NLP (programarea neuro-lingvistica): stiinta sau moda?

Programarea neuro-lingvistica (NLP) este o abordare aplicata preponderent in dezvoltare personala si coaching, dar si in consiliere & psihoterapie. Afirma ca „harta nu este teritoriul”, insemnand ca operam cu reprezentarile interne ale lumii, care o substituie si o proiecteaza pe un „ecran” in sistemul nostru cognitiv (mintea noastra).

In plus, presupune ca fiecare dintre noi are o modalitate principala de reprezentare, determinata de preferinta pentru un tip de senzatii: vizuale, auditive, kinestezice, olfactive sau gustative, care se exprima la nivelul comunicarii si la nivelul miscarilor oculare, astfel incat, de exemplu, o persoana „auditiva” declara ca ia deciziile pe baza a ce ii „suna” mai bine, iar o persoana „kinestezica” ia deciziile in functie de „senzatiile” din stomac. Se presupune ca schimbarea prin NLP apare atunci cand coach-ul sau consilierul ori psihoterapeutul isi sincronizeaza sistemul propriu de reprezentare cu cel al clientului. De asemenea, sustine ca miscarile ochilor (stanga-dreapta) tradeaza daca o persoana minte sau nu.

NLP propune o serie de ipoteze interesante, care au potentialul de a marca (revolutiona) substantial psihologia clinica si stiintele cognitive. Care este statutul stiintific al NLP-ului?

Cand am inceput sa ma documentez despre NLP, trebuie sa spun ca a fost mai dificil sa gasesc suficient de multe informatii relevante, pe care le-am cautat intai in carti (de pilda, de tip handbook).

A. Psihologie clinica si psihoterapie
1. In cartea despre psihologie clinica si psihoterapie a prof. David am gasit o singura referire la NLP: „...in timp ce anumite abordari [din paradigma umanist-existential-experientiala] sunt mai riguroase si bine reprezentate in domeniul clinic (cum e cazul terapiei rogersiene), altele (ca, de exemplu, abordarea neurolingvistica) sunt considerate invalidate sau fara valenta euristica evidenta la momentul actual” (David, 2006).

2. Am cautat in cateva handbook-uri de referinta internationala, enumerate pe site-ul bibliografiilor Oxford, cuvinte-cheie precum „NLP” si „programming” – niciun rezultat (Lilienfeld & O’Donohue, 2007; Hunsley & Lee, 2009; Trull & Prinstein, 2012).

3. Nici intr-un handbook publicat la editura Oxford nu am gasit nicio referire la NLP (Nathan, 2010).

4. Intr-o carte despre stiinta si pseudostiinta in psihologia clinica am gasit fragmentele (Lilienfeld, Lynn & Lohr, 2003):
• „NLP is a scientifically unsubstantiated therapeutic method that purports to «program» brain functioning using a variety of techniques, including mirroring the postures and nonverbal behaviors of clients”;
• „Moreover, psychotherapeutic methods of unknown or doubtful validity are proliferating on an almost weekly basis. For example, a recent and highly selective sampling of fringe psychotherapeutic practices (Eisner, 2000; see also Singer & Lalich, 1996) included neurolinguistic programming, eye movement desensitization and reprocessing, Thought Field Therapy, Emotional Freedom Technique, rage reduction therapy, primal scream therapy, feeling therapy, Buddha psychotherapy, past lives therapy, future lives therapy, alien abduction therapy, angel therapy, rebirthing, Sedona method, Silva method, entity depossession therapy, vegetotherapy, palm therapy, and a plethora of other methods (see also Chapter 7)”;
• „Neurolinguistic programming: Unvalidated therapeutic method that purports to «program» brain functioning through a variety of techniques, including mirroring the postures and nonverbal behaviors of clients. Some proponents of neurolinguistic programming have claimed to be able to cure phobias in a matter of minutes.”

