Maha-bharata

Mahabharata Cartea 2.73

Dacă nu ești imparțial ai șansa de a respinge sfaturi înțelepte, refuzând analizarea situației

Numai cei situați transcendental sunt imparțiali
vezi (crearea zeului parțial – de partea evreilor)
Nădejdea evreilor este Iehova  bazat pe
Iehova îi alege pe evrei - Deuteronom 32

Geanamegeaya spuse, "Ce au simțit fiii lui Dhritaraștra, când au aflat că Pandavii au părăsit Hastinapur cu toată averea și nestematele, cu voia lui Dhritaraștra?"
Vaisampayana spuse, "O rege, ... atunci Dussasan s-a dus fără pierdere de timp la fratele său Duryodhan și consilierii acestuia și le-a spus, 'Hei, puternici luptători, ceea ce am câștigat după atâta bătaie de cap, a fost anulat de bătrân (regele tată Dhritaraștra)... La aceste cuvinte, Duryodhan, Karna, Șakuni, fiul lui Suvala, care erau toți împinși de vanitate, s-au unit și dorind să-i contracareze pe fiii lui Pandu, s-au dus repede la regele Dhritaraștra ... și prin Duryodhan i-au spus,

'Rege, nu ai auzit ce a spus înțeleptul Vrihaspati gurul Celeștilor, când l-a consiliat pe Sakra (Indra) despre muritori și politică? Chiar acestea au fost cuvintele lui Vrihaspati, 'Acei inamici care mereu îți greșesc, trebuiesc uciși prin orice mijloacefie prin stratageme sau forță.' Dacă de aceea cu ajutorul averii Pandavilor îi vom gratifica pe regii pământului și apoi vom lupta cu fiii lui Pandu, de ce ar trebui să ne facem griji? ... Înarmați și aflându-se în carele lor de luptă, furioșii fii ai lui Pandu, asemenea șerpilor furioși și veninoși, ne vor anihila cu siguranță.

Chiar acum Argiuna și-a pus armura și cele două tolbe de săgeți fără de limită, el ia tot mereu puternicul arc Gandiva în mâini, în timp ce respiră greu și privește de jur împrejur. Am auzit că Vrikodara (Bhima) a ordonat în grabă să i se pregătească carul de luptă și urcând în el, se duce învârtindu-și greul buzdugan. Nakula se duce și el cu spada și cu scutul semi-circular în mâna. Iar Sahadev și regele (Yudhișthir) au făcut semne clare, care le arată intențiile. Urcându-se în carele lor, care sunt pline de arme își biciuiesc caii pentru ( a ajunge repede în Khandava) și a-și convoca forțele armate.

Fiind persecutați de noi, ei nu sunt în stare să ne ierte pentru acele ofense. Care dintre ei ar putea ierta felul în care a fost insultată Draupadi? Fii binecuvântat, hai să jucăm din nou cu fiul lui Pandu (Yudhișthir) și să-i trimitem în exil... fiind bătut la zaruri, îi von exila pe toți timp de 12 ani în păduri. Iar cel de-al 13-lea an să și-l petreacă într-o localitate, fără a fi recunoscuți; dacă însă vor fi recunoscuți, consecința vor fi alți 12 ani în pădure...
Dacă vor reuși să îndeplinească toate condițiile, după cei 13 ani noi vom fi în stare să încheiem alianțe puternice și să adună o armată invincibilă cu care să-i putem învinges... Fie ca să aprobi acest plan...

"Dhritaraștra  spuse, Să fie chemați Pandavii înapoi... și să înceapă jocul de zaruri."
Vaisampayana continuă, "Apoi Drona, Somadatta, Valhika, Gautama, Vidura, fiul lui Drona, fiul puternicului Dhritaraștra  cu soția vaișya, Bhurisravas, Bhișma și puternicul luptător Vikarna au fost de acord ca acel joc de zaruri să nu aibă loc, pentru a fi pace. Dar Dhritaraștra , fiind parțial, nu a ținut cont de sfaturile tuturor prietenilor și rudelor sale înțelepte și i-a chemat din nou pe fiii lui Pandu."

Mahabharata Cartea 2 Capitolul 74
Bunăstarea obținută prin fapte ticăloase, nu ține mult
Scrierile despre virtute nu-l pot îndruma niciodată pe cel înclinat spre rău
Cel care nu a ajuns să fie matur, nu poate acționa ca cel ce are experiență

Vaisampayana spuse, 'O monarh, atunci virtuoasa Gandhari (soția lui Dhritaraștra), copleșită de necaz și datorită afecțiunii pentru fiii ei, spuse regelui Dhritaraștra,
"La nașterea lui Duryodhan, Vidura, care este deosebit de inteligent, a spus, 'Ar fi bine să trimiți această rușine a neamului nostru pe lumea cealaltă. Copilul urlă în mod repetat și disonant asemenea unui șacal. Este sigur că acesta se va dovedi a fi cauza distrugerii neamului nostru. ...

Nu aproba consiliul celor răi și imaturi. Nu fi prin aceasta cauza teribilei distrugeri a neamului nostru.
Cine oare vrea să spargă un dig ce tocmai a fost făcut sau să reaprindă o conflagrație ce tocmai a fost stinsă?
Cine oare ar vrea să-i provoace pe pașnicii fii ai Prithei? Tu ști foarte bine, o Ajamida, totul și totuși eu vreau să-ți mai atrag o dată atenția.
Scrierile despre virtute nu-l pot îndruma niciodată pe cel înclinat spre rău. Cel care nu a ajuns să fie matur, nu poate acționa ca cel ce are experiență.

Tu trebuie să fi liderul fiilor tăi. Nu-i lăsa să fie separați de tine. De aceea urmează cuvântul meu și debarasează-te de acest ticălos (Duryodhan). Mai înainte nu ai putut face acest lucru, datorită afecțiunii parentale. Dar iată ca a sosit timpul ca neamul nostru să fie distrus de acesta. Nu greși, oh rege. ...
Bunăstarea obținută prin fapte ticăloase, nu ține mult; ..."

"Regele fiind astfel adresat de Gandhari, care i-a indicat calea virtuoasă, replică,
'Dacă a sosit cu adevărat timpul distrugerii neamului nostru, lasă să aibă loc fără impedimente. Eu n-am să fiu în stare să previn acest lucru. Lasă ca să aibă loc ce este dorit.
Pandavii să fie întorși din drum iar fiii mei să joace zaruri din nou împotriva fiilor lui Pandu."

