Babele, Sfinxul si Crucea de pe Caraiman

Acum o luna de zile am profitat de faptul ca vara are chef sa stea mai mult ca de obicei pe la noi, asa ca intr-o duminica, pe 18.09.2011, ne-am hotarat rapid sa dam o fuga pe platoul Bucegilor, platou care se afla foooooarte departe de Targoviste, la o ora si jumatate de mers cu masina. Ne-a mai incurajat si faptul ca de la Cabana Cuibul Dorului s-au asfaltat cativa kilometri de drum forestier.
Daca plecati de la Sinaia spre Targoviste, cabana de mai sus o gasiti la 7 km de la iesirea din Sinaia, chiar la terminarea serpentinelor de pe Muntele Paduchiosu. Insa trebuie sa fiti atenti deoarece indicatorul de luare la dreapta este amplasat foarte din scurt si puteti avea fericita sansa sa-l ratati.
Dinspre Targoviste (sau cei care veniti dinspre Bucuresti, Pitesti, Craiova), mergeti spre drumul spre Sinaia, treceti de faimosul Glod (vezi filmul Borat), treceti de localitatea Moroieni si urcati serpentinele pana la Cabana Cota 1000. De la aceasta cota mai mergeti inainte, spre Sinaia, cam 200-300 de metri si imediat va apare in fata devierea cu indicatorul "Hotel Pestera" sau "Cabana Piatra Arsa".

Drumul asfaltat este foarte bun dar si... periculos. De ce? Uite d'aia: are portiuni atat de inguste incat un Matiz si un Logan se vor bate cu siguranta pentru a trece primul (bineinteles ca nu stiu cine va castiga: Micul Gigant sau Autobuzul Romanesc?). Alt motiv: lipsa cu desavarsire a parapetilor, asa ca persoana din dreapta soferului va avea parte la coborare de senzatiile cele mai tari cu putinta, cand va vedea haul, abisul, prapastia sau cum s-o mai numi chestia aia demna de un thriller care i se casca in lateral (deci, daca vreti sa va razbunati pe nevasta sau pe soacra, puneti-o pe scaunul din dreapta voastra). Eu ii recomand sa inchida ochii...
Inca o data, soferi: atentie la furatul peisajului!

Dupa ce treceti de aceasta portiune superba, ajungeti la Cabana Dichiu iar aici veti gasi o bifurcatie: la dreapta o luati spre platoul Bucegilor, spre Cabana Piatra Arsa ("cabana" este impropriu spus, este mai mult un complex sportiv, cu stadion de fotbal cu tot) iar la stanga o luati spre mirifica si salbatica Vale a Ialomitei (asta fiindca nu este asflatata, insa doamna Udrea i-a pus gand rau, in sensul includerii Vaii Ialomitei in circuitul turistic: drum asfaltat, cabane, statiune turistica, telescaune, teleschiuri, pet-uri, gunoaie, cutii de bere si alte minunatii). Noi (doua masini) am luat-o spre Cabana Piatra Arsa. Drumul pana aici este un fel macadam, presarat cu bucati de piatra de dimensiuni reduse, deci se poate merge pe el fara probleme. Rar am vazut gropi mai mari sau bolovani. Nu stiu cum arata cand ploua, dar cred ca si atunci se poate circula pe el, cu maximum 30-40 km/h. Mai urmeaza o bifurcatie unde ai tendinta sa o iei inainte, in loc sa o iei la stanga. De ce? Indicatorul spre Piatra Arsa este pus aiurea, si cam departe. Trebuie sa te dai jos pentru a-l vedea. Asta pentru cei care vin aici pentru prima oara. Pentru ceilalti, se stie, o iau la stanga.

Noi venind aici pentru prima oara cu masinile, am luat-o inainte, dupa un jeep si doua masini de Bucuresti, crezand ca acesta este drumul (traseul duce undeva "La izvoare", daca cineva stie mai multe poate sa completeze). Eu citisem aici, pe Softpedia, ca drumul este circulabil cu masina mica si de aceea eram putin derutat vazand santurile adanci din fata noastra. Dupa 200 de metri, jeep-ul se intoarce suparat pe faptul ca plouase cu o seara inainte si nu mai putea inainta spre "Izvoare". Au trecut cateva secunde si au aparut si celelalte doua masini, suparate la randul lor.

