Thomas Piketty-Capitalul în secolul al XXI-lea, cartea care a zguduit America

,,Cartea care zguduie America: „Capitalul în secolul al XXI-lea”
O nouă carte face valuri peste ocean: „Capitalul în secolul al XXI-lea”, scrisă de economistul francez Thomas Piketty. În ciuda faptului că are 696 de pagini, în ultimele săptămâni această carte a urcat pe prima poziție în clasamentul vânzărilor din SUA și Marea Britanie, devenind totodată cea mai discutată carte a anului.
„Este cea mai importantă carte a secolului”, a concluzionat revista Esquire, iar Paul Krugman, laureat al Premiului Nobel pentru Economie, a a descris-o ca „un volum cu adevărat superb” și „o lucrare extraordinară […] cu siguranță cea mai importantă carte economică a anului, dacă nu a deceniului”. La rândul său, Martin Wolf, unul dintre cei mai influenți scriitori pe teme economice la nivel mondial, spune că lucrarea lui Piketty este „extraordinar de importantă”, iar Branko Milanovic, fost economist al Băncii Mondiale, că este „una din lucrările de căpătâi ale gândirii economice”.
Ce a descoperit Piketty?
Titlul „Capitalul în secolul al XXI-lea” face aluzie la „Capitalul” lui Karl Marx, cartea fiind o lucrare de istorie economică extrem de detaliată ce are ca obiectiv descifrarea regulilor economice ce stau la baza funcționării societăților occidentale. Cartea se bazează pe cercetările efectuate în ultimii zece ani de economistul francez și abordează o temă sensibilă: inegalitatea. Piketty a analizat modul în care au evoluat în ultimele secole veniturile și bogăția (capitalul), oferind o imagine de ansamblu asupra inegalității de la Revoluția Industrială până astăzi.
Piketty definește capitalul (bogăția) drept totalitatea acțiunilor, banilor și bunurilor imobiliare deținute de oameni. Capitalul este distribuit mult mai inegal decât venitul (spre exemplu, în SUA 5% dintre gospodării dețin majoritatea capitalului), iar cartea lui Piketty studiază inegalitatea bogăției în cele mai importante economii occidentale de-a lungul timpului.
Piketty definește capitalul (bogăția) drept totalitatea acțiunilor, banilor și bunurilor imobiliare deținute de oameni. Capitalul este distribuit mult mai inegal decât venitul (spre exemplu, în SUA 5% dintre gospodării dețin majoritatea bogăției), iar cartea lui Piketty studiază inegalitatea bogăției în cele mai importante economii occidentale de-a lungul timpului.    (Foto: Shutterstock.com)
Piketty definește capitalul (bogăția) drept totalitatea acțiunilor, banilor și bunurilor imobiliare deținute de oameni. Capitalul este distribuit mult mai inegal decât venitul (spre exemplu, în SUA 5% dintre gospodării dețin majoritatea bogăției), iar cartea lui Piketty studiază inegalitatea bogăției în cele mai importante economii occidentale de-a lungul timpului.
Inegalitatea veniturilor este un subiect foarte dezbătut în societate, însă datele colectate de Piketty arată că inegalitatea capitalului este chiar mai mare. În SUA, 1% din populație deține 35% din toată bogăția, pe când în Europa cei mai înstăriți 1% dețin aproximativ 25% din capitalul continentului. Atât în SUA, cât și în Europa, 10% din populație deține mai bine de jumătate din capital.

