"eu vroiam" sau "eu voiam" ?

e corect spus "eu vroiam" in loc de "eu voiam"??? -asta ar fi o problema;
"voiam sa ma refer" ...- adoua problema...

1)eu stiu ca nu exista verbul "a vroi"
2)voiam sa fac referire la...(asa mi se pare corect)


dar daca as fi stiut, cu siguranta nu mai intram aici...

Parca s-a mai discutat si din cite retin e corect voiam sau vream. Pesemne si vroiam sa va impune ca forma corecta, daca nu a facut-o deja. Oricum, nu sunt sigur. Pina raspunde cineva avizat cauta nitel prin forum, s-ar putea sa gasesti ca s-a mai discutat.

Exista a voi si a vrea. "vroiam" e doar o combinatie intre cele doua. Incorecta!

 adicristea, on Mar 17 2008, 16:58, said:

da, asa stiam si eu, insa stii vorba aia, "cand mai multi iti spun ca esti beat...chiar crezi"...asa am patit si eu! Mai multe persoane corectandu-ma...degeaba le-am zis eu ca nu exista verbul "a vroi"...asa ca am ajuns sa ma gandesc ca e posibil sa o fi luat eu razna, iar ceilalti sa aiba dreptate! De aceea am intrat aici si abia am gasit site-ul asta!

Si daca dadeai search, gaseai asta: http://forum.softped...m...t&p=3549141

Edited by beaucafea, 17 March 2008 - 17:09.

beaucafea, nu fii rau/rea si lasa omul sa se lumineze.
limba romana este atat de uitata de lume, incat orice om ce incearca sa o foloseasca bine trebuie premiat.

 terratec, on Mar 17 2008, 18:13, said:

nu e vorba de nicio rautate ...Nu am cautat...ca daca va spun numai cate ore mi-a luat sa-mi fac un cont, m-ati intelege...

Am căutat din curiozitate în îndreptar și se pare că vroiam / vroiai e acceptat, dar numai la imperfect, în ciuda faptului că verbul a vroi nu.  Probabil pentru că e larg folosit.  N-am un îndreptar mai nou, ăla în care m-am uitat e ediția din '87, așa că treaba asta s-ar putea să nu mai fie de actualitate.

" Eu voiam" - categoric

 adicristea, on 17th March 2008, 17:58, said:

E timpul sa dezgropam intrebari vechi.
Am gasit pe dexonline definitie pentru a vroi. Este sinonim cu a vrea si se conjuga "vroiam".
Pana la urma e corect si asa?

O fi, dupa niste noi reguli, gen "nicio".

 emi.bmw, on 13th October 2010, 07:46, said:

Ce înseamnă corect? Multă lume vorbește de corectitudine în chestiuni de limbă, dar prea puțini și înțeleg ce este de fapt corectitudinea. În funcție de răspunsul la întrebarea asta vroiam este fie corect, fie greșit.

Din punct de vedere pur descriptiv, adică fără a emite judecăți de valoare de tipul corect/incorect, lucrurile stau cam așa:

- Există verbul a vrea, de origine latină, care se conjugă eu vreau, eu vream. Pe acesta îl folosim la indicativ prezent, dar nu-l folosim la imperfect, o să spun mai jos de ce.

- Există verbul a voi, de origine slavă, care se conjugă eu voiesc, eu voiam. Îl folosim la imperfect, dar nu și la prezent.

- Se poate considera că există și verbul a vroi, născut prin încrucișarea primelor două, care se conjugă eu vroiesc, eu vroiam. Este exact verbul a voi cu un r inserat în rădăcină. Se folosește la imperfect, numai de o parte din vorbitori, în general nu dintre cei bine școliți.

Prin urmare vorbitorii amestecă paradigmele a două verbe. Există un motiv simplu pentru asta, și anume că deși am vrea să folosim verbul a vrea peste tot, la imperfect verbul acesta are o imperfecțiune (...) supărătoare, care ne face să-l preferăm pe a voi în loc. Imperfecțiunea constă în identitatea nefericită a formei de prezent cu cea de imperfect la persoana a III-a singular: el vrea poate să însemne fie „el voiește acum”, fie „el voia înainte”. O asemenea suprapunere e insuportabilă (alte suprapuneri le acceptăm mai ușor, dar a timpurilor nu), iar pentru a evita ambiguitatea vorbitorii comută automat la verbul sinonim a voi. Totuși, lipsa r-ului din rădăcină li se pare ciudată, așa că în mod inconștient amestecă cele două verbe, încît iese corcitura el vroia. Mai departe putem extinde în mod teoretic paradigma la toate timpurile și modurile, deși probabil nimeni nu spune eu vroiesc, eu am vroit etc.

Un alt punct în care se amestecă cele două paradigme este la participiul folosit ca adjectiv. Ne place să zicem o greșeală voită, nu o greșeală vrută, probabil pentru că voită sugerează mai bine intenția, prin asemănarea cu voie și voință.

Dacă forma vroiam este corectă sau nu, asta e o chestiune de convenție. Deocamdată convenția este că vroiam e greșit, pentru că e o formă hibridă a două verbe, formă pe care vorbitorii culți în general nu o folosesc. Sigur, convențiile sînt în continuă schimbare, la fel ca limba, deci e posibil ca în viitor forma vroiam să fie acceptată ca normă.

„Vroiam” nu respectă norma, deci nu este corect. Dacă se răspunde la întrebare, răspunsul este clar. Discuțiile suplimentare nu răspund la întrebare. Dacă acest oribil „vroiam” va fi acceptat ca variantă, va fi corect. Până atunci, nu este corect.

 CBV, on 13th October 2010, 19:15, said:

Aveți o viziune foarte rigidă privind norma. Cine și cum o stabilește?

Avocățește vorbind, varianta a vroi apare în DEX 1998. Are cuvînt-titlu separat (o simplă trimitere) și mai este menționată și la a vrea. Dicționarul e prestigios, a fost publicat de Academia Română. Autoritate mai înaltă nu avem. Cum facem, considerăm tot ce scrie în el ca fiind literă de lege? Atunci acceptăm și „oribilul” vroiam ca fiind corect.

În realitate lucrurile sînt mai nuanțate, nu doar albe sau negre. Limba nu e nici matematică, nici justiție. Se poate standardiza pînă la un punct, se poate impune pînă la altul, dar cîtă vreme limba va fi vorbită de oameni vor exista și exprimări care vor depăși limitele. Poeții știu asta.

„Aveți o viziune foarte rigidă privind norma. Cine și cum o stabilește?” – (AdiJapan)

În DOOM II nu apare „a vroi”, deci, nu există.

Mie mama îmi spune Puiu, dar în acte sunt, Vasile Tontoroacă.
Cum mă cheamă pe mine, corect? Puiu?
Întrebarea era: cum este corect?
Corect este cum scrie în DOOM II.
Că apare „a vroi” în DEX-ul din nu știu ce an, nu are relevanță, pentru că, în acel an, Vasile Tontoroacă era trecut: „zis Puiu”, „zis” fiind subînțeles. Dar el, tot Vasile Tontoroacă rămâne în Buletin. Când se va schimba Certificatul de naștere, numele devenind Vasile Puiu Tontoroacă, va fi corect și Puiu. Nefiind în acte…
Dar asta mai durează.

 AdiJapan, on 13th October 2010, 14:24, said:

DEX-ul inregistreaza si variantele incorecte, DOOM-ul este dictionarul normativ.

 CBV, on 13th October 2010, 13:15, said:

Care este imperfectul lui "a vrea" ?   Vream sau vroiam ???

 CBV, on 13th October 2010, 21:43, said:

Mi-ați citat întrebarea, dar n-ați răspuns nicicum la ea.

 CBV, on 13th October 2010, 21:43, said:

Îi invidiez pe cei care pot trăi atît de simplu, fără a-și pune întrebări, fără a avea îndoieli, fără a simți nevoia de a discuta, pur și simplu alegîndu-și o autoritate pe care s-o asculte orbește: Academia, Biserica, statul, poliția, orice, numai să aibă o aură de superioritate. Presupun că asemenea oameni au o viață tihnită și au un răspuns la orice (nu contează cît de ilogic).

 CBV, on 13th October 2010, 21:43, said:

Eu sesizez o mică diferență între a îl chema și a se numi. Oricum, problema lui Puiu îl privește personal și e irelevantă la subiectul de față. Chestiunile legale sînt una, cele lingvistice alta. Analogia pe care o faceți e nulă.

Apropo de normă, aveți în comentariul dumneavoastră niște virgule puse exact acolo unde e interzis de normă. Ce facem? O amendă, ceva? Sau la propria persoană nu se aplică?

 Thomas-, on 13th October 2010, 23:21, said:

Incorecte și nu le marchează în nici un fel să știe și bietul cititor?! Măi să fie! Deci DEX-ul e un fel de colecție de capcane ascunse?!

Rămăsesem din alte discuții cu impresia că lucrați în domeniu sau că aveți cunoștințe avansate. Atunci mă mir că puteți face o distincție atît de tranșantă între DEX și DOOM încît să spuneți că unul e normativ și celălalt nu!

Să vă explic eu: dicționarele sînt cărți. Ele reflectă opiniile autorilor lor, mai mult sau mai puțin influențate de edituri, instituții sau tradiții. Unele dicționare își propun să aleagă moduri de exprimare pe care să le numească normă, altele își propun să descrie uzul așa cum e, dar în cazul cel mai general orice dicționar e în același timp și normativ și descriptiv, cu diverse ponderi. Apropo de DOOM, e scris cu diacritice. Așadar vă aflați și dumneavoastră în afara normei. Bag de seamă că lumea vorbește admirativ despre normă, dar mai nimeni n-o respectă. Ce se întîmplă?

În chestiuni de limbă nu există instanțe supreme, nu există autorități absolute. Nu se poate erija nimeni în factorul ultim de decizie asupra limbii.

 dan_1072, on 14th October 2010, 06:01, said:

La imperfect a vrea se conjugă regulat, după același model ca multe alte verbe: a putea, a vedea, a avea, a cădea etc. Conjugarea regulată dă forma eu vream, la fel ca puteam, vedeam, aveam, cădeam etc. Nu spunem putoiam, vedoiam, avoiam, cădoiam etc.

Morfologic vorbind, ca să iasă imperfectul vroiam infinitivul ar trebui să fie ori a vroi (ca la a îndoi -> îndoiam), ori a vroia (ca la a încovoia -> încovoiam). Varianta a vroi se mai întîlnește în uz, dar a vroia nu.

Una peste alta avem așa:

- a vrea -> eu vream
- a voi -> eu voiam
- a vroi -> eu vroiam

Faptul că unele dicționare nu menționează al treilea verb nu e o chestiune de existență a verbului, ci de atitudine a autorilor de dicționare față de el. Dovada existenței nu se face cu dicționarul, cum crede CBV, ci prin simplul fapt că auzim frecvent forma vroiam. Că o considerăm incorectă, probabil pe bună dreptate, e cu totul altceva.