Ce facem, ne intoarcem la Targoviste? Nu, hai sa vedem ce scrie pe placuta aia, cocotata la 3 metri inaltime. Ne intoarcem, cu chiu cu vai (rotile masinilor alunecau pe iarba uda). Se duc cativa dintre noi la placuta si, minunea-minunilor, pe placuta scrie "spre Piatra Arsa" . Intre timp am uitat sa va spun ca dupa noi mai veneau inca trei masini, care se oprisera si ele derutate. Apare un grup de biciclisti, care o ia spre Piatra Arsa. Mai apare o Dacie combi, care o ia si ea pe acolo. Doua Jeep-uri cu cativa tineri chiuind (mai tarziu am aflat ca se organizeaza din Busteni sau Sinaia, excursii cu aceste Jeep-uri, care-i duc pe tineri pana la Cabana Babele) o luara intr-acolo.

Reusim sa pozitionam masinile pe drumul normal si peste putin timp ajungem si la complexul de la Piatra Arsa. Aici gasim un fel de parcare, de fapt, un drum mai lat, unde toata lumea isi lasa masinile, dar nu din dragoste fata de munte ci datorita faptului ca drumul este foarte greu de strabatut pana la Cabana Babele. Te mai opreste si un indicator: "Rezervatia naturala Bucegi. Intrarea in rezervatie cu masina se pedepseste cu amenda intre 1500 – 3000 lei".
Aiurea! O groaza de gipane o iau inainte, urmate de Loganuri fortoase. Loganurile le gasim mai incolo, la 200 de metri, oprite din cauza drumului foarte prost, cu gropi mari si bolovani la fel de mari, care stau drept pavaza in calea masinilor care ar fi avut chef sa mearga mai departe. Bineinteles, de vina este doamna Udrea, care nu a dat ordin sa fie dati bolovanii la o parte. Caci pentru ce s-a construit drumul spre Cabana Babele, nu pentru masini? Ei comedie...

Desi este intortocheat, acest drum nu dureaza mai mult de o ora. Toti "prostii" (damboviteni, prahoveni, brasoveni si bucuresteni) care si-au lasat masinile in apropierea Pietrei Arse, isi continua urcusul pe aceste serpentine domoale, sau taie poteca de-a curmezisul, pe stanca. Din cand in cand, trebuie sa se dea la o parte deoarece "desteptii" calare pe gipane isi cer tainul, cu praf cu tot, ignorand rugamintea de pe placuta, de a nu intra in rezervatie cu masina personala.
Ajunsi la Cabana Babele, incepe miracolul: nimeni nu se simte obosit. Este un aer extraordinar, incarcat cu ozon. In departare, vedem calare pe Sfinx un cretin care vrea sa se fotografieze stand in cap sau in maini, sus de tot, pe crestetul megalitului. Cred ca Romania se va (mai) schimba doar odata cu schimbarea educatiei si mentalitatii de smecher. Cu cat vom fi mai educati, cu atat ne va fi mai bine, ca popor (vezi Germania, Elvetia si Japonia, drept exemple luate aiurea, exemple de oameni muncitori).

Gardul de la Babele este rupt pe alocuri caci toata lumea vrea sa se urce pe Babe, altfel n-ar fi veridica fotografia facuta acolo. Babele au fost supranumite "Altarele ciclopice din Caraiman", fiind inchinate Pamantului si Cerului, Soarelui si Lunii ca si lui Marte, zeu al razboiului si al agriculturii. La Sfinx este aglomeratie, asa ca trebuie sa astepti minute bune pentru a se elibera sculptura faimoasa si pentru a putea fi fotografiata pe indelete. Unii spun ca este vorba doar de eroziune. Eu nu cred. Sfinxul sta acolo de mii de ani. Cine poate sti cum arata, de exemplu, acum 2.000 de ani? Sau acum 12.000 de ani, pe vremea Potopului? Masuratorile geodezice, aparate foto care isi descarca singure acumulatorii, fotografii care ies voalate, busole care o iau razna, faptul ca te simti intinerit in apropierea lui, faptul ca nu esti deloc obosit cand ajungi langa faimosul obiectiv turistic spune multe, pentru cine vrea sa asculte.