În secolele al XVIII-lea și al XIX-lea, în societățile Europei occidentale se înregistra un nivel uriaș al inegalității. Bogăția depășea cu mult nivelul venitul național, fiind concentrată în mâinile câtorva familii bogate situate în pătura de sus a structurilor sociale. În ciuda faptului că industrializarea a dus la creșterea treptată a salariilor muncitorilor, acest sistem s-a menținut, inegalitatea fiind redusă doar în urma celor două războaie mondiale și a Marii Depresiuni. Distrugerea proprietăților, inflația și taxele foarte mari rezultate în urma acestor crize au făcut ca nivelul bogăției să scadă considerabil, această perioadă fiind caracterizată de o distribuire relativ egală a bogăției și a veniturilor. Acum, însă, Piketty afirmă că bogăția începe să-și recapete supremația, importanța capitalului în economiile moderne atingând niveluri similare celor înregistrate înainte de primul război mondial.
Pornind de la aceste date istorice, Piketty a enunțat o teorie a capitalului și a inegalității. Economistul francez afirmă că bogăția crește mai repede decât rata de creștere a economiei (concept sintetizat în expresia „r > g”, unde r reprezintă rata rentabilității capitalului, iar g reprezintă rata creșterii economice).  Datele colectate de Piketty arată că g, rata de creștere economică, este în medie de 5%, însă în ultimele decenii ea a fost sub acest nivel. Deoarece rentabilitiatea capitalului este mai mare, bogăția celor deja bogați crește mai rapid decât economia unei țări. Așadar, deoarece r > g, bogații vor deveni și mai bogați, iar inegalitatea va crește.
Așa cum se poate vedea în graficul de mai sus, singura excepție a fost în perioada cuprinsă între Primul Război Mondial și anii ‘70. Datele colectate de Piketty arată că această perioadă de glorie a clasei mijlocii nu a fost decât un moment trecător, datorat în bună parte distrugerii bogăției moștenite (în urma războaielor), inflației, naționalizărilor și politicilor de taxare progresivă. Acum, notează Piketty, societățile recreează lumea „capitalismului patrimonial”, în care domină bogăția moștenită, la fel ca la finalul secolului al XIX-lea.
Datele empirice acumulate l-au făcut pe economist să tragă o concluzie fermă: în lipsa unei intervenții, economiile de piață vor intra întotdeauna într-un ciclu periculos în care bogăția existentă va crește în valoare mult mai rapid decât salariile sau vânzările. Din acest motiv, nivelul de trai al tuturor oamenilor ce nu sunt bogați va stagna și chiar va intra într-un declin, fenomen pe care Piketty îl descrie cu fraza „trecutul devorează viitorul”.
Piketty afirmă că nu există niciun element natural care să prevină concentrarea treptată a bogăției. Aceasta poate fi prevenită fie printr-o creștere economică rapidă (ce se poate datora progresului tehnologic sau creșterii populației), fie ca rezultat al intervenției statului. Din acest motiv, Piketty concluzionează că guvernele lumii pot preveni accentuarea inegalității prin impunerea unei taxe globale asupra capitalului.
Deoarece rentabilitiatea capitalului este mai mare, bogăția celor deja bogați crește mai rapid decât economia unei țări. Așadar, deoarece r > g, bogații vor deveni și mai bogați, iar inegalitatea va crește.    (Foto: Shutterstock.com)
Deoarece rentabilitiatea capitalului este mai mare, bogăția celor deja bogați crește mai rapid decât economia unei țări. Așadar, deoarece r > g, bogații vor deveni și mai bogați, iar inegalitatea va crește.
Care sunt soluțiile lui Piketty?
Deși titlul cărții lui Piketty are o rezonanță marxistă, economistul francez afirmă că nu este anticapitalist, subliniind că inegalitatea nu poate fi rezolvată prin creșterea dimensiunilor statului. Economistul francez crede că o soluție ar putea fi o taxă globală asupra bogăției, însă tot el recunoaște că această idee este utopică, fiind greu de crezut că guvernele lumii vor cădea de acord să impună o taxă la nivel mondial (acest lucru ar fi necesar, pentru că impunerea parțială a acestei taxe ar duce la transferarea capitalului în țări cu reglementări mai lejere, așa cum se întâmplă astăzi).
Piketty propune adoptarea de politici ce țintesc capitalul nefolosit, taxând moștenirile, salariile foarte mari și formele de bogăție statică. Aceste politici nu ar avea ca obiectiv colectarea de bani prin taxe, ci stimularea oamenilor să-și mute capitalul în zone cu risc mai mare, pentru a crea activitate economică.
Măsurile propuse de Piketty au șanse mici de a fi adoptate, ceea ce recunoaște în primul rând el. Chiar dacă problema nu va fi rezolvată prin propunerile pe care le-a formulat, concluziile sale îi asigură francezului intrarea în istorie. Lawrence Summers, fost Secretar al Trezoriei SUA între 1999 și 2001 și totodată fost Economist Șef al Băncii Mondiale, afirmă că și în cazul în care niciuna din teoriile lui Piketty nu se va dovedi adevărată, el tot merită să câștige Premiul Nobel pentru demonstrarea empirică a faptului că procentul capitalului care ajunge la cei aflați în vârful ierarhiei (top 1%, top 0,1% și chiar top 0,01% din populație) a crescut considerabil în ultima generație. „Demonstrarea acestui fapt a transformat dezbaterea politică”, a explicat Summers.
Piketty subliniază că previziunile sale, ce preconizează o accelerare a inegalității, nu sunt sortite să devină realitate. „Tot ce propun este să proiectăm instituții care pot reacționa, dacă este nevoie, dacă această posibilitate devine reală. Dacă proporția capitalului nu crește pentru că rata rentabilității capitalului nu este mult mai mare decât rata creșterii economice ca urmare a inovației foarte rapide, atunci nu va fi nevoie să reacționăm pentru ca inegalitatea avuției să nu crească și va fi foarte bine”, spune Piketty. „Dar nu putem să stăm și să așteptăm ca această coincidență incredibilă să aibă loc. Nu există nicio forță naturală care să producă această coincidență incredibilă, deci avem nevoie de un plan pentru cazul în care ea nu se va produce”, concluzionează economistul francez.
Autorul oferă exemplul taxării progresive a veniturilor: „Ar fi părut o utopie acum un secol și totuși a devenit realitate, nu doar în Europa, speriată de Revoluția Bolșevică din Rusia, ci și în SUA, în ciuda faptului că părea să nu fie permisă de Constituția acestei țări”. Așadar, chiar dacă propunerile sale par extreme, Piketty crede că acestea vor deveni realitate mai devreme sau mai târziu, fie pentru că vom fi forțați să le adoptăm în urma următoarei crize de mari proporții, fie pentru a evita ca aceasta să aibă loc.
Indiferent dacă politicile propuse vor fi sau nu aplicate, Piketty a produs deja un un impact considerabil prin volumul său, antrenând societatea într-o dezbatere asupra inegalității. Chiar și în cazul în care previziunile lui nu se vor adeveri, viitorii istorici și economiști vor recunoaște „Capitalul în secolul al XXI-lea” drept una dintre cele mai importante cărți ale debutului de secol al XXI-lea, mai ales prin prisma impactului social considerabil.''
Sursa:
http://www.descopera...olul-al-xxi-lea