5. Eisner (2000) evalueaza suportul empiric pentru NLP si concluzioneaza astfel: „Virtually no clinical support has been presented for the effectiveness of NLP. The studies without control groups are a typical example of extrapolating from misleading data. [...] Based on the lack of empirical support for NLP, what remains are the guru and placebo effects. NLP appears to be a superficial and gimmicky approach to dealing with mental health problems. [...] Adherents of NLP simply declare that it works and move on. Costly three- and fourteen-day seminars are held to learn all the secrets of NLP.”

B. Psihologie cognitiva si alte stiinte cognitive
NLP, din perspectiva numelui („neuro-”, „lingvistic”) si a asumptiei ca „harta nu este teritoriul” (reprezentari cognitive), pare a apartine stiintelor cognitive, asadar am considerat relevante cartile despre psihologie cognitiva si alte stiinte cognitive. Stiinta evalueaza diverse abordari (chiar provenite din non-stiinta, cum ar fi religia), le evalueaza si le integreaza, daca se dovedesc a fi adevarate sau utile.
1. Cautarea Ctrl-F a cuvintelor „NLP” si „programare neuro” nu a intors insa niciun rezultat in cartea prof. Miclea despre psihologie cognitiva (Miclea, 1999).

2. Nici in handbook-uri de psihologie cognitiva de referinta interantionala (Eysenck & Keane 2010; Goldstein, 2011; Sternberg, 2012) nu am gasit nimic despre NLP.

3. Nici in cartea despre neurostiinte cognitive, recomandata pe site-ul bibliografiilor Oxford, nu am gasit nicio referire la NLP (Gazzaniga, 2014).

4. Am cautat si in enciclopedia stiintelor cognitive (Wilson, 1999), publicata la editura MIT, si nu am gasit nimic.

M-am reorientat apoi spre ghidurile clinice de referinta internationala, pentru a vedea daca NLP figureaza in randul interventiilor psihologice/psihoterapiilor sustinute de cercetari. O psihoterapie este recomandata ca tratament sustinut de dovezi pentru o anumite tulburare, daca exista studii clinice controlate care demonstreaza ca functioneaza - vezi distinctia „well-established treatments” vs. „probably efficacious” (Chambless, 1998).
a. Ghidul APA (American Psychological Association)
b. Ghidul NICE (National Institute for Health and Care Excellence)
c. Ghidul Cochrane
d. Evaluarea literaturii de catre Societatea Psihologica Australiana
NLP nu este enumerata drept o interventie eficienta pentru nicio conditie psihopatologica.

Am cautat dupa aceea NLP in cateva jurnale internationale cu factor de impact, precum: Clinical Psychology Review, Trends In Cognitive Sciences, Cognition, Brain and Cognition, Cognitive Psychology, in care fie nu am gasit nicio articol, fie niciunul dintre cele doua-patru rezultate nu era de fapt legat de NLP.

Am gasit insa in jurnalul Clinical Psychology: Science and Practice articolul scris de prof. David si Montgomery (2011) despre evaluarea statutului psihoterapiilor: „An interesting shift from SOPs [scientifically orientated psychotherapies] to POPs [pseudoscientifically oriented psychotherapies] is illustrated by neurolinguistic programming. Once an interesting system (e.g., Category IV of SOPs, according to our classification), it is now seen largely as a POP (Category VII) because although its theory was invalidated by a series of studies (for details, see Heap, 1988; Lilienfeld et al., 2003), it continues to be promoted in practice based on the same theory, as if it were valid.”

Pana acum nu am evidentiat aspecte care sprijina sau invalideaza in mod direct NLP ca interventie si/sau ca teorie. Pe de alta parte, in sine faptul ca nu face parte din mainstream-ul stiintific (intrucat lipseste din handbook-uri de referinta, nu este de interes pentru cercetarea clinica si cognitiva si nu apare in niciunul dintre cele patru liste de psihoterapii sustinute de dovezi) este graitor cu privire la statutul sau stiintific. Daca ar fi pe jumatate atat de creditabila pe cat cred cei care o promoveaza, atunci de ce nu cred la fel si specialistii in domeniul clinic si cel cognitiv?