In jurul Sfinxului gasesti ceea ce gasesti numai in muntii Romaniei si nu gasesti nicaieri in lume: pet-uri si cutii de bere. Ba mint: mai gasesti si cioburi de la sticlele de sampanie, sparte de stanci in seara anului nou, pentru a fi alungate necazurile anului ce tocmai a trecut.
Pentru cei care nu stiu (nici eu nu stiam, stati linistiti, pana ce nu m-am documentat), Sfinxul din Muntii Bucegi este un megalit (megalit – monument preistoric, din neolitic sau epoca bronzului, funerar sau religios), situat la 2.216 metri altitudine. Deci, daca nu stiati, odata ajunsi pe Platoul Bucegilor (Babele, Sfinxul, Crucea de pe masivul Caraiman), va aflati la peste 2km deasupra nivelului marii. Conform Wikipedia, asemanarea sa cu un Sfinx (un leu aflat in pozitia asezat, cu cap de om), daca este privit din anumite unghiuri, cât si legendele si istoria locului, au facut ca aceasta formatiune geologica sa devina o atractie turistica importanta. In muntii Romaniei exista si alti megaliti care poarta denumirile de sfincsi: Sfinxul de la Toplet, Sfinxul de la Stanisoara, Sfinxul de la Piatra Arsa, Sfinxul Bratocei, Sfinxul de la Pietrele lui Solomon etc. Cea mai veche fotografie a sfinxului dateaza din anul 1900 si prezinta Sfinxul vazut din fata. Explicatia fotografiei: "Babe din Caraiman". Prima denumire de Sfinx dateaza din anul 1935, într-un articol din Buletinul Alpin, apoi in 1936 profesorul Alexandru Badaluta il descrie ca fiind "Sfinxul romanesc".
Ca un fel de off-topic, mie mi s-a parut ca o alta structura megalitica, vazuta din spate, este asemanatoare Sfinxului din Egipt. Dar, in fine, fiecare cu perceptia sa.

Scriitorul de origine evreiasca, Zecharia Sitchin, descrie intr-o carte fabuloasa, "A 12-a planeta" cum acum 450.000 de ani o rasa de extrateresti (faimosii anunnaki din scrierile sumeriene) a aterizat pe Pamant in cautarea unui minereu pretios pentru scopurile lor. Pentru a extrage acest minereu (aur, in special), anunnakii au incercat diverse combinatii genetice cu humanoizii gasiti la fata locului (zona dintre fluviile Tigru si Eufrat, din Irak) si de aici au rezultat ghiciti ce: sfincsii, centaurii, minotaurii etc., pana ce au reusit sa produca primul muncitor, homo erectus, capabil sa extraga minereul pentru care au sosit aici. Timp de multe sute sau mii de ani, oamenii au convietuit alaturi de aceste greseli genetice, introducandu-le in legendele care au fermecat copilaria unora dintre noi, care au avut chef sa citeasca si nu sa se joace la calculator. Pentru cine nu are rabdare sa citeasca aceasta carte, un rezumat foarte bun al cartii il gasiti aici.

