"a sti"

qsl111, on Nov 18 2005, 18:14, said:

Infinitiv: a ști                                      a fi știut
Gerunziu: știind
Participiu:                știut
Supin: a fi știut

Indicativ
                                    

                                                                                                            Prezent
                     eu  știu
tu  știi
el  știe
noi știm
voi știți
ei  știu


                                                      Perfect compus
                     eu  am știut
tu  ai știut
el  a știut
noi am știut
voi ați știut
ei  au știut


                                                                                    
                     Imperfect
                     eu  știam
tu  știai
el  știa
noi știam
voi știați
ei  știau


                                                      
                     Mai mult ca perfect
                     eu  știusem
tu  știuseși
el  știuse
noi știuserăm
voi știuserăți
ei  știuseră


                                                                                    
                     Perfect simplu
                     eu  știui
tu  știuși
el  știu
noi știurăm
voi știurăți
ei  știură

Conjunctiv (Subjonctiv)
                                                                                                                                      Prezent
                     eu să  știu
tu să  știi
el să știe
noi să știm
voi să știți
ei să  știe


                                                      Perfect compus
                     eu să fi știut
tu să fi știut
el să fi știut
noi să fi știut
voi să fi știut
ei să  fi știut


                                                                                                    
Viitor indicativul
                                                                                                            
                     Viitor I
                     eu  voi ști
tu  vei ști
el  va ști
noi vom ști
voi veți ști
ei  vor ști


                                                      
                     Viitor II
                     eu  voi fi știut
tu  vei fi știut
el  va fi știut
noi vom fi știut
voi veți fi știut
ei  vor fi știut


                                                                                    
                     Viitor I (popular)
                     o să știu
o să știi
o să știe
o să știm
o să știți
o să știe


                                                      
                     Viitor II (popular)
                     am să fi știut
ai să fi știut
are să fi știut
avem să fi știut
aveți să fi știut
au să fi știut


                                                                                    
                     Viitor I (popular)
                     oi ști
îi ști
a ști
om ști
îți ști
or ști


                                                                                                                      
Imperativ
                                    
tu  știe
  
  
voi știți
  

Conditional
                                                                                        
                     Prezent
                     eu  aș ști
tu  ai ști
el  ar ști
noi am ști
voi ați ști
ei  ar ști


                                                                        
                     Perfect
                     eu  aș fi știut
tu  ai fi știut
el  ar fi știut
noi am fi știut
voi ați fi știut
ei  ar fi știut


pentru alte verbe, caută în Verbix : http://www.verbix.co...bix/5.sti.shtml
( la subjontiv ( de fapt conjuctiv) nu are trecut să. mai sus, am completat eu )

Edited by amenhotep, 18 September 2006 - 15:12.

http://www.romaniand...ATICA/pagina3.h

Edited by amenhotep, 18 September 2006 - 15:24.

deseneaza-mi chestia aia cu imperativul!

și mie mi s-a părut ciudat. dar după cum vezi în link-ul atașat, nu e licența mea.
nu știu cum e corect. probabil că este luat ca formă ,,află ca să știi'', la fel ca imperativul de la a cunoaște
pot fi următoarele cazuri:

- tu știi ( numai tu știi)
- tu știi ( tu chiar știi)
- știi ! ( da, domne, așa e, cunoști! )

altfel, nu văd cum să diferențiezi imperativul prin scriere. chiar așa, cum e corect?

da-mi voie sa-mi bag picioarele in toate saiturile pe care mi le aduci ca sa ma inveti limba romana.

conjugari, declinari, cratime si alte lucruri minore se invata la scoala.

none, on Sep 18 2006, 20:39, said:

Unii "a fost" bolnavi la lecția aia.

none, on Sep 18 2006, 20:39, said:

dacă ai să citești mai cu atenție, posturile cu site-uri erau un răspuns pentru qsl111. abia ultimul meu post era o încercare de conversație cu tine și de abordare a plăcerii tale pentru grafică!
îmi pare rău pentru faptul că ai șanse să ajungi pe mâna ortopezilor...

Dacă tot sîntem la subiectul ăsta, hai să vărs și eu o părere aici.  Toată treaba asta cu cratimele, i-urile, conjugările, se învață la școală, în clasele mici.  Prin exemple, înainte de a-ți preda cineva gramatica amănunțită și formală, fără să ți se explice în detaliu motivul pentru care se scrie așa și nu altfel.  Din primele clase sînt lecțiile cu exemplele: neam legat și ne-am cu cratimă.  (Mai ales cuvîntul ăsta „legat” mă distrează )  Copilul la vîrsta respectivă învață foarte ușor treburile astea.  Chiar dacă la început mai greșește, în general reține forma corectă pentru că o vede folosită.

Sînt mulți cei care susțin că școala românească era mai bună pe vremuri, numărul celor care nu știau să scrie era mai mic, etc, etc.  Nu e ciar așa.  Nu cred că a decăzut atît de mult școala; însă nu numai școala e responsabilă de modul cum scriu oamenii.  Toate cărțile tipărite în vremea respectivă erau scrise în general corect.  Nu zic că nu existau greșeli gramaticale sau de tipar, dar ele erau rare, și de obicei ușor de remarcat.  De asemenea tot ce apărea scris la televizor sau în ziare.  Motiv pentru care mediul era propice învățării.  Unii mai și citesc, ca să zic așa.  Și fără vreun efort conștient, ajungi să știi ce și cum se scrie, iar mai tîrziu (în clasele mai mari) și de ce.  Și asta îți rămîne; dacă n-ai învățat să scrii de mic, slabe șanse mai tîrziu.