Mahabharata Cartea 2 Capitolul 75

Ființele experimentează Binele și Răul conform Destinului aranjat de Marele Creator și care este prefigurat
de reacțiunile propriilor activități, care vor fi resimțite într-o viață sau alta, ca în cazul Pandavilor
vezi Cei cinci Indra - cei cinci Pandavi

Pandavii sunt exilați 13 ani

Vaisampayana spuse,--'Mesagerul regal ..., ajungând la Yudhișthir, ... care între timp străbătuse o mare parte din drum, se adresă acestuia spunând, 'Acestea sunt cuvintele unchiului tău asemenea unui tată, oh Bharat,  'Adunarea este gata. Oh fiu al lui Pandu, oh rege Yudhisthir, vino și aruncă zarurile.'
Yudhișthir spuse,-'Ființele primesc reacțiunile bune sau rele ale faptelor lor, conform aranajamentului făcut de Cel ce a aranjat Creația (sub forma Destinului). Astfel acele reacțiuni sunt inevitabile, fie că voi juca sau nu. Aceasta este o invitație la jocul de zaruri; și în afară de asta este o poruncă a bătrânului rege. Deși știu că pentru mine se va dovedi a fi distructiv, totuși nu pot refuza.'

Vaisampayana continuă, "... Într-adevăr mințile celor asupra cărora atârnă calamintăți, devin deranjate și nu mai funcționează. ... Acești mari luptători s-au reîntors în acea adunare, făcând astfel să sufere inimile prietenilor lor și forțați de Destin s-au așezat din nou pentru a juca zaruri spre propria lor distrugere."

"Șakuni spuse, 'Bătrânul rege v-a dat înapoi toată averea... Totuși există o miză mai mare. Fie, fiind bătuți la zaruri, ne îmbrăcăm în piei de cerbi și intrăm în pădure pentru a trăi acolo 12 ani, iar cel de-al 13-lea an incongnito într-o regiuine locuită, fără a fi recunoscuți; iar dacă suntem recunoscuți ne reîntoarcem în pădure pentru încă 12 ani; sau dacă vă bateme noi, același lucru trebuie să-l faceți voi împreună cu soția voastră Krișnaa.
La expirarea celui de-al 13-lea an, cei ce au pierdut își vor primi regatul înapoi....' ...

Vaisampayana continuă, „Regele Yudhișthir, ...deși avea o inteligență puternică și a înțeles pe deplin consecințele, a început din nou să joace, ca și cum ar fi știut că distrugerea Kauravilor se apropia. Și Yudhișthir spuse, 'O Șakuni, cum ar fi posibil ca un rege ca mine, care întotdeauna respectă obișnuințele propriei clase sociale, să refuze cănd este invitat la un joc de zruru? De aceea voi juca cu tine." ...
"O Bharat, această miză: exilul în pădure, a fost rostit doar o dată. Fiul lui Pritha l-a acceptat iar Șakuni a luat zarurile și aruncându-le i-a spus lui Yudhișthir, 'Hei, am câștigat."

Mahabharata Cartea 2a Capitolul 76

ȘI mândria rănită, bazată pe valorile impuse de lumea materială, duce la furie, ură și conflict
Pentru cel transcendental nu există mândrie

Vaisampayana spuse, "Apoi distruși, fiii Prithei s-au pregătit pentru exilul în păduri și unul după altul și-au dat jos îmbrăcămințile regale și s-au îmbrăcat în piei de cerb. ...
Și auzindu-l pe Dușasan, fiul lui Dhritaraștr, rostind cuvinte usturătoare și deosebit de crude la adresa Pandavilor și a lui Draupadi, Bhima nu s-a putut reține și apropiindu-se plin de furie de acel prinț, asemenea unui leu himalaian ce se apropie de un șacal, îi spuse cu o voce puternică și dură,

„Ticălos cu minte perversă, delirezi, rostind cuvinte pe care le spun cei păcătoși. ... Așa cum ne străpungi inimile cu vorbele tale ca niște săgeți, la fel îți voi străpunge și eu inima în luptă, aducându-ți aminte de vorbele tale. Iar pe cei care din furie sau lăcomie te urmează ca protectori, am să-i trimit de asemenea în regatul lui Yama (Judecătorul păcătoșilor) împreună cu urmașii și rudele lor."

Vaisampayana continuă, 'Atunci Dușasan lăsând la o parte orice urmă de bun simț a început să danseze în jurul Kauravilor și să i se adreseze lui Bhima care era îmbrăcat în piei de cerb, 'Oh vaca! Oh vaca!' știind că acesta nu putea să devieze de la cale virtuții și să-l atace.
Atunci Bhima i se adresă din nou acestuia înspăimântându-i pe toți, 'Nenorocitule, îndrăznești să întreci orice măsură... Îți spun că dacă Vrikodara (Bhima), fiul Prithei, nu-ți va bea sângele, după ce ți-a străpuns pieptul în luptă, atunci să să nu aibă parte de regiunile paradisiace. Îți spun în adevăr că doar prin măcelărirea fiilor lui Dhritarashtr (frații tăi) în luptă, în fața ochilor tuturor luptătorilor, imi voi liniști furia mea destul de curând.'

Vaisampayana continuă, "În timp ce Pandavi ieșeau din sală, răul prințul Duryodhan, datorită excesului de bucurie a început să imite mersul asemenea unui leu al lui Bhima. Atunci Vrikodara (Bhima), întorcându-se pe jumătate spre prinț, îi spuse, ’Prostule, să nu crezi că prin aceasta mi-ai devenit superior. În curând am să te omor cu toți acoliții tăi, să nu uiți.‘

Iar luând în în considerare această din urmă insultă, mândrul Bhima, suprimându-și furia crescândă, în timp ce-l urma pe Yudhishthir, spuse, în timp ce părăsea curtea Kauravilor, 'Eu îl voi ucide pe Duryodhan, Dhanangeaya (Argiuna) îl va ucide pe Karna, Sahadev îl va ucide pe Șakuni, jucătorul de zaruri. Repet în această adunare aceste cuvinte mândre, pe care cu siguranță zeii le vor dovedi adevărate: dacă ne vom angaja în luptă cu Kauravii, eu îl voi ucide pe ticălosul de Duryodhan în lupta cu buzduganele și doborându-l la pământ, îmi voi pune piciorul pe capul lui. În ceea ce-l privește pe celălalt ticălos, Dușasan, care e tare viteaz la vorbe, ca un leu am să-i beau sângele. '
"Iar Argiuna spuse, 'O Bhima, hotărârile celor superiori nu se fac cunoscute doar prin cuvinte. În 14 ani începând de azi, vor vedea ce o să se întâmple. '...

Edited by madhukar, 30 January 2020 - 20:48.