Parapsihologii si persoanele cu capacitati extrasenzoriale descriu portiunea aflata intre megalitii Bucegilor si zona Pesterii Ialomicioarei ca fiind o zona extraordinara atat pentru psihic, cat si pentru sanatate dar si o poarta catre Shambala (un regat mitologic care se presupune ca s-ar afla in interiorul Pamantului; spre acest regat subteran duc cateva tunele, unul dintre acestea aflandu-se in Bucegi). Exista zone interzise (pazite de jandarmi) dar si asa-numitele "guri de rai", unde te incarci cu energie. Americanii au incercat sa cerceteze zona prin anii '90, israelienii au
incercat si ei sa ajunga aici (vezi elicopterul prabusit la Fundata in 2010). Apropo, ce facea elicopterul in Muntii Bucegi? Cartografiere... Gata, cu divagatiile. Imi place sa-mi pun imaginatia la lucru, deci nu ma luati in serios.
Vedeti si cartile controversate ale lui Radu Cinamar (gurile rele zic ca Radu Cinamar reprezinta un grup de oameni si nu un singur scriitor), carti referitoare la enigmele Muntilor Bucegi, mai ales cartea "Viitor cu Cap de Mort". Dezbateri aprinse referitoare la cartile acestui autor (sau grup de autori) gasiti pe site-urile Rufon, Softpedia si Santamia.

Bun, este ora 14:00. Mergem si la Crucea de pe Caraiman? Grupul nu prea are chef, nori grei si nervosi acopera intreg platoul iar zecile de oameni aflati aici sunt deja zgribuliti si suparati din cauza norilor, care sunt cat p'aci sa strice o zi extraordinar de frumoasa. La meteo spunea ca va fi o zi senina si culmea este ca in jurul norilor care s-au ingramadit deasupra noastra cerul este absolut senin. S-o fi suparat Zalmoxe pe noi din cauza gunoaielor pe care le lasam in urma noastra pe pamantul sfant? Nu stiu.
Intrebam cativa turisti care coboara de la Cruce si ei ne spun ca pana acolo facem in jur de 50 de minute, maxim o ora. "Alta data!", hotaraste grupul. "Mai venim pe aici!", se aud niste voci. Se stie ca "Mai venim pe aici" poate inseamna peste 10 ani sau niciodata. Trag de toti sa mergem si la Cruce, ii rog sa nu pierdem aceasta ocazie si dintr-o data, ca la un semn, norii se risipesc si apare Soarele, incalzind si detensionand atmosfera creata de norii incarcati de apa. "Haideti, fratilor, pana la Cruce!" mai incerc o data. "Facem o ora pana acolo, stam o jumatate de ora, ne intoarcem si la pe la 17:00 suntem la masini. Ce-i atat de greu?" Ma ajuta si copiii, mai intai Andrei si apoi Maria si incet incet toti cedeaza si o luam pe poteca marcata cu o cruce rosie.
S-au inviorat cu totii, desi se uita speriati la poteca care serpuieste haaaat, in departare! Drumul poate fi parcurs usor, in partea dreapta avand Cabana Caraiman iar in stanga releul de televiziune Costila (punct strategic, pazit de o unitate militara). Apropo, de la cabana Caraiman porneste o a doua poteca, mult mai periculos de strabatut decat aceasta pe care pasim noi (poteca aceasta, periculoasa, am strabatut-o pe cand aveam 14 ani si tin minte ca ma ajutam de un fel de cablu metalic prins in munte, probabil de salvamontisti).
Dupa aproximativ o ora ajungem in varf si suntem martorii unor imagini ce ne taie respiratia. Norii sunt la nivelul ochilor iar jos, in vale, se vede orasul Busteni, ca un furnicar. Apoi, dupa o pauza scurta, coboram spre Cruce.

Crucea Eroilor Neamului (popular, Crucea de pe Caraiman) este un monument construit între anii 1926-1928 pe Muntele Caraiman, la altitudinea de 2291 m, pentru a cinsti memoria eroilor ceferisti cazuti în Este unica în Europa atât prin altitudinea amplasarii, cât si prin dimensiuni: crucea propriu-zisa are o inaltime de 28 m si doua brate de câte 7 m fiecare (ca fapt divers, un fel de rasu'-plansu', pe timpul comunistilor, un primar cretin a vrut sa taie bratele laterale si sa-i puna in varf o stea rosie). Crucea este executata din profile de otel, fiind montata pe un soclu din beton armat placat cu piatra, inalt de 7,5 m. In interiorul acestuia se afla o încapere care a adapostit initial generatorul de energie electrica ce alimenta cele 120 de becuri de 500 W de pe conturul Crucii. Crucea a fost inaltata la initiativa Reginei Maria (care a urmarit indeaproape executia pana la finalizarea ei) si a Regelui Ferdinand I al Romaniei, cu scopul de a fi vazuta de la o distanta cat mai mare. Inaugurarea si sfintirea monumentului au avut loc pe data de 14 septembrie 1928, de Ziua Sfintei Cruci. Monumentul a fost confectionat din traverse metalice imbinate prin nituire intr-o retea. Soclul crucii a fost realizat in anul 1930, din beton armat imbracat in piatra de calcar fasonata, fiind construit la doi ani dupa sfintirea Crucii pentru o mai buna încastrare a ei, initial aceasta fiind introdusa direct in stanca.