Din cat am cautat, constat ca nu exista multe studii clinice controlate care sa fi investigat NLP sub aspectul eficientei ca psihoterapie. Am descoperit un review sistematic, publicat de Sturt, Robertson, Metcalfe, Grove, Bourne & Bridle (2012) in British Journal of General Practice. Obiectivul studiului a fost verificarea efectului NLP asupra starii de sanatate, operationalizat sub forma masurii in care NLP a functionat pentru o serie de conditii patologice, precum tulburarile anxioase si claustrofobia. Concluiza este ca nu exista date robuste in favoarea NLP ca psihoterapie/interventie psihologica cu impact clinic; din pacate, sunt putine studii exigente care au testat eficienta NLP pentru diverse tulburari. Deocamdata, avand in vedere dovezile existente, este o interventie foarte indoielnica (in cel mai bun caz) si nu ar trebui promovata pe piata, cu atat mai mult cand stim ca exista deja alte interventii sustinute de o multitudine de dovezi. „There is currently insufficient evidence to support the allocation of NHS [National Health Service] resources to NLP activities outside of research purposes.”

Am auzit drept scuza pentru NLP faptul ca a aparut relativ recent, in jurul anului 1980 si de aceea n-a avut timp sa faca prea multe studii. Terapia interpersonala a aparut in 1969, iar in 1974 deja avea un studiu clinic controlat (Markowitz & Weissman, 2012), existand astazi si meta-analize. Terapia dinamica de scurta durata s-a impus prima data in anii '80, iar in anii '90 deja existau meta-analize care evaluau cantitativ studii clinice controlate privind eficienta acestei terapii (Grits-Christoph, 1992; Anderson & Lambert, 1995). Prima abordare CBT, terapia rational-emotiva si comportamentala (REBT), a aparut in anii '60 (Ellis, 1962); 15 ani mai tarziu a aparut un review al studiilor privind eficienta REBT (DiGiuseppe, Miller & Texler, 1977), iar in anii '90, o meta-analiza a studiilor pe REBT (Haaga & Davidson, 1993).

Ca si in farmacoterapie, o interventie psihologica nu ar trebui promovata si practicata ca si cand ar fi un tratament demonstrat a fi eficient, daca nu exista intai studii clinice randomizate care sa sugereze macar ca exista un potential. Daca alte terapii au putut fi investigate la scurt timp dupa ce fusesera inventate, nu vad de ce NLP sa faca exceptie.

In absenta unor studii clinice controlate, nu avem de unde sti daca nu cumva presupusul efect se datoreaza efectului placebo (de-aia se foloseste un grup de control de tip placebo), regresiei spre medie, remisiei spontane (grup de control-lista de asteptare), confundarii insight-ului cu vindecarea, maturarii, efectului de noutate etc.; de asemenea, este important de facut distinctia intre a te simti mai bine (tratament simptomatic, cu efect pe termen scurt) si a te face si a ramane bine (tratament etiopatogenetic, cu efect pe termen mediu/lung) (Lilienfeld, Ritschel, Lynn, Cautin & Latzman, 2014).

Din punctul de vedere al teoriei, NLP este o abordare invalidata. Probabil ca cea mai importanta predictie pe care o face este ca oamenii isi reprezinta intern lumea (sistemul reprezentantional primar/PRS) in functie de preferinta pentru o anumita modalitate senzoriala: vizuala, auditiva, olfactiva, gustativa sau kinestezica, preferinta care se exprima la nivelul comunicarii verbale si al miscarilor oculare (Sturt et al., 2012). Inainte de a ne pune problema verificarii valorii de adevar a teoriei prin metoda corespondentei, cred ca metoda coerentei ridica mari semne de intrebare cu privire la veridicitatea ei. A vorbi astazi despre 5 simturi este arbitrar si depasit, stiind ca avem mai multe de atat: senzatii proprioceptive, temperatura, durerea etc. (Lilienfeld, Lynn, Ruscio & Beyerstein, 2011). De asemenea, se presupune ca miscarile ochilor por fi indicatori ai minciunii (reprezentari construite vs. amintite), tinand totusi cont de bratul dominant al persoanei (wtf?) – fals (Wiseman, Watt, Ten Brinke, Porter, Couper & Rankin, 2012).