O carte care merita  achizitionata si citita, sigur, nu din snobism ci din dorinta de a cunoaste mai mult.

Am citit cartea, din primele randuri iti dai seama de viziunea de stanga a autorului - doar nu degeaba se vrea o varianta moderna a lui Das Kapital;

   Are o buna portiune suficient de plictisitoare, cu analize cifrice privitoare la evolutia avutiei indivizilor de-a lungul mai multor secole, in special in tarile vestice - Franta, UK, SUA, analize sustinute si in lucrarile sale precedente. De asemenea, contine trimiteri pentru cine e interesat de mai multa statistica, catre site-uri dedicate.

   Ideea de baza e simpla- in viziunea autorului ne aflam , pe plan mondial, pe o panta ascendenta, din ce in ce mai abrupta, in ceea ce priveste inegalitatea veniturilor: un procent infim de indivizi controleaza un procent din ce in ce mai mare al avutiei mondiale. Se accelereaza discrepanta financiara dintre bogati si saraci.

  Problema pusa se refera la taxarea redusa a mostenirilor si a capitalului static, care nu e pus in slujba economiei, nu creeaza plus-valoare si nu ajuta sub nicio forma la cresterea nivelului de trai general.



DIn pacate pentru Piketty, un economist extraordinar, cu studii la London School of Economics sau MIT, si fondator al Paris School of Economics, cei care fac regulile in politica si fiscalitatea mondiala sunt tocmai acei beneficiari ai unor mosteniri grandioase, ai unor venituri uriase si detinatori ai unor active financiare de marime considerabila, care, in viziunea lui, ar urma sa fie taxati suplimentar



Si cum stim ca, vorba aia, cine face, parte-si face, ramane sa admiram, de la distanta, accentuarea inegalitatii avutiilor .

 20150920.jpg   77.13K   8 downloads

Edited by Damascus77, 20 September 2015 - 12:23.

fredy2007, on 20 septembrie 2015 - 11:43, said:

O tampenie.
N-are nimic a fute secolul 18 cu ce e acum.
Da, bogatia trecuta era mostenita.
SI NU ERA RAU.
Europa era continentul cu cea mai mare bogatie mostenita, si... ghes uat... totodata cel in care marea masa o ducea mai putin rau.

Clasa medie s-a dezvoltat datorita LIBERALISMULUI, nu redistributiei resurselor de catre stat.

Razboaiele mondiale n-au contribuit cu nimic pozitiv, doar au distrus, si au fost opera STATELOR.

Copro-rat-iile actuale care ne omoara se dezvolta datorita prieteniei lor cu STATUL, adica ala pe care-l cheama idiotul asta in ajutor.

etc.