Pentru iluminarea crucii, s-a folosit la inceput un generator de energie electrica (localizat in soclul din beton armat), care alimenta 120 becuri de cate 500 W. In 1938 a fost racordata la sursa cu care era dotata statia de la Costila (2487 m), printr-un cablu subteran. Pana in 1948, era luminata de doua ori pe an, 15 august (Sfanta Maria Mare) si de Inaltarea Domnului (cand se sarbatoreste si Ziua Eroilor). In 1990 s-a terminat de montat instalatia electrica si de atunci s-au efectuat mai multe reparatii si inlocuiri de becuri (multi turisti vandalizau Crucea, urcandu-se pe ea si spargand becurile). In 2003 instalatia electrica s-a defectat din nou, la repararea ei lucrand mai multe echipe de salvamontisti care au carat sute de kg de material. Salvamontistii au inlocuit zeci de becuri, instalatia electrica fiind repusa in functiune in decembrie 2004, racordata la reteaua electrica a orasului Busteni. Astazi, odata cu lasarea întunericului, Crucea de pe Caraiman este iluminata cu 300 de becuri de câte 500 W fiecare si poate fi vazuta de la zeci de km departare, de pe Valea Prahovei. Exista un nou proiect, care îsi propune sa acopere Crucea Eroilor cu o vopsea fluorescenta, iar asupra ei sa fie proiectat un spot laser.
Daca doriti mai multe amanunte despre istoria (dramatica, pe alocuri) a construirii Crucii, cititi pe Wikipedia.

Ne-am rotit ceva timp pe platoul de beton al Crucii, am privit muti de admiratie peisajul extraordinar de la poalele Muntilor Bucegi, apoi am facut cale intoarsa. Drumul de intoarcere a durat mai putin (am coborat, of course), am iesit prin spatele Cabanei Babele, pe la statia de telecabina (grotesc acoperita cu bucati de tabla prinse in cuie) si peste alte patruzeci de minute ne aflam la masini.

Aici, stupize-stupize: doua masini de Bucuresti, cu tineri in tricouri, blugi si pantofi de lac, alaturi de pustoaice in minijupe si pantofi cu toc... cui! Erau atat de fericiti ca au ajuns pana aici... Puneau mana streasina la ochi sa vada in ce stare se prezinta drumul spre Cabana Babele. "Mama, ce misto e!" , striga de zor una din fete, admirand peisajul din jur. Era deja ora 17:00, se lasase frigul si stiind ca se intuneca mai devreme, nu am fost curiosi sa vedem daca au ajuns pana la Sfinx...

Cabana Complexul Sportiv National PIATRA ARSA
Altitudine: 1950m
Capacitate: 140 locuri, in camere cu 2,3,4,8 si peste 8 paturi (grup sanitar, dus, TV)
Apa curenta, curent electric, incalzire cu gaze naturale.
Restaurant (Mic dejun: 08.00-10.30; Dejun: 10.30-17.00; Cina: 17.00-20.30)
Localizare: Muntele Cocora, pe platoul Bucegi, la jumatatea distantei dintre Babele si Cota 2000.
Acces: vara se poate ajunge cu masina pe drumul neasfaltat din Sinaia, sau pe numeroase trasee turistice din Sinaia, Busteni sau Poiana Tapului. Pe timp de iarna, cele mai usoare cai de acces sunt cu telecabina,

fie din Busteni prin Babele, si apoi un traseu de 2 ore pe platou, fie dinspre Sinaia cu telecabina pana la Cota 2000, apoi un traseu de 2 ore pe platou.

