Dovada ca Biblia nu e cuvantul lui Dumnezeu, e chiar Biblia.

dark, on 06 iunie 2024 - 07:22, said:

"Pentru ce Ma numesti bun?", i-a raspuns Isus. "Nimeni nu este bun decat Unul singur: Dumnezeu. (Luc.18:19)
=
Crezi că eu sunt Dumnezeu, sau ai spus-o într-o doară?

Unii (mai ales penticostali) au tras concluzia că dacă se scriu acele lucruri în Noul testament despre Melhisedec, atunci înseamnă că Melhisedec este ”Duhul sfânt” care se plimba pe Pământ, în acele zile...  Păi dacă n-are tată, n-are mamă, se mărturisește despre el că este viu?

8 În primul caz, cei ce primesc zeciuielile sunt niște oameni muritori, dar în celălalt caz este cel despre care se mărturisește că este viu.

Penticostalii fiind proști, nu și-au dat seama că mai este o variantă: ca toate acestea să fie inventate de apostolul Pavel fiindcă aceste informații la care facem referire, nu se regăsesc în cartea Genezei, în care se scrie despre acest Melhisedec! Dar Pavel avea nevoie de ele, fiindcă era prea subțire, prea cusută cu ață albă, prea groasă minciuna ca să zică că psalmul lui David este despre Mesia, când se spune că Iahve l-a făcut preot după rânduiala lui Melhisedec și că nu-i va părea rău de lucrul acesta.

https://astudent.wor...he-holy-spirit/

alții nu sunt de acord cu ideea aceasta:

https://christianity...the-holy-spirit

dark, on 08 iunie 2024 - 17:53, said:

Aceste postări mincinoase și xenofobe, interzise pe fortum,  s-ar putea să te coste!
Este doar o avertizare light...

Foaia nr. 67


NTR:
Romani 10:8 Și atunci, ce spune ea?
„Cuvântul este aproape de tine;
este în gura ta și în inima ta“.
Acesta este cuvântul credinței, pe care-l predicăm. 9 Fiindcă, dacă mărturisești cu gura ta că Isus este Domn și crezi în inima ta că Dumnezeu L-a înviat dintre cei morți, vei fi mântuit.



”Acesta este cuvântul credinței pe care-l predicăm”.
Adică se referă la credința în Isus Cristos:

9 Fiindcă, dacă mărturisești cu gura ta că Isus este Domn și crezi în inima ta că Dumnezeu L-a înviat dintre cei morți, vei fi mântuit.

Dar de unde este acest citat folosit de apostolul Pavel și explicat de acesta în sensul că se referă la propovăduirea credinței în Isus Cristos? Și că vei fi mântuit prin această credință?


NTR:
Deut. 30:11 Porunca aceasta, pe care ți-o dau astăzi, nu este prea grea pentru tine, nici prea departe de tine. 12 Nu este nici în Cer, ca să zici: «Cine se va sui în Cer pentru noi ca să ne-o aducă și, astfel, s-o auzim și s-o împlinim?». 13 Și nu este nici de partea cealaltă a mării, ca să zici: «Cine va traversa marea ca să ne-o aducă și, astfel, s-o auzim și s-o împlinim?». 14 Dimpotrivă, Cuvântul este foarte aproape de tine; este în gura ta și în inima ta, ca să-l poți împlini.


Bueeey, păi citatul acesta se referă în mod explicit la Legea lui Moise, despre care Iehova spune că se poate împlini rezonabil de către evrei!

Deut. 30:11 Porunca aceasta, pe care ți-o dau astăzi, nu este prea grea pentru tine, nici prea departe de tine.

Și Pavel cum interpretează? Mai citim o dată?

NTR:
Romani 10:8 Și atunci, ce spune ea?
„Cuvântul este aproape de tine;
este în gura ta și în inima ta“.
Acesta este cuvântul credinței, pe care-l predicăm. 9 Fiindcă, dacă mărturisești cu gura ta că Isus este Domn și crezi în inima ta că Dumnezeu L-a înviat dintre cei morți, vei fi mântuit.

