E timpul pentru muzica

Noaptea aceea ”Am întrebat odată vântul, De ce a oprit norii pe cer, Dar n-a ştiut el răspunde Și totul părea învăluit în mister. Am întrebat apoi şi timpul, De ce a ţinut soarele atât pe loc, Pare c-a uitat să-mi răspundă, Iar eu tot mai credeam că este un joc. Am întrebat și fluturele-acela, De ce nu mai dă din aripă? Nici el n-a prea știut să-mi răspundă, Un zâmbet trist şi asta doar pentru-o secundă. Atunci, către seară-n lumina ciudată Doar tu ai rămas ne întrebată Iar ochii tăi calzi, tremurând mi-au spus: „Ştii, S-a făcut linişte-n lume, să mă poţi auzi” S-a făcut linişte în lume Pentru ca tu să mă poţi auzi Şi uite-aşa, mai trist ca niciodată, Mi-am certat mintea, că a fost cam plecată. Pe ureche-am certat-o c-a rămas astupată Şi pe inimă, c-a-ncercat să nu mai bată Dar toate astea ale mele, În loc să se-apuce să mă certe și ele, Îmi zic: „Ştii, fiindcă noi nu putem vorbi, Am făcut linişte să o poţi tu auzi” Linişte … Linişte ... În noapte-aceea care Nu se grăbea deloc să fie zi, S-a făcut linişte în lume Pentru ca tu să mă poți auzi