Cabana BABELE
Altitudine: 2206 m
Capacitate: 108 locuri in camere cu 2 - 12 paturi
Bufet si restaurant cu autoservire permanenta
Lumina electrica de la retea publica
Toaleta si apa curenta
Incalzire cu gaze naturale si calorifere

Cabana CARAIMAN
Altitudine: 2025 m.
Capacitate: 32 de locuri.
Apa de izvor (temporar).
Incalzire cu gaze naturale.
Terenuri de schi, pentru avansati si incepatori, in apropierea cabanei (sezon l decembrie—30 aprilie).

Statii C.F.R. apropiate: Busteni si Sinaia, pe linia Bucuresti—Brasov.

Poteci de acces pe platou:
Din Busteni (alt. 883 m) - poteca marcata cu triunghi albastru pe vaile Urlatoarea Mica si Urlatoarea Mare pana in apropiere de cantonul Jepi. In continuare o poteca de legatura marcata cu triunghi rosu pana sub Varful Ciocarlia alt. 2025m, unde intalneste drumul marcat cu banda galbena ce urmeaza linia telefonica pana la cabana Babele. Durata cca. 5 ore. Traseul Busteni - cantonul Jepi este recomandat de parcurs doar vara.
Din Busteni - poteca marcata cu cruce albastra pe Valea Caraimanului (Valea Jepilor), pe la cabana Caraiman alt. 2025m pana la cabana Babele. Traseu recomandat doar vara. Durata cca. 4 ore. Drumul traverseaza o rezervatie stiintifica si se poate parcurge doar cu autorizatie.
Tot din Busteni, direct cu telecabina (40 lei/persoana). De pe platou, telecabina continua spre Valea Ialomitei, la Hotel Pestera si Pestera Ialomicioarei.

Din Sinaia - pana la Hotelul Alpin Cota 1400 apoi traseu marcat cu banda rosie pe la Cabana Valea cu Brazi alt. 1510m , Piatra Turcului, Valea Zgarburei pana la cabana Varful cu Dor alt. 1885m. De aici, traseu marcat cu banda galbena, paralel cu linia de telefon, pe la cabana Piatra Arsa alt. 1950 m pana la cabana Babele. Durata cca. 5 ore
Drum de acces cu masina: v-am descris la inceputul articolului cum puteti ajunge aici, din Sinaia sau din Targoviste, Bucuresti, Pitesti, Craiova.

Surse folosite:
Muntii Bucegi (telefoane si rezervari la cabane)
Wikipedia - Crucea Eroilor Neamului

Felicitari pentru efort, ai resusit sa descrii foarte frumos zona si foarte documentat.Mie mi-ai trezit cheful de hoinareala Acum cred ca peisajele sunt si mai frumoase cu multitudinea de culori ale toamnei. Pozele sunt senzationale, bravo !! Sa mai scrii...
PS Ultimele 3 poze unde sunt facute, vad acolo un drum f frumos intre munti.

Edited by grecul68, 25 October 2011 - 12:18.

grecul68, on 25th October 2011, 13:14, said:

Prima din cele trei este facuta de la Cruce si reprezinta orasul Busteni.
Cea de-a doua este facuta inainte de a cobori la Cruce si daca te uiti bine vei vedea mica-mica de tot Cabana Caraiman. Poteca care te incanta atat de mult este poteca cea mai periculoasa, varianta a 2-a de a ajunge la Cruce (cea care are cabluri de otel incastrate in stanca).
Cea de-a treia reprezinta "parcarea" din apropierea cabanei Piatra Arsa, unde se opresc majoritatea masinilor. De la aceasta parcare, pana la Cabana Babele, drumul nu poate fi strabatut de o masina normala ci numai cu jeep-uri sau ATV-uri.