În schimb, în perioada mai recentă, au fost aproape 10 ani de cărți comerciale scoase de tot soiul de edituri pirat cu tipografi incompetenți, scrise complet anapoda, unde dacă găsești un cuvînt scris corect e sărbătoare.  Plus multele „reforme” din domeniu date de măreața noastră academie, și modul confuz în care au fost respectate și aplicate.  Plus că nimeni nu mai citește; decît cel mult subtitrările la filme, scrise de alții ca ei, care pun cratimele la normă, sau posturile de pe forumuri, scrise vedem cu toții cum.  Sau la competentele cursuri de gramatică de pe mirc și yahoo.

Gramatica nu e așa de grea; și nu trebuie să stai să „tocești” ca să înveți cum să scrii, și nici să te oprești din scris ca să te gîndești la forma corectă a vreunui cuvînt; fiecare vine de la sine, pentru că l-ai văzut scris de multe ori, și vrei nu vrei, ai reținut cum era scris.  Dacă pe unul l-ai retinut greșit, asta e, nimeni nu e perfect.  Afli ulterior de la „cutia cu greșeli”.

Colac peste pupăză, au apărut mărețele situri de conjugări, în care poți studia în liniște tabele greșite, de te întrebi ce au avut în cap ăia de le-au publicat...

Și apoi vine cineva care spune că forma de negativ corectă e „nu ști”.  L-o fi mințit și pe el cineva, tot ce se poate.  Sincer nu aș fi teribil de mirat dacă ar veni cu cartea de gramatică în care scrie asta.  E o țară liberă, oricine poate scrie orice; dacă scrie „gramatică” pe copertă, ghinionul cumpărătorului.

Ziceti-mi si mie, romana are declinari? Adica se incadreaza intre limbile greu de invatat?

Declinări are, dar nu știu cîte, n-am învățat româna ca pe o limbă străină.  Existența declinărilor nu mi se pare un criteriu suficient pentru a stabili cît de greu de învățat este o limbă.

savulescucostin, on Dec 27 2006, 23:09, said:

Da, fiindca are o gramatica (foarte) complicata.

O, on May 4 2006, 14:39, said:

Sa inteleg ca verbul a iubi este o exceptie de la regula ta?
eu iubesc
tu iubesti

iovulmovul, on Sep 17 2006, 17:47, said:

Frate, eu, una îl pronunț la fel și când se scrie cu doi i și când se scrie cu unul singur. Așa că, dă-mi voie să recomand regulile morfologice în cazul ăsta.

și să știi că limba română este departe de a se scrie cum se pronunță în foarte multe situații...

ane marie, on Jun 15 2007, 00:55, said:

Cum adica le pronunti la fel? Ori nu ai ureche muzicala - ceea ce inclin sa cred - ori nu vorbesti corect (ma indoiesc totusi). Pronunta cu voce tare " a sti" si apoi " sa stii". Chiar nu observi nici o diferenta?

Quote

Daca te referi la alfabetul fonetic, da, ai grupurile ce/ci, ghe/ghi, j-ul si cateva grafeme pe care nu le pot reda din lipsa de diacritice (sh, tz, etc). In rest, eu nu vad diferente sau imi scapa acum.

-i final la plural diferit de i-ul obisnuit, deși se scriu la fel, -l (articolul) care nu se-aude întotdeauna, -e- din greșeală de asemenea, -u- din sunt care se aude întotdeauna î (dacă-l pronunț eu ), chiar și "eu" pe care mulți îl citesc "io" chiar daca nu-l scriu așa, de multe ori se sare o consoană cînd e greu de pronunțat (nu știu la cîți se aude -t în "pămînt de flori"), exemple sînt cu nemiluita, unele greșeli altele nu.  Scrierea nu e chiar fonetică

Strict, on Jun 15 2007, 12:45, said:

Ca nu pronuntam noi corect nu inseamna ca nu e scrierea fonetica

pai sa-ti dau cateva exemple. uite, noi scriem obtuz, obscen, obtine, abtine, subtil dar le pronuntam cu p.

scriem eram, erai etc, dar le pronuntam ierai, ieram....

scriem ceara, cioara, gheare si altele tot in virtutea unei conventii grafice, in aceste situatii e si fiind doar litere ajutatoare, nu sunete

scriem oaie, oala, oameni dar pronuntam uaie, uala, uameni.

scriem x si pronuntam cs sau gz

scriem aceeasi sau aceiasi dupa caz, dar le pronuntam la fel

si exemplele pot continua.

Edited by ane marie, 15 June 2007 - 21:48.

O'ana, on May 4 2006, 16:39, said:

Te corectez, verbele care au la infinitiv ,,i" in radacina, nu doar cele care se termina in ,,i". Desigur, si verbele care se termina in ,,i" au ,,i" in radacina. Ex. ,,a scrie" .

Eu scriu.
Tu scrii.