O investigare riguroasa a teoriei NLP e facuta de Heap (1988), care a evaluat dovezile experimentale pentru modelul explicativ NLP – in cea mai mare parte, ipotezele NLP nu au fost sustinute; vezi si Sharpley (1984). Douazeci si doi de ani mai tarziu avem verdictul final privind teoria NLP (Witkowski, 2010): „The analysis of the Neuro-Linguistic Programming Research Data Base (state of the art) by all measures was like peeling an onion. To reach its core, first I had to remove some useless layers, and once I arrived, I felt like crying. Today, after 35 years of research devoted to the concept, NLP reminds one more of an unstable house built on the sand rather than an edifice founded on the empirically based rock.”

Personal, consider ca este un gest de resonsabilitate fata de profesie si fata de clienti sa le oferim interventia cea mai eficienta pentru o anumita conditie clinica; in absenta dovezilor (sau in contextul dovezilor care contrazic o abordare), mi se pare neetica practicarea ei. Daca o interventie nu se bucura de dovezi in favoarea sa, atunci nu cred ca o credinta oarba in presupusa sa eficienta este o atitudine rationala. NLP este exemplul perfect de pseudostiinta: odata ce a fost invalidata, nu se adapteaza la cercetarile facute, auto-corectandu-se, ci ramane inghetata in timp, nefiind conectata la teorii stiintifice de ultima ora si bazandu-se pe cazuri anecdotice si afirmatii extravagante care iau ochii.

