic. Fiindca sistemul undei stationare de mare amplitudine al neutronului, ar fi compus din 1840 de unde, fiecare unda cu doua semiunde. Si la fiecare semiunda ar corespunde cate un curent eteric de valoare uriasa (3680 A). Adica pe cercul de raza neutronului ar fi dispusi 3680 de curenti eterici. Curentii dispusi pe cercul de raza neutronului ar fi foarte scurti, pe directia razei si cu sens alternativ. Unii centripeti, altii centrifugi. In cazul electronului ar fi doar o singura unda stationara de mare amplitudine, cu doua semiunde, care intretin fiecare cate un curent eteric radiar de cam 20 A. Adica electronul ar fi un motor electric bipolar. Sunt postate in pagina forumului fisierele cu structurile dinamice ipotetice ale neutronului si fotonului absorbit in atom, care este la fel cu structura dinamica a electronului. Sunt si niste desene care usureaza intelegerea modelului de unda stationara al particulelor elementare.

Edited by calahan, 11 July 2017 - 21:00.

calahan, on 11 iulie 2017 - 16:28, said:

Unde ati invatat dvs ca se gasesc in protoni? (oricum nu inteleg exprimarea)

Protonul are masa de 1.67262178⋅10⁻²⁷ kg, este alcatuit din 2 quarcuri up si unul down, nu este o particula elementara.
Pozitronul are o masa de 9.10938291⋅10⁻³¹ kg, egala cu a electronului si este o particula elementara.

Si protonul si pozitronul au spin 1/2 si sarcina electrica +1, dar aici se opresc asemanarile. La ciocnirea unui pozitron cu un electron se produce anihilare + degajare de energie, la cioocnirea dintre un proton si un electron se pot produce mai multe fenomene: nasterea unui neutron prin absortia electronului, dezintegrarea protonului, sau pur si simplu pierderea de energie cinetica.

Edited by christinne69, 11 July 2017 - 21:23.

Quote

Doamna Cristina.
Nu mai tin minte daca era aceasta idee, intr-o carte de popularizare a lui George Folescu, sau a lui Zeno Folescu. Parca-i zicea -De la cuarcuri la cvasari-. In orice caz mi s-a parut perfect logic, ca daca pozitronul are o sarcina pozitiva si protonul tot asa, inseamna ca purtatorul de sarcina pozitiva, pozitronul sa se gaseasca numai in proton. Ce este gresit aici?

Quote

Observ ca tot cautand sa ma contraziceti cumva, ati afirmat exact ce am spus si eu.

Edited by calahan, 12 July 2017 - 14:40.

Quote

Doamna Cristina.
Din toate raspunsurile dumneavoastra am inteles ca si dumneavoastra ca si compania savantilor de pe forum, nu puteti sa admiteti identitatea dimensionala masa-sarcina, pentru nimic in lume. Vreau sa va mai spun ca  o importanta constanta astronomica, si anume constanta lui Kepler are  exact dimensiunea fizica a masei. Si este  exact egala cu masa Soarelui. Si spune undeva, ca este masa potentiala a Soarelui, spre deosebire de masa structurata, care este stocata in substanta astrului. Ce spuneti de acest lucru?

Edited by calahan, 13 July 2017 - 19:40.

Quote

Mdionis.
Cum puteti sa spuneti ca modelul fotonului dedus de dl inginer, rastoarna toate rezultatele stiintei? Cand se vede clar  ca respecta (se bazeaza pe) toate legile fizicii? Respecta si macanica newtoniana si cuantica si electromagnetismul. Si explica foarte simplu si dualismul unda-corpuscul si lipsa retroradiatiei si sinfazarea campului electric cu cel magnetic. Eu cred ca stapanit de prejudecata apriorica, nu ati depus nici-un efort de a examina corectitudinea relatiilor de deducere a parametrilor fizici ai structurii dinamice a fotonului, vazut ca un motor electric liniar, in care la nivelul fiecarei lungimi de unda, forta electromagnetica propulsoare este la echilibru cu forta de inertie si puterea mecanica  (Fi*v)  este egala cu puterea electrica (U*I).

Edited by calahan, 13 August 2017 - 09:47.

Mdionis.
Cred ca ai urmarit si ai vazut ce deductii a facut madam Cristina si altii plecand de la nu stiu ce greseli gramaticale, pe care le-am preluat cand am postat idei (fraze) din fisierele postate. Ca m-au identificat cu autorul fisierelor. Fapt pentru care am primit  admonestarea ca ma dau drept autorul fisierelor si ca ma bag in comentarii in care nu am nici-o competenta. Dar sa va arat ce deductii am facut eu. Pana la interventiile dumitale, erau numai comentarii pozitive. Dupa postarile dumitale, pline de ostilitate, a inceput toata echipa de "stiintifici" cu postari pline de persiflari, metafore si comparatii triviale. [...] Fiindca toti membri te desemneaza pe dumneata ca persoana de referinta. Am dreptate? Am facut o deductie logica corecta?

Edited by Dany_Darke, 27 August 2017 - 17:04.
mai usor cu "calificarile" altor useri

Mdionis.
Postez aici un fisier cu doua formule, gasite pe internet, care par sa sustina identitatea (M)=(Q). Formulele sunt din lucrari scrise de specialisti.  Prima formula am analizat-o folosind relatia de definitie a cuantei de actiune (a lui h). Relatie gasita in topicul cu acest titlu. Si cealalta formula pare sa fie in concordanta cu concluziile la care duce aceasta identitate dimensionala. Am pus si linkurile unde sunt postate aceste formule. Doresc sa-mi spuneti parerea dumneavoastra daca aceste formule sunt sau nu gresite.

Edited by calahan, 16 January 2018 - 13:52.