Mahabharata Cartea 2a Capitolul 76

Instrucțiunile lui Vidur către Yudhișthir

Yudhișthir spuse, 'Îmi iau la revedere de la toți cei din neamnul Bharata, de la marele domn (Bhișma), regele Somadatta, marele rege Vahlika, Drona, Kripa, și toți ceilalți regi, Aswathaman, Vidur, Dhritaraștr, toți fiii lui Dhritarșhtr, Yuyutsu, Sangeaya și toți cei de la curte; îmi iau la revedere de la voi toți și am să vă văd din nou, când mă voi întoarce. '

Vaisampayana continuă, "Fiind copleșiți de rușine, nici unul dintre cei prezenți n-a putut să i se adreseze lui Yudhișthir în vreun fel.” ...
Atunci Vidura spuse, 'Respectabila Pritha este o prințesă prin naștere și nu se cade să fie exilată în păduri ...'
Pandavii replicară, 'Oh învățatule ... trebuie să ascultăm de instrucțiunile tale și spune-ne ce altceva ar trebuie să mai facem.'

"Vidura spuse, 'Oh Yudhișthir, ... opinia mea este că
cel care este învins prin mijloace necinstite, nu trebuie să sufere ca urmare a unei astfel de înfrângeri.

Tu cunoști toate regulile Morale;
Dhanangeaya este mereu victorios în luptă;
Bhima este cel ce măcelărește dușmanii;
Nakul este achizitor de averi;
Sahadev are talentele administrării.
[gurul vostru] Dhaumya este cel mai de seamn dintre cunoscătorii Vedelor
iar Draupadi, care știe să se comporte, este o maestră a virtuții și economiei.

Voi sunteți atașați unul de altul și sunteți încântați să vă vedeți.
Dușmanii nu vă pot despărți și suneți mulțumiți. ...
O Bharata, această lipsă a averilor lumești îți va aduce mari beneficii.
Nici un dușman, chiar de-ar fi egalul lui Sakra (Indra) însuși, nu îți va putea face față.

Mai de mult ai primit instrucțiuni în munții Himavat de la Meru Savarni;
În orașul Varanavata de la (riși) Krișna Dwaipayana;
Pe stânca lui Bhrigu de la Raam;
Iar pe malurile râului Dhrișadwati de la Șambhu (Șiva) însuși.
Tu ai ascultat de asemenea instrucțiunile marelui riși Asita pe dealurile Angeana;
Și ai deveni discipolul lui Bhrigu pe malurile râului Kalmași.
Iar acum Narad muni și ritwikul Dhaumya vor fi cei ce te vor îndruma.

În ceea ce privește lumea următoare, să nu abandonezi excelentele lecții pe care le-ai primit de la riși (înțelepții cu viziune supranaturală). ...
Fii hotărât să obții victoria, care este caracteristica lui Indra (Iehova);
Să-ți controlezi furia, care este caracteristica lui Yama (Judecătorul păcătoșilor);
Să dai de pomană, care este caracteristica lui Kuvera (trezorierul zeilor Sura);
Și să-ți controlezi toate pasiunile, care este caracteristica lui Varuna (Zeul apelor).

Oh Bharata, să ai
Puterea de a te bucura de la lună,
Puterea de a întreține de la apă;
Puterea de a ierta de la pământ;
Energia de la soare;
Puterea de la furtună, iar
Bogăția de la celelalte elemente.

Bunăstarea și imunitatea la suferință să te însoțească; sper să te văd curând.
Și să acționezi tot timpul, chiar la supărare și când te afli în dificultate, așa cum se cuvine. Fi binecuvântat ..."
Vaisampayana continuă, "Fiind astfel adresat deVidura, Yudhișthir spunând, 'Așa să fie' și plecându-se în fața lui Bhișma și a lui Drona, a plecat."

Servus anadi,

Care sunt instrucțiunile marelui riși Asita pe dealurile Angeana?

cele bune,
penti

penticostalul, on 03 februarie 2020 - 22:41, said:

Servus penti,

Autorul nu amintește aceste instrucțiuni.

Cele bune
madhukar

Servus anadi,

Pacat.

cele bune,
penti

Edited by penticostalul, 04 February 2020 - 17:32.

Mahabharata Cartea 2a Capitolul 78

Nu te poți elibera din rolurile iluzorii pe care le joci viață după viață,
dacă nu te gândești tot timpul la Personalitatea Transcendentală,
Krișn întrupare a Absolutului

Vaisampayana spuse, … Kunti fiind deosebit de afectată la vederea lui Draupadiei înainte de plecarea ei în exil în păduri, spuse cu o voce sufocată de suferință,
'Oh copilă, nu fi deprimată datorită marei calamități, care s-a abătut asupra ta. Tu ești expertă în executarea Datoriei Ocupaționale a femeii, iar comportamentul tău este așa cum trebuie. ... Norocoși sunt Kauravii că încă nu au fost arși de mânie. ... Femeile virtuose nu suferă niciodată datorită loviturilor care sunt inevitabile. Fiind protejată de virtute, care este superioară la tot ceea ce există, vei avea în curând parte de noroc. Cât timp te vei afla în păduri, ai grijă de Sahadev. Ai grijă  ca inima sa să nu i se scufunde în această mare calamitate.'

"Spunând 'Așa să fie!' prințesa Draupadi îmbăiată în lacrimi și îmbrăcată doar cu bucată de pânză pătată de sânge și cu părul răvășit și-a părăsit soacra. Și în timp ce se îndepărta plângâng și tânguindu-se, Pritha a urmat-o. Și nu a mers mult și și-a văzut propri fii deprivați de ornamente și robe, fiind îmbrăcați cu piei de cerb și având capurile plecate datorită rușinii.
Ei erau înconjurați de oameni dușmănoși, ce se bucurau și prieteni care-i compătimeau.
Datorită iubirii parentale, Kunti i-a îmbrățișat și cu o voce sufocată le-a spus,

"Voi sunteți virtuoși și aveți bune maniere; aveți calități excelente și un comportament respectuos... Sunteți devotați zeilor și executării ceremoniilor sacrificiale. (în fiecare eră există un procedeu de bază recomandat pentru atingerea perfecțiunii, vezi Sankirtan)...
Copii, v-am obținut după multă suferință și nu pot să vă părăsesc... O Krishn, O tu cel ce sălășuiești în Dwaraka, O frate mai mic al lui Sankarșan, und ești? De ce nu ne eliberezi din aceste chinuri?

Se spune că tu cel care ești fără de început și fără de sfârșit (o caracteristică a Absolutului) îi eliberezi pe cei care se gândesc la Tine. De ce a devenit această afirmație un neadevăr (afirmația este incompletă, căci trebuie să te gândești tot timpul la Krișn, nu numai când ești în necaz, pentru a ajunge la El, cu alte cuvinte nu trebuie să-ți mai pese de necazurile și bucuriile lumii acesteia, materiale, ci să atingi o Conștiință de Krișn, Kunti însă era atașată de fiii ei, nu de Krișn).

Acești fii ai mei sunt atașați de virtute, noblețe, buna faimă și pricepere. Ei nu merită să sufere aceste chinuri. Oh, arată-le mila Ta. ...'
Vaisampayana continuă,"Pandavii și-au consolat mama care plângea și cu inimile chinuite au plecat pe calea pădurilor... Iar regele Dhritaraștr gândindu-se de asemenea la pericolele care-i amenințau fii, a căzut pradă anxietății și nu mai avea parte deloc de liniște... și a trimis un mesager la fratele său Vidur, spunându-i, 'Spune-i lui Kșatta (Vidur) să vină de îndată la mine.'
Și de îndată ce Vidur sosi, Dhritaraștr l-a întrebat foarte speriat despre felul în care Pandavii părăsiseră capitala Hastinapur.

Edited by madhukar, 09 February 2020 - 09:15.

Mahabharata Cartea a 2-a Capitolul 79

Destinul este Suprem

Vaisampayana spuse, "De îndată ce Vidura s-a prezentat în fața acestuia, regele Dhritaraștra l-a întrebat cu timiditate pe fratele său, 'Cum a reacționat Yudhișthir, fiul zeului Dharma, dar Argiuna? Și cum aa reacționat fii gemeni ai lui Madri? Dar Dhaumya i-a însoți și el? Și ce s-a întâmplat cu ilustra Draupadi? ... spune-mi tot.'
Vidura replică,--'Yudhișthir a plecat acoperindu-și fața cu o pânză. Bhima a plecat privindu-și brațele puternice, Jișnu (Argiuna) a plecat împrăștiind nisip împrejur. Sahadev a plecat mânjindu-și fața iar Nakula a plecat mânjindu-se cu praf și cu inima împovărată.
Cea cu ochi mari, frumoasa Krișnaa, a plecat acoperindu-și fața plină de lacrimi... Iar Dhaumya (gurul lor) îi însoțea pe drum cu iarba sacră Kușa în mâna și rositnd mantre înfricoșătoare din Sama Veda legate de Yama (Judecătorul celor ce mor).'

Dhritaraștra întrebă,"Dar de ce au părăsit Pandavii orașul nostru în felurile acestea diferite?"
"Vidura replică, 'Deși persecutat și deprivat de regatul său de către fiii tăi înțeleptul rege Yudhișthir cel Drept nu a deviat de la Calea Virtuții. Regele Yudhișthir este întotdeauna gentil față de fiii tăi. De aceea el și-a acoperit fața, gândindu-se, 'Privirea mea ar putea să-i ardă, așa că mai bine să-mi acoper ochii,'.

Bhima își întindea în mod repetat brațele, spunând astfel , 'Nimeni nu poate egala în forța brațelor mele'. Argiuna împrăștia fire de nisip, arătând noianul de săgeți pe care le va trage în lupta ce va urma, cu ușurința cu care împrăștia firele de nisip. Sahadev își mânjise fața, vrând să spună că nimeni nu-l va mai recunoaște în zilele războiului' Nakula își acoperise fața cu praf, gândindu-se că frumusețea sa nu trebuie să fure inima nimănui.'

Iar Draupadi care-și acoperise fața înlăcrimată se gândea 'Soțiile celor care m-au adus în această stare nenorocită, să-și piardă în cel de-al 14-lea an al exilului nostru soții, fiii, rudele și pe toți ceilalți care le mai sunt dragi, și să fie și ele mânjite de sânge și cu părul răvășit (cum am fost trasă de păr în ziua ciclului menstrual) în adunarea regală...
Învățatul Dhaumya, ce își avea pasiunile sub controlul (inteligenței), ținând iarba sacră Kușa cu vârfurile îndreptate spre sud-vest și incanta mantre din Sama Veda legate de Yama, vroia să spună, 'Când cei din neamul Bharat vor fi uciși în luptă, preoții celor din dinastia Kuru vor incanta mantrele Soma (spre binele celor decedați).' ...
Și multe semne au apărut în cer și pe pământ, ce indicau iminenta distrugere a dinastiei Bharat ...
Vaisampayana continuă, "Și chiar în timp ce Dhritaraștra și Vidura vorbeau,  a apărut în acea adunare a Kauravilor, cel mai de seamă dintre rișii celști, care a rostit următoarele cuvinte teribiel, 'În cel de-al 14-lea an, începând de acum, Kauravii, ca urmare a faptei lui Duryodhan, vor fi uciși de puternicii Bhima și Argiuna'. Și spunând acestea, s-a înălțat la ceruri...

Atunci Duryodhan, Karna și Șakuni, privindu-l pe maestrul de arme Drona, vezi Maha-Bharat 1.131-135 ca pe propriul lor refugiu, i-au oferit lui regatul câștigat. Dar Drona le spuse, 'Brahamanii au spuse că Pandavii sunt de origine celestă și astfel este imposibil să-i ucidem. Fiii lui Dhritaraștra însă, luându-mă ca adăpost, este de datoria mea să-i apăr, atât cât îmi stă în putere. Destinul este suprem, nu îi pot abandona (deși normal ar fi să o fac).

Mai înainte l-am deprivat pe Drupada (tatăl lui Draupadi, soția Pandavilor) de regatul său... Astfel acesta, după cum bine știți a reușit să-i găsească pe Yagea and Upayagea cu ajutorul cărora a executat extraordinarul sacrificiu prin care a obținut fiul (dorit, care să mă poată ucidă), pe nume Dhriștadyumna și fica (pe care ați dezonorat-o), – Krișnaa (Draupadi), care au ieșit direct din focul sacrificial, vezi Maha-Bharat 1.167-170.
Acel Dhriștadyumna este cumnatul Pandavilor și foarte drag acestora. El este cel de care mă tem, căci având o origine celestă, strălucind asemenea focului, el a apărut din focul sacrificial direct în armură și cu săgeți în mână.

Eu sunt o ființă muritoare și dacă ne vom întâlni în luptă, eu voi fi cel care va fi ucis, căci deja a devenit cunoscut peste tot că Dhriștadyumna a fost destinat să-l ucidî pe Drona... Așa că se pare că datorită ție, oh Duryodhan, uciderea mea va deveni o realitate. ... Nu te gândi că prin exilarea Pandavilor în pădure ai rezolvat problema. Această fericire a ta este de scurtă durată...
Execută tot felul de Sacrificii Ceremonial, bucură-te, și dă de pomană tot ceea ce îți place, căci în cel de-al 14-lea an, începând de azi, o mare calamitate te va copleși.'"

Vaisampayana continuă, "Auzind aceste cuvinte ale lui Drona, Dhritaraștra i se adresă lui Vidrua, 'O Kșatta, du-te și adu-i pe Pandavi înapoi. Dacă nu se vor întoarce, fă să fie tratați cu respect și cu afecțiune. Lasă-i pe acei fii ai mei (ai fratelui său Pandu) să plece cu arme, care de luptă, infanterie și orice alt lucru pe care și-l doresc.'"

Mahabharata Cartea a 2-a Capitolul 80

În timpul pierzaniei tale, vezi răul ca fiind bine și invers
Zei îl deprivează de rațiune pe cel căruia îi trimit înfrângere și rușine

Vaisampayana spuse, "După ce Pandavii au plecat în păduri, Dhritaraștra  a fost cuprins de anxietate. ... atunci Sangeaya apropiidu-se de el spuse, 'Oh domn al pământului, ai obținut ceea ce ai vrut, de ce ești supărat ...?"
Dhritaraștra said, 'Cine nu ar fi supărat, știind că va trebui să lupte cu acei zimbri printre oameni, care sunt fiii lui Pandu, ajutați de aliații lor?'
"Sangeaya spuse, "Oh rege, ostilitățile ce vor urma sunt inevitabile datorită acțiunii tale greșite și asta va duce la distrugerea întregii lumi. Deși i-a fost interzis de Bhișma, Drona și Vidura, nerușinatul și rău intenționatul tău fiu Duryodhan l-a trimis pe mesagerul său suta, poruncindu-i să o aducă în adunare pe iubita și virtuoasa soție a Pandavilor.

Zei îl deprivează de rațiune pe cel căruia îi trimit înfrângere și rușine. De aceea o astfel de persoană vede lucrurile în altă lumină. Când se apropie pierzania, răul apare ca bine minții care este poluată de păcat iar omul aderă la aceasta în mod ferm. Ceea ce nu este corect apare ca fii tocmai adecvat și invers, pentru cel a cărui pierzanie este aproape iar răul și ceea ce nu se cade să faci, sunt tocmai cele care-i plac.

Timpul pierzaniei nu vine cu o buzdugan ridicat care să te lovească în cap. Dar pe de altă parte ceea ce definește acest timp, este că vezi răul ca fiind bine și invers.

Ticăloșii au adus asupra lor această teribilă, atotcuprinzătoare și oribilă pierzanie, prin faptul că au târât-o pe neajutorata prințesă de Panceala în adunare. ... și ce au mai făcut cu ea ... O monarh, totate aceste vor avea consecințe îngrozitoare.'
Dhritaraștra spuse, 'Oh Sangeaya, privirile suferindei fete a lui Drupada pot consuma întreg pământul. Cum poate fi posibil ca măcar un fiu de-al meu să mai trăiască? Soțiile familiei Bharata, unindu-se cu Gandhari (soția lui Dhritaraștra), privind-o pe Krishnaa, târâtă în adunare, au scos un strigăt îngrozitor. Chiar și acum plâng împreună cu toți supușii mei. Furioși datorită modului în care a fost tratată Draupadi, brahmanii, cu toții, nu au mai executat seara ceremonia Agnihotra. Multe semne rele auf fost apoi vizibile ...

Vidura spusese, 'Fiind sprijinit de Vasudev (Krișna) a cărui măiestrie este de neîntrecut, Argiuna se va întoarce cu siguranță, însoțit de oștirea din Panceala. Iar Bhima își va roti buzduganul ca Yama (Judecătorul păcătoșlor) însuși... De aceea pacea mi se pare cea mai bună soluție... Unește cele două partide, căci făcând aceasta vei avea parte de noroc. ' ...Dar mișcat de afecțiunea pentru fiul meu, nu am acceptat sfatul său...

Mahabharata Cartea a 3-a Capitolul 1

Cei înconjurați de cei ignoranți în Cunoașterea Transcendentală
se cufundă tot mai mult în iluzia în care îi angajează propria minte

Legătura zilnică cu cei buni și înțelepți duce la preocupări în Modul de Existență al Virtuții
Legătura cu astfel de persoane pure este de preferat chiar și Studiului scripturilor


Om! După ce s-a înclinat în fața lui Narayan și a lui Nara, cei mai de seamă dintre ființele masculine și a zeiței învățăturii, Saraswati, trebuie să fie rostit cuvântul Jaya (Victorie).

"Geanamegeaya spuse:„ Tu, cel mai de seamă dintre cei regenerați, ce au făcut Prinții Kuru, strămoșii mei (Pandavii), fiii Prithei, după ce au fost înfrânți înșelător la zaruri de fiii lui Dhritarashtra și de consilierii lor, ...? Cum și-au petrecut zilele în pădure? Cine i-au urmat ...? Și cum s-au purtat acei oameni cu suflet mare și cum s-au întreținut ..? Și cum au trecut cei 12 ani (de exil) ai acelor războinici ... în pădure? Nemeritând să sufere, cum a suportat acea prințesă, ... exilul în pădure? O, cel a cărui bogăție este asceza, spune-mi toate acestea în detaliu, căci doresc să te aud povestind istoria acelor eroi ce posedau multe capacități și strălucire. Cu adevărat curiozitatea mea este mare.

"Vaisampayana spuse: 'Astfel, învinși la zaruri și insultați de răii fii ai lui Dhritarashtra și de consilierii lor, fiii lui Pritha au pornit din Hastinapura. Și ieșind pe poarta Vardhamana a orașului, Pandavii purtând arme și însoțiți de Draupadi au pornit spre  nord. Indrasena și alții, cu servitori în număr de paisprezece, cu soțiile lor, i-au urmat în care de luptă rapide. Cetățenii care au aflat de plecare au devenit copleșiți de întristare și au început să-i admonesteze pe Bhișma, Vidura, Drona și Gautama. ...

„Vaisampayana spuse:„ După aceea cetățenii s-au dus după Pandavi și, după ce i-au ajuns din urmă, toți, cu mâinile unite în fața pieptului, s-au adresat astfel fiilor lui Kunti și ai lui Madri.
„Să fiți inecuvântați! Unde mergeți, lăsându-ne în suferință? ... Voi zimbri printre oameni, ascultați cum indicăm meritele și demeritele care izvorăsc, respectiv, din asocierea cu ceea ce este bine și ceea ce este rău!

Așa cum pânza, apa, pământul și semințele de susan sunt parfumate prin asociere cu flori, la fel și calitățile personale sunt întotdeauna produsul asocierii. Într-adevăr, asocierea cu nebunii produce iluzie care încurcă mintea, în timp ce comuniunea zilnică cu binele și cel înțelept conduce la practica virtuții. Prin urmare, cei care doresc emanciparea spirituală ar trebui să se asocieze cu cei care sunt înțelepți, bătrâni cinstiți și puri în conduită și care posedă merite ascetice. Ar trebui să avem grijă de cei ale căror trei posesiuni, cunoașterea, originea și activitățile sunt pure, iar asocierea cu ei este chiar superioară (studiului) scrierilor spirituale.

Fiind lipsiți de activități care duc dezvoltarea spirituală, vom obține meritele acestora prin asocierea cu cei virtuoși, așa cum devenim păcătoși (atrași de această lume) prin servirea celor păcătoși (care trăiesc pentru plăcerile și problemele acestei lumi, care caută astfel de plăceri). Doar prin privirea și atingerea celor lipsiți de onestie iar conversația și asocierea cu ei cauzează diminuarea virtuții și astfel nu se poate atinge puritatea minții (care va fi ocupată cu plăcerile și problemele acestei lumi, care caută astfel de plăceri). ...

Toate acele atribute despre care se vorbește în lume ca fiind surse ale meritului spiritual, ale prosperității și plăcerilor lumești, care sunt considerate de oameni, lăudate în Vede și aprobate de cei au un comportament bun, există în voi, separat și în mod comun! Prin urmare, dorind propria noastră bunăstare, dorim să trăim printre voi!...

"Yudhișthir spuse:" Binecuvântați suntem că, de vreme ce oamenii cu brahmanii în fruntea lor, mișcați de afecțiune și compasiune ne creditează cu merite pe care nu le avem. Eu, cu fratii mei, vă rog pe toți să faceți un singur lucru. Nu trebuie, prin afecțiune și milă pentru noi, să acționați altfel! Bunicul nostru, Bhișma, regele (Dhritaraștra), Vidura, mama mea și cei mai mulți dintre cei ce ne doresc binele, sunt toți în orașul Hastinapur. De aceea, dacă vă gândiți să cautați bunăstarea noastră, prețuiți-i cu grijă pe aceștia, adunându-vă împreună, întrucât sunt copleșiți de durere și necazuri.
Îndurerați de plecarea noastră, ne-ați însoțit departe! Duceți-vă înapoi și lasăți ca inimile să vă fie îndreptate cu tandrețe către rudele pe care vi le încredințez vouă ...! Acesta este singurul act care mi-ar mulțumi inima și, făcând acest lucru, îmi veți oferi o mare satisfacție !...

Vaisampayana continuă," Astfel, îndemnși de Yudhișthir cel drept, oamenii într-un trup au înălțat un urlet puternic exclamând: Vai, împărate!
Și îndurerați și copleșiți de întristare la amintirea virtuților fiului lui Pritha, s-au retras fără voie, luându-și la revedere de la Pandavi.
Cetățenii încetând să-i mai urmeze, Pandavii s-au urcat în carele lor de luptă și pornind au ajuns în locul marerlui arbore banian numit Pramana de pe malurile Gangesului.
Ajungând acolo cam la sfârșitul zilei, fiii eroici ai lui Pandu s-au purificat prin atingerea apei sacre și au petrecut noaptea acolo.
Îndurerați, au petrecut în noaptea aceea luând doar apă în gură. Anumiți brahmani aparținând ambelor clase, cele care mențin focul de jertfă și cele care nu-l întrețin, care, cu discipolii și rudele lor, datorită afecțiunii i-au urmat pe Pandavi, au petrecut noaptea cu ei. ... au aprins focurile sacre, au început să incanteze Vedele și să poarte conversații... Cu voci dulci de lebădă l-au mângâiat pe Yudhișthir ".

Mahabharata Cartea a 3-a Capitolul 2.1


Mii și mii de cauze ale suferinței și sute de cauze ale fricii îl copleșesc zi de zi, pe ignorant, dar nu și pe cel înțelept.
Cel înțelept nu este înșelat de actele care se opun adevăratei cunoașteri, distrugătoare ale salvării (din ciclul nașterii și-al morții).

Vaisampayana spuse:" După ce a trecut noaptea și s-a crăpat de ziuă, acei brahmami care s-au întreținut din cerșit, au stat în fața Pandavilor, care urmau să intre în pădure. Atunci, regele Yudhișthir, fiul lui Kunti, li s-a adresat, spunând: „Jefuiți de prosperitatea și regatul nostru, furați de tot, suntem pe cale să intrăm plini de tristețe în pădurea adâncă, dependenți de mâncarea ce va consta din fructe, rădăcini și vânat. Pădurea este și ea plină de pericole și abundă de reptile și fiare de pradă.
...cu siguranță va trebui să suferim multe privațiuni și suferințe acolo. Suferințele Brahmanilor ar putea deranja chiar și zeii. Iar faptul că acestea m-ar copleși și pe mine este prea sigur. De aceea, O Brahmani, întoarceți-vă! '

"Brahmanii au răspuns:„ O, rege, calea noastră este chiar cea pe care trebuie să pornești tu! Prin urmare, nu te lasăm să ne părăsești pe noi care suntem admiratorii tăi devotati care practică adevărata religie! Chiar și zeii au compasiune cu veneratorii lor, - în special față de Brahmani care duc o viață conformă regulilor scripturale! '

"Yudhișthir spuse: "Noi, cei regenerați, și astfel eu însumi suntem devotați Brahmanilor! Dar aceste lipsuri m-au depășit m-au copleșit și zăpăcit! Acești frați ai mei care vor procura fructe, rădăcini și vânat sunt stupefiați de durerea cauzată de suferințele lor și din cauza suferinței lui Draupadi și a pierderii regatului nostru! Din păcate, întrucât sunt în suferință, nu îi pot folosi în sarcini dureroase!

Brahmanii au spus: „Să nu-ți faci griji în inima ta, rege, în ceea ce privește întreținerea noastră! Noi ne vom procura propria noastră hrană și vă vom urma; iar meditând și spunând rugăciunile noastre, vom avea grijă de bunăstarea ta, în timp ce prin conversații plăcute vă vom distra și vom fi înveseliți."

"Yudhișthir spuse:" Fără îndoială, trebuie să fie așa cum spuneți, pentru că sunt întotdeauna mulțumit de compania celor regenerați! Dar starea mea căzută mă face să văd în mine un obiect de ocară! Cum vă voi privi pe toți, care nu meritați să suportați necazuri, din dragoste pentru mine, subzistând din mâncarea procurată prin propria voastră trudă? Oh, rușine să le fie fiilor răi ai Dhritaraștra!

„Vaisampayana a continuat.” Spunând acest lucru, regele, ce plângea, s-a așezat pe pământ. Apoi, un învățat Brahman, Saunaka, pe nume, maestrul al cunoașterii de sine și priceput în sistemul de yoga Sankhya, s-a adresat regelui, spunând:
„Mii și mii de cauze ale suferinței și sute de cauze ale fricii îl copleșesc zi de zi pe ignorant, dar nu și pe cel înțelept. Cu siguranță oamenii sensibili ca tine nu se simt niciodată înșelați de actele care se opun adevăratei cunoașteri, pline de tot felul de rele și distrugătoare ale salvării (din ciclul nașterii și-al morții).

Mahabharata Cartea a 3-a Capitolul 2.2

Controlul de sine prin
Cunoașterea transcendentală (spirituală) care vindecă neliniștea mentală

Sursele răului – dorințele
Dorințele ard

O, rege, în tine se află acea înțelegere dotată cu cele opt atribute și despre care se spune
că este capabilă să ofere protejare împotriva tuturor relelor și care rezultă dintr-un studiu despre Șruti (Vede) și scrierile vedice ulterioare!
Iar oameni ca tine nu sunt niciodată stupefiați de creșterea sărăciei sau a unei suferințe care îi copleșesc pe prietenii lor, fie ea trupească sau mentală!
Ascultă, își voi recita versurile care au fost incantate de ilustrul Geanak care ating subiectul controlului de sine!

Această lume este afectată atât de suferință corporală, cât și de cea mentală. Ascultă acum mijloacele de a le calma, în timp ce le indic atât pe scurt cât și în detaliu.
Boala, contactul cu lucrurile dureroase,
truda și dorința pentru obiecte atractive
sunt cele patru cauze care induc suferință.

În ceea ce privește boala, aceasta poate fi lecuită prin aplicarea tratamentului, în timp ce bolile mintale sunt vindecate prin încercarea de a le uita prin meditația yoga.
Din acest motiv, medicii sensibili încearcă mai întâi să vindece suferințele mentale ale pacienților lor, printr-o conversație agreabilă și oferirea de obiecte dezirabile.
Și cum o bară fierbinte de fier aruncată într-un recipient face ca apa să fiarbă, la fel și durerea mentală provoacă o suferință trupească.
Și la fel cum apa stinge focul, la fel cunoșterea adevărată (spirituală) vindecă neliniștea mentală ...

Se pare că dorințele sunt rădăcina întregii neliniști mentale. Dorințele sunt cele care fac orice creatură să fie nefericită și creează tot felul de nenorociri.
Dorința este însăși radacina tuturor nenorocirilor si a tuturor grijilor, a bucuriei, a supărării și a oricărei suferințe.
Din dorințe izvorăsc toate țelurile și din dorințe izvorăște atașarea de bunurile lumești!

Ambele (țelurile și atașarea de lumea aceasta) sunt adevăratele surse ale răului,
deși primul (scopurile noastre) este mai rău decât al doilea.
Și așa cum focul aruncat în scorbura unui copac consumă pomul până la rădăcină,
la fel și dorințele (care și ele ard), cât ar fi de mici, distrug atât virtutea, cât și profitul.

Cel care a renunțat doar la posesiunile lumești (dar se preocupă de grijile lumii acesteia), nu poate fi considerat că a renunțat la lumea aceasta.
Însă cel care, deși este în contact cu lumea aceasta, îi consideră defectele (natura iluzorie a lumii), se poate spune că a renunțat cu adevărat la lume.
Eliberat de orice pasiune (ce este în esență) malefică, sufletul ce nu este dependent de nimic (și nimeni), este cel ce a renunțat cu adevărat la lume.

Prin urmare, nimeni nu ar trebui să caute să aibă afecțiune nici pentru prieteni, nici pentru averile câștigate.
La fel și afecțiunea față de propria persoană ar trebui stinsă prin cunoaștere (despre Adevăratul Eu, vezi și Natura achiziționată a Sufletului).
Ca și frunza de lotus care nu este niciodată udată de apă, sufletele oamenilor capabili să distingă între efemer și etern,
consacrați în căutarea Eternului, cunoscători ai scripturilor și purificați prin cunoaștere, nu pot fi niciodată mișcați de afecțiune (vezi Funcțiunile Minții).

Omul care este influențat de afecțiune este chinuit de dorință;
și din dorința care răsare în inima lui, crește setea lui de bunuri lumești.
Într-adevăr, chiar această sete este păcatul și este considerată sursa tuturor anxietăților.
Această sete teribilă, plină de păcat, își are rădăcinile în fapte nelegiuite.
Cei care pot renunța la această sete, sete la care cei răi nu pot niciodată renunța, găsesc fericirea.

Această sete nu este distrusă odată cu distrugerea corpului grosier (fiind înrădăcinată în minte, care este un corp subtil,
preluat la următoarea reincarnare, vezi Sensul Reincarnării) și care este cu adevărat o boală fatală!
Ea nu are nici început, nici sfârșit, locuind în inimă (conștiință) și distrugănd creaturile, ca un foc de origine subtilă.

Mahabharata Cartea a 3-a Capitolul 2.3

Bogăția – cea mai mare sursă de suferință


Așa cum un bușteam este distrus de focul care este hrănit chiar de buștean,
la fel și o persoană cu suflet impur este distrusă datorită focului hrănit de propriile dorințe de gratificarea a simțurilor și a minții.

Și așa cum făpturile dintotdeauna s-au temut de moarte, tot așa oamenii bogați se tem permanent de guvern, de hoți, de apă, de foc și chiar de rudelor lor.
Așa cum o bucată de carne, dacă este în aer, poate fi devorată de păsări; dacă este pe pământ de fiare de pradă și dacă este în apă de pești,
la fel și omul bogat este expus pericolelor datorită bogăției oriunde s-ar afla.
Pentru mulți, averea pe care o dețin, le este propria nenorocire, iar cel care vede fericire în bogăție, devine prizonierul ei și nu cunoaște fericirea adevărată.

Și de aceea creșterea bogățieie este privită ca cea care duce la creșterea lăcomiei (nu la scăderea ei) și la nebunie.
Chiar bogăția este rădăcina nebuniei și a laudei de sine, a mândriei și a fricii și a anxietății!
Acestea sunt suferințele oamenilor pe care înțelepții le văd în bogății!

Oamenii suferă infinite mizerii în dobândirea și păstrarea bogăției.
De asemenea, cheltuirea ei este plină de durere.
Iar uneori chiar și viața este pierdută de dragul bogăției!
Abandonarea bogăției produce suferință și chiar cei care sunt prețuiți datorită averi lor devin dușmani tot datorită acelei bogății!

Dar de vreme ce deținerea averii este plină de astfel de suferințe, nu ar trebui să ne deranjeze pierderea ei.

Cei ce nu au cunoaștere Transcendentală (aflați în Modul de Existență al Ignoranței - Tama Gun și al Pasiunii - Ragea Gun) sunt cei nemulțumiți.
Cei înțelepți (cunoscători ai Adevărurilor Transcendentale) sunt întotdeauna mulțumiți.

Edited by madhukar, 24 April 2020 - 08:14.