„My analysis leads undeniably to the statement that NLP represents pseudoscientific rubbish, which should be mothballed forever. One may even come to believe that my analysis was a vain effort after all. It yielded the same conclusions as the ones arrived at by Sharpley (1984, 1987), Heap (1988) and others. [...] O’Donohue and Ferguson (2006) [...] propose that each type of therapy, which does not have empirical supportive evidence of its effectiveness should be called experimental. They also put forward a suggestion that each case of performing such therapies without informing the clients about its experimental status and thus earning money should be referred to and treated as criminal activity. [...] In so far as we do not even imagine pharmaceutical concerns marketing medicines whose side effects are uncertain or unknown, we allow any psychotherapy to be practiced, in many cases – without any relevant research” (Witkowski, 2010).
--------------------------------------------------
1. Anderson, E. M., & Lambert, M. J. (1995). Short-term dynamically oriented psychotherapy: A review and meta-analysis. Clinical Psychology Review, 15(6), 503-514.
2. Beck, A.T. (1976). Cognitive therapy for emotional disorders. New York: International University Press.
3. Beck, A.T., Rush, A.J., Shaw, B.F., & Emery, G. (1979). Cognitive therapy of depression. New York: Guilford Press.
4. Chambless, D. L., Baker, M. J., Baucom, D. H., Beutler, L. E., Calhoun, K. S., Crits-Christoph, P., ... & Woody, S. R. (1998). Update on empirically validated therapies, II. The clinical psychologist, 51(1), 3-16.
5. David, D. (2006). Psihologie clinica si psihoterapie. Fundamente. Ed. Polirom, Iasi.
6. David, D., & Montgomery, G. H. (2011). The scientific status of psychotherapies: A new evaluative framework for evidence‐based psychosocial interventions. Clinical Psychology: Science and Practice, 18(2), 89-99.
7. DiGiuseppe, R., Miller, N. J., & Trexler, L. D. (1977). A review of rational emotive psychotherapy studies. The Counseling Psychologist, 7, 64-72.
8. Eisner, D. A. (2000). The death of psychotherapy: From Freud to alien abductions. Greenwood Publishing Group.
9. Ellis, A. (1962). Reason and emotion in psychotherapy. Secaucus, NJ: Citadel.
10. Eysenck, M. W., & Keane, M. T. (2010). Cognitive psychology: A student's handbook. Taylor & Francis.
11. Gazzaniga, M. S. (2014). The cognitive neurosciences. MIT press.
12. Goldstein, E. (2011). Cognitive psychology: Connecting mind, research and everyday experience. Cengage Learning.
13. Grits-Christoph, P (1992). The efficacy of brief dynamic psychotherapy: a meta-analysis. Am J Psychiatry. 149:151-158.
14. Haaga, D. A. F., & Davidson, G. C. (1993). An appraisal of rational-emotive therapy. Journal of Consulting and Clinical Psychology, 61, 215–220.
15. Heap, M. (1988). Neuro-linguistic programming: An interim verdict. In M. Heap (Ed.), Hypnosis: Current clinical, experimental and forensic practices (pp. 268–280). London: Croom Helm.
16. Hunsley, J., & Lee, C. M. (2009). Introduction to clinical psychology: An evidence-based approach. Wiley Global Education.
17. Lilienfeld, S.O., Lynn, S. J. & Lohr, J. M. (2003). Science and pseudoscience in clinical psychology. Guilford Publications.
18. Lilienfeld, S., & O’Donohue, W. (2007). The great ideas of clinical science.
19. Lilienfeld, S. O., Lynn, S. J., Ruscio, J., & Beyerstein, B. L. (2011). 50 great myths of popular psychology: Shattering widespread misconceptions about human behavior. John Wiley & Sons.
20. Lilienfeld, S. O., Ritschel, L. A., Lynn, S. J., Cautin, R. L., & Latzman, R. D. (2013). Why many clinical psychologists are resistant to evidence-based practice: Root causes and constructive remedies. Clinical Psychology Review, 33(7), 883-900.
21. Lilienfeld, S. O., Ritschel, L. A., Lynn, S. J., Cautin, R. L., & Latzman, R. D. (2014). Why Ineffective Psychotherapies Appear to Work A Taxonomy of Causes of Spurious Therapeutic Effectiveness. Perspectives on Psychological Science, 9(4), 355-387.
22. Markowitz, J. C., & Weissman, M. M. (2012). Interpersonal psychotherapy: Past, present and future. Clinical psychology & psychotherapy, 19(2), 99-105.
23. Miclea, M. (1999). Psihologie cognitiva. Ed. Politom, Iasi.
24. Nathan, P. E. (2010). The Oxford Handbook of Clinical Psychology. D. H. Barlow (Ed.). Oxford University Press.
25. Sharpley, C. F. (1984). Predicate matching in NLP: A review of research on the preferred representational system. Journal of Counseling Psychology, 31(2), 238.
26. Sternberg, R. (2012). Cognitive psychology. Cengage Learning.
27. Sturt, J., Ali, S., Robertson, W., Metcalfe, D., Grove, A., Bourne, C., & Bridle, C. (2012). Neurolinguistic programming: a systematic review of the effects on health outcomes. British Journal of General Practice, 62(604), e757-e764.
28. Trull, T., & Prinstein, M. (2012). Clinical psychology. Cengage Learning.
29. Wilson, R. A., & Keil, F. C. (1999). The MIT encyclopedia of the cognitive sciences. MIT press.
30. Wiseman, R., Watt, C., Ten Brinke, L., Porter, S., Couper, S. L., & Rankin, C. (2012). The eyes don’t have it: lie detection and neuro-linguistic programming.
31. Witkowski, T. (2010). Thirty-five years of research on Neuro-Linguistic Programming. NLP research data base. State of the art or pseudoscientific decoration?. Polish Psychological Bulletin, 41(2), 58-66.

Sursa: https://www.facebook...828473797260623

Trei randuri am citit si pot sa spun ca "da"
Programarea neuro-lingvistica (NLP) este o abordare aplicata preponderent in dezvoltare personala si coaching, dar si in consiliere & psihoterapie.
Chestiile astea functioneaza intr-o societate in care multi sunt ca niste masini, a aparut si un limbaj deprogramare orientat pe individ (care e tot un fel de obiect pt unii)

 A10, on 02 octombrie 2015 - 14:28, said:

Te invit sa parcurgi in continuare textul - NLP nu functioneaza.

Empiric, am cunoscut un individ pasionat de NLP si I-am urmarit evolutia peste ani. Daca la inceput nu era prea bine (ciudat), peste multi ani este distrus. Desigur, nu este o observatie stiintifica.
Personal nu am avut nevoie de dovezi empirice pentru a respinge conceptul atunci cand mi-a fost prezentat.

Da, NLP e vrajeala, praf in ochii naivilor.

Are o aura stiintifica ce mascheaza tampeniile samanice regurgitate.

 overseas, on 02 octombrie 2015 - 15:36, said:

In ce sens este distrus? Stiu si eu pe unul care se apucase de NLP, de fiecare data cand se intalnea cu oameni, incerca sa puna mana pe ei cand vorbea, sa ii apuce de gat, sau sa le atinga umarul, vorbea tare, pocnea din degete, facea tot soiul de chestii.
Nu stiu cat de efficient era, ca si eu am citit cate ceva despre NLP si imi dadeam seama ce incearca sa faca, era prea evident.

nope, asta era mai subtil, dar 99% din discutie era despre ciudatenii NLP gen "stiai ca oamenii obisnuiesc sa.... iar daca le spui ... atunci ei reactioneaza..."
avea ochii luciosi, era mereu in priza, ziceai ca e pe prafuri sau ceva
in plus interes conex pentru hipnoza & shit

 Victor2311, on 02 octombrie 2015 - 14:30, said:

1) nu functioneaza pe oricine,
2) nu oricine poate programa

programarea neuro-lingvistica - asta este un termen nou pentru ceva vechi, si anume spalarea pe creier

Edited by MarianG, 04 October 2015 - 22:18.

Îmi pare o formă neorganizată de cult religios. Este ceva de genul, dacă tu crezi că are efecte, atunci la tine funcționează.
Pe de altă parte în viață fiecare individ are dreptate atunci când crede sau nu crede în ceva anume. Pentru sine, în funcție de ceea ce a ales să creadă, lucrul respectiv funcționează sau nu.

Creierele nu se spală, însă pot fi folosite insuficient în direcții utile posesorului.

NLP-ul aplicat cu toptanul cum fac cei care tin cursurile "gasirea fericirii in 3 pasi" sau alte denumiri de genul asta poate duce la niste dezechilibre profunde in psihicul cursantilor, aceste metode aplicate la cursurile pentru oameni care cred ca isi pot impune fericirea programat de fapt nu ajuta la echilibrarea psihica a indivizilor
ei, profesorii, au toti aceeasi metoda, in prima parte distrugem toate apararile psihicului, toate barierele de protectie si plantam apoi un gand si la sfarsit inchidem iar protectiile
acest gen de metoda de lucru in foarte multe cazuri duce la boli psihice pentru ca de obicei cursantul este programat sa fie fericit si el nu gaseste motive de fericire
principala buba este ca este acest gen de abordare a psihicului uman nu urmareste echilibrarea individului dpdv psihic si dupa aia sa lucreze la fericirea lui, metoda in cauza doar planteaza ganduri fara a discerne intre nevoile individului la nivel individual
cel mai cretin model de NLP este modelul impus de corporatii care trateaza indivizii ca o masa ce trebuie redusa la un nivel mediocru optim, fara revolte, fara nonconformism, fara obiectii si toate astea pentru un job bine platit
de acolo vin si cei mai multi clienti ai psihologilor, psihiatrilor etc