Nu!
Acesta este Cuvântul lui Dumnezeu dat poporului Israel: Legea de la muntele Sinai.

Cuvântul este aproape, "în gură și în inimă", dacă îl crezi. Ceea ce în contextul din Deuteronomul 30 era o poruncă pentru israeliți, dar pe care nu au împlinit-o și au ajuns sub pedeapsă. De aici și promisiunea unui legământ nou, cu punerea legilor sau cuvântului în inimă. Evident că în cazul creștinilor "cuvântul" este în inimă și în gură, ei neavând nevoie sa li se "poruncească" să iubească pe Dumnezeu. Deut. 30:11, 16.

Deci textul citat de apostolul Pavel din Vechiul testament nu face referire la dispensația creștină, dar Pavel așa pretinde, recitește tot ce a scris Pavel.
Nu este prima dată când apostolul Pavel pretinde fără pic de rușine că în Vechiul testament scrie despre el și lucrarea lui de propovăduire a Evangheliei printre neamuri, mai vezi și foaia în care, cu multă atenție, am copiat de pe blogul prof. Bart Erhman, despre ”nu-i poporul meu” - Lo Ami și ”ne iubita” - Lo Ruhama, foaia nr. 39, aceeași măgărie marca Pavel... , deci nu scrie despre activitatea lui de misionar printre neamuri...

Textul citat de referă la lege și acei israeliți. Dar Pavel spune că se aplică adecvat la creștini, care au poruncile in inimă, deci aproape de ei.

Nu, nu este așa. Pavel spune că se referă la creștini, la ”cuvântul” propovăduit de el, adică la evanghelia creștină. Pavel nu face comparațiile pe care tu le sugerezi aici.

Iar povestea cu Lo-ami și Lo-ruhama am lămarit-o deja. Pavel nu se referă la neamuri, ci la israeliții din regatul de nord.

dark, pe 10 iunie 2024 - 09:46, a scris:

Nu spune și nici nu avea nevoie să spună că se referă la creștini, ci că cu ei se realizează pe deplin acea poruncă de a păstra aproape cuvântul.

În altă ordine de idei, Deuteronom 30:14,15 este un text din Vechiul testament care spune lămurit că Legea lui Moise poate fi ținută de cine dorește asta, că nu-i greu, ci rezonabil, aspecte cu care Pavel nu este de acord, căci teologia lui Pavel tocmai pe asta se bazează, pe înfierarea Legii ca ”jug greu de purtat”, ca ”literă care ucide”, ”inutilă”, ”neputincioasă”:

[ https://i.ibb.co/yWL9fnv/Clipboard02.jpg - Pentru incarcare in pagina (embed) Click aici ]

Nu chiar... Pavel este de acord că unii israeliți au ținut legea cu inima și chiar el se laudă că a reușit. Dar ca popor încăpățânat au ajuns în robie, cum a prevăzut Moise în context. Deut. 28:15-68.

Deci Pavel recunoaște că legea este bună și spirituală, dar că se dovedește un jug greu de purtat din cauza păcatului din om, care nu poate fi învins prin porunci ca motivație, așa cum se poate prin spiritul legii în inimă.

Edited by logic1, 10 June 2024 - 10:17.

Fără legătură tot ce ai scris cu foaia prezentată astăzi!

logic1, pe 10 iunie 2024 - 09:52, a scris:

Lo-Ami = ”nu-i poporul Meu”
Lo-Ruhama = ”Ne-miluita”

La Pavel:
De reținut întâi: Pavel era apostolul neamurilor păgâne, pe care dorea să le evanghelizeze, nu mergea la evrei (israeliții din regatul de nord, cum susții tu!)

VBRC2020:
Romani 9:24 Astfel ne-a chemat și pe noