Asertivitatea

Ce este comportamentul asertiv? Cum se invata? Exemple, cazuri dileme.......

https://www.google.c...amentul asertiv

 444om1.jpg   156,32K   75 download-uri

ma interesa exemple personale, cazuri vazute reale,,,,,pareri de-ale voastre

Asertivitatea presupune echilibrisctica intre cei doi poli: agresivitate si pasivitate/submisivitate. Inseamna sa-ti cunosti si sa-ti ceri drepturile, sa-ti exprimi opinia si alegerile ferm (tinand cont respectuos si de ale altora), dar nu intr-un mod violent si/sau injurios, insa nici devenind excesiv de politicos sau asteptand pasiv ca ceilalti sa se indure de tine si sa-ti dea dreptul la existenta. Consta in a te uita in ochii celuilalt (fara, insa, a avea o privire dominatoare, ostila), a avea o gestica ordonata, care nu tradeaza nici nervozitate, nici timiditate, pozitia frontala a corpului, un ton normal si hotarat al vocii, mesajul exprimat clar si hotarat (nu agresiv) etc.

Mesaj critic corect: „E bine că ţi-ai realizat sarcinile date şedinţa trecută, dar faptul că ai întârziat astăzi mă pune în încurcătură: să începem şedinţa cu întârziere, dereglând tot programul meu, sau să amânăm întâlnirea? Aştept ca data viitoare să soseşti la timp; acum hai să începem".

Mesaj critic incorect: „Ce s-a întâmplat? Te aştept de o jumătate de oră. Eşti neserios ! Bun, hai să începem".

Ceea ce ai putea sa faci este sa observi persoane care se exprima asertiv, sa practici jocul de rol cu cineva care sa-ti ofere si freedback, sa te gandesti la incidente din trecut si sa evaluezi daca te-ai comportat agresiv, submisiv sau asertiv, sa-ti faci o lista de potentiale comportamente asertive, pe care sa le pui apoi in practica.

Se organizeaza workshop-uri pe asertivitate, deci ar fi o varianta. Din cate stiu, un psiholog clinician/psihoterapeut/consilier are dezvoltate asemenea competente, asadar, ai putea exersa asertivitatea in cateva sedinte (probabil ca nu vor fi necesare mai mult de 4).

Sursa: Daniel David, Tratat de psihoterapii cognitive si comportamentale

Editat de Victor2311, 11 ianuarie 2015 - 15:19.

Mă bucur că s-a deschis subiectul ăsta. Căutând în minte exemple, m-am trezit că nu prea pot oferi declarații asertive fără să mă refer la celelalte, agresive, pasiv-agresive etc. Mă bucur că Victor a răspuns prin comparație.

Conceptul de asertivitate ne cam lipsește nouă, românilor, și nici măcar nu avem un cuvânt pentru asta. Mesajul DEXului la interogare este ironic, iar eu îl găsesc chiar ilar.
[ http://i57.tinypic.com/fxqxec.jpg - Pentru incarcare in pagina (embed) Click aici ]

Un exemplu ar putea fi ”Îmi place cafeaua cu o linguriță de zahăr” în loc de ”Ai pus prea mult zahăr” sau ”Cafeaua asta este prea dulce”.

Există o sumedenie de afirmații asertive (dacă ăsta n-o fi pleonasm) care pentru cultura românească sunt de neconceput în interacțiunile sociale. A spune ”Este târziu și aș vrea să mă culc” unui musafir care uită să mai plece, așa încât preferăm să o dăm pe după piersic și să aruncăm hinturi prin întrebări de genul ”Tu la ce oră trebuie să ajungi la serviciu?”.

Mie experiența îmi spune că la noi asertivitatea este considerată mai degrabă agresivitate. Am generat o dată un șir interminabil de discuții și reproșuri spunând cuiva, la o masă, ”Te rog nu lua țigări din pachetul meu, fiindcă nu îmi place să mi se fumeze țigările”. Am aflat că socialmente formularea acceptabilă a aceleiași cereri ar fi trebuit să fie ”Da' mai du-te în ***** mea și cumpără-ți țigări, nu te atinge de ale mele”, deși abia îl cunoșteam pe individul respectiv.

Revenind la topic, cred că o componentă esențială a comportamentului asertiv este formularea cu persoana întâi, în loc de folosirea pronumelui personal ”tu”, vorbind astfel despre ceilalți. ”Tu ești, tu faci, tu crezi, tu simți” sunt afirmații nu doar neasertive, ci de multe ori neadevărate.