Ceva in genul "fii fericit doar de dragul de a fi fericit"?

da si dupa ce iti dai seama ca fericirea ta mult visata nu are suport real te duci la psihanalist si platesti 4 ani de terapie ca sa te repari

In fapt lucrurile sunt mai complicate. Nu poate nimeni garanta fericirea. Ca atare psihiatrii de obicei doar te invata sa iei lucrurile logic si in ordinea fireasca a lucrurilor. In mod logic vei ajunge etapizat sau nu la stari din ce in ce mai grave de depresie si in momentul cand realizezi ca singura solutie e revolta se ajunge de obicei la revolutii ale populatiilor care resimt presiunea socio economica. Care revolutii pot reusi sau nu. Daca nu reusesti nu vei fi decat o alta victima pe lumea asta. Psihiatrii si psihologii nu pot face maximul decat sa te invete sa rezisti sa lupti si sa
speri. Teoria spune ca cu cat mai multi lupta si isi expun public problema cu atat sunt sanse mai mari sa reusesti.

Teoria mai spune ca trebuie ca toata lumea sa ajunga la o sinteza. Lucru destul de complicat pentru ca de obicei castiga cine tipa mai tare. Ca atare tu ca simplu cetatean nu ai decat solutia nebuniei care si aia e o solutie. Salbatica dar pentru tine e o solutie. Teoria mai spune ca bunul simt invinge. Chestie care nu mereu se potriveste cu realitatea de multe ori persoanele cu care incerci sa rezolvi dispretuind bunul simt ca atare tu ajungand inevitabil la solutia ca si tu tre sa fii animal ca sa reusesti ceva. Si uite asa se face ca lumea asta a avut si va avea conflicte. Democratia se stie e un sistem actual bun dar nu perfect. Permanent apar imperfectiuni manifestandu-se prin coruptie interese si alte treburi.
De multe ori spre exemplu te pomenesti ca liderul sindical e un pactizant cu guvernul si ca presa nu poate fi sustinuta decat de oameni bogati.
Ca atare poate o solutie buna ar fi cea a agorei locale in care fiecare localitate in parte independent sa comunice si sa aiba populatie participanta
activ la viata publica. Si probabil un sistem in care asociatiile dintre persoane fie economic fie socio psihologic sa aiba un rol. Cam asa vad eu lucrurile.

... uite asa incearca unii sa imi schimbe parerea referitor la NLP, cica daca tot ce este prezentat acolo mi se pare OK de ce ca si concept NLP nu imi inspira incredere ?
Pentru ca este ca religia si anume pe bucati iti da raspuns la orice dar in "totalitate" se contrazice ... Nu poti aplica tehnicile oricui si se merge pe idea ca orice om cand se dezvolta face lucruri bune . Mi se pare ca toti se duc pentru ca aici vin numai oameni destepti , la costum si cu bani multi ... la cat costa NLP este un privilegiu si o onoara sa ajungi . Deci dupa ce faci asta nu poti spune ca e o prostie , cum mama zmeilor sa fi si cu banii luati si prost si cu NLP Practiciant in buzunar si suflet ?

Cred ca in cativa ani ori apar mai multi care fac tipul asta de cur(s)uri si vor scadea pretul , ori vor fi destui cu acest tip de curs care nu au inteles nimic (ratare in viata cu tot cu NLP)  si in final oricare ar fi situatie se va stinge si moda NLP-ului si succesului prin meta-stari,meta-limbaj,meta..., harti si teritorii ...

NLP din cate am auzit,invatat si citit pare mult marketing, "manipulare", influenta. slabiciune si peste tot un aer de snobism... si ca sa fiu correct si 10+% stiinta dar putini care au intele si au reusit sa aplice aceasta stiinta ( combinatie de psihologie,psihiatrie, medicina, vanzari, sociologie,etc..) . Raman la ideea ca te invata NLP un psiholog sau sociolog ratat in domeniul de baza ...

Edited by superm, 29 March 2016 - 10:44.