Mahabharata Cartea a 3-a Capitolul 2.4


Setea de bogăție nu poate fi niciodată potolită.
Satisfacția este cea mai înaltă fericire;
de aceea, înțelepții consideră mulțumirea drept obiectivul cel mai înalt ce trebuie urmărit.
Cei înțelepți iau în considerație tot timpul aspectul trecător
al tinereții și frumuseții,
al vieții, al averii, și al prosperității
și al companiei celor dragi,
și de aceea nu le râvnesc niciodată.

Prin urmare, ar trebui să te abți de la alergarea după avere, care în mod iminent duce la suferință.
Nimeni dintre cei bogați nu este lipsit de necazuri și tocmai de aceea cei în Modul de Existență al Virtuții îi aplaudă pe cei care nu-și doresc averi.

Iar în ceea ce-i privește pe cei care urmăresc să obțină averi în scopuri virtuoase,
este mai bine pentru ei să se abțină cu totul de la o astfel de activitate,
pentru că, cu siguranță, este mai bine să nu te atingi deloc de mizerie,
decât să fi nevoit să te speli (să practici penitențe).

Și, O Yudhișthir, drept este, să nu râvnești la nimic!
Iar dacă ai avea virtute, ai renunța la dorința pentru bunurile lumești! '

Yudhișthir spuse," O Brahmane, această dorință a mea de bogăție nu este aceea de a mă bucura atunci când este obținută.
Doar pentru sprijinul Brahmanilor o doresc și nu pentru că sunt împins de avariție!
În ce scop, o brahmane, pentru ce ar duce cineva o viață de familist,
dacă nu poate avea grijă și susține pe cei care-l urmează?

Se vede că toate creaturile împart mâncarea (pe care o procură) între cei care depind de ele.
De aceea familiștii trebuie să dea o parte din mâncarea lor celor ce urmează modul de viață Yati și Brahmaceari, care au renunțat la gătit pentru ei înșiși.
Casele oamenilor buni nu pot fi niciodate lipsite de iarbă (pentru un loc de stat), spațiu (pentru odihnă), apă (pentru spălare și pentru potolirea setei) și în al patrulea rând, cuvinte dulci.
Pentru cel extenuat trebuie să ofere un pat, pentru cel obosit de stat în picioarele, un scaun, pentru cel însetat, apă, iar celor flămânzi, ar trebui să li se dea mâncare.
Pe un oaspete trebuie să-l privești plăcut, cu o inimă veselă și să-i spui cuvinte dulci.
Gazda, ridicându-se, ar trebui să întâmpine oaspetele, să-i ofere un loc și să-l venereze în mod corespunzător.

<sup>Mahabharata Cartea a 3-a Capitolul 2.5

Datoriile familiștilor

Chiar aceasta este morala eternă. Cei care nu îndeplinesc ceremonia sacrificială a focului - Agnihotra nu se așteaptă la  tauri, nici nu-și prețuiesc rudeniile și oaspeții, prietenii, fiii, soțiile și slujitorii;
ei sunt mistuiți de păcat pentru o astfel de neglijență. Nimeni nu trebuie să gătească mâncare doar pentru el și nimeni n-ar trebui să ucidă un animal fără să-l dedice zeilor, strămoșilor și oaspeților.
Nici măcar nu ar  trebui să mănânce din acea mâncare care nu a fost dedicată în mod corespunzător zeilor și pitrilor (strămoșilor).

Prin împrăștierea mâncării pe pământ, dimineața și seara, chiar și pentru câini, ceandala (cei ce trăiesc în afara societății vedice) și păsări, o persoană ar trebui ca să efectueze sacrificiul Vișwe-deva.
Cel care mănâncă Vighasa (resturile mâncării oferite), este considerat ca mâncând ambrozie. Ceea ce rămâne după dăruirea mâncării către zei și pitri este privit ca ambrozie;
iar ceea ce rămâne după hrănirea oaspetelui se numește Vighasa și este echivalent cu ambrozia în sine.

Hrănirea unui oaspete este echivalentă cu o jertfă, iar privirile plăcute pe care le oferă gazda oaspetelui, atenția pe care i-o dăruiește, cuvintele dulci cu care i se adresează, respectul pe care il arată urmându-l
și mâncarea și băutura cu pe care îl tratează, sunt cele cinci Dakșina (cadouri) din acel sacrificiu.
Cel care dă hrană fără cusur unui călător obosit, pe care nu l-a mai văzut niciodată, obține un merit mare,
iar cel care duce o viață de familie și urmează astfel de practici, dobândește un merit religios despre care se spune că este foarte mare. O Brahmana, care este părerea ta despre asta?</sup>

Dorința de plăceri îl face pe cel a cărui inteligență este slabă
să nu poată controla mintea a cărei scop este degustarea plăcerii furnizate de simțurile
care sunt în contact cu lumea aceasta

<sup>Saunaka spuse: 'Vai, această lume este plină de contradicții! Ceea ce îi rușinează pe cei buni, îi mulțumește pe cei răi!
Vai, impulsionați de ignoranță și pasiune și sclavi ai propriilor simțuri, chiar și nebunii îndeplinesc multe acte de (aparent merit) pentru a mulțumi în viața următoare apetitele lor!
Cu ochii deschiși, acești oameni sunt conduși de simțurile lor seducătoare, chiar ca un vizitiu, care și-a pierdut frâul (mintea), datorită unor cai (simțurile) fără de astâmpăr și răi!

Când oricare dintre cele șase simțuri își găsește obiectul plăcerii,
dorința răsare în minte (vezi funcțiunile minții: Gândire, Simțire, Dorință, Atașament-Conștiință)
pentru a se bucura de acel obiect particular,
și astfel, atunci când mintea vrea să se bucure de obiectele plăcerii simțurilor,
această dorință, la rândul ei dă naștere la o anumită decizie.

Și, în cele din urmă, ca o insectă care cade în flacără datorită dorinței de lumină,
omul cade în focul ispitei, străpuns de săgețile obiectului plăcerii,
săgeți care au fost trase de dorința care constituie sămânța deciziei luate!

Și din acel moment, orbit de plăcerea simțurilor (și a minții) pe care o caută fără măsură,
și cufundat în întunericul ignoranței și al nebuniei,
pe care o confundă cu o stare de fericire, nu se cunoaște pe el însuși!

Și ca o roată care rulează neîncetat, orice creatură,
Datorită ignoranței, faptelor și dorințelor,
cade în diverse stări (corespunzătoare anumitor forme de existență) din această lume,
rătăcind de la o naștere la alta și străbătând întregul cerc al existenței
de la un Brahmaa (prima și cea mai puternică ființă condiționată dintr-un univers) până când e pe punctul să ajungă un fir de iarbă,
când în apă, pe uscat și din contra, în aer!</sup>