Astazi am facut un fel de Babele si Sfinx reloaded, la aproximativ 1 an de la precedenta vizita.
Am urmat acelasi traseu pana la Cabana Dichiu, acolo de unde drumul se bifurca, o parte spre Babele si Sfinx iar cealalta parte spre Valea Ialomitei.
Ce am costatat:
- drumul pana la Complexul sportiv Piatra Arsa este asfaltat (am vazut cum mai multe masini coborau cu "voiosie" (cu viteza) spre bifurcatie
- drumul spre Hotelul Pestera, pe care l-am urmat, este praf si pulbere. Daca aveti chef sa va razbunati pe masina, acum este ocazia, desi am vazut cu aproximatie, din ochi, cel putin o mie de masini de-a lungul Vaii.
Maine voi detalia mai mult, inclusiv cu fotografii si preturi de la telecabina (am urcat la Babele si Sfinx cu telecabina si am coborat inapoi pe poteca marcata). Momentan sunt rupt de oboseala si stau sa ma gandesc cand dracu' vom avea si noi o Romanie Turistica cu adevarat si nu doar pe hartie...

Pe Valea Ialomitei nu mai fusesem din 1980, asa ca atunci cand mi s-a propus sa dam o fuga prin aceste locuri am acceptat imediat. Am plecat in jurul orei 7:00 din Targoviste iar pana la Cabana Dichiu drumul este cel povestit in primul post. De aici, de la Cabana Dichiu drumul se bifurca:
- o portiune se duce spre complexul hotelier si sportiv Piatra Arsa (drumul este asfaltat)
- alta duce pe Valea Ialomitei pana la Hotelul Pestera (drumul nu este asfaltat)

Daca anul trecut (2011) am luat-o spre Babele si Sfinx, anul acesta am luat-o spre Pestera Ialomicioarei.
Drumul neasfaltat are 14 km si poate fi strabatut in circa  o ora, o ora si un sfert, din cauza gropilor foarte dese dar si a catorva gropi mai mari (3-4 gropi). Repet, daca aveti chef sa va distrugeti masina sau sa va razbunati pe ea, acum e momentul! Se merge doar in prima treapta de viteza si doar pe mici portiuni se poate merge si in treapta a doua. Jeep-urile se simt aici ca acasa!

Paradoxal, insa, intreaga vale am gasit-o plina cu turisti, unii veniti cu cortul, altii per-pedes, altii cu mountain bike-uri, altii pentru un gratar sau o vizita la Pestera.
Dupa ce parcurgeti o portiune relaiv salbatica, apare in partea dreapta Cabana Zanoaga apoi Barajul Bolboci si Cabana Bolboci. Urmeaza Cheile Tatarului (la Cabana Zanoaga aveti si Cheile Tatarului, dar pe un alt traseu) micute si spectaculoase si Cheile Coteanului, mai putin spectaculoase. Spre sfarsit aveti Cabana Padina, Pestera Ialomicioara si Hotelul Pestera.
Noi (doua masini) am lasat masinile la poalele hotelului si am plecat spre telecabina care ne cara spre Cabana Babele. Am platit 18 lei de adult si 11 lei de copil. Am revazut Babele si Sfinxul apoi am coborat pe poteca marcata spre platoul Ialomicioarei. Dupa o ora si jumatate de mers am ajuns la platou, am gustat ceva apoi ne-am dus la Pestera Ialomicioara (aflata la vreo 10 minute de mers pe jos de Hotelul Pestera). Am vizitat pestera: intrarea 6 lei adultii si 4 lei copiii, elevii si studentii. Plata este facultativa, gasiti destui smecheri care se fofileaza sa nu plateasca cei 6 lei, nu-i verifica nimeni.

Dupa pestera, am retrait groaznicul traseu plin de praf pana la Cabana Dichiu, unde am constatat cu stupoare ca masinile noastre erau albite de praf... apoi am coborat in Sinaia, am tras o pizza si ne-am plimbat prin statiune cam o ora. La ora 20:00 am intrat in Targoviste.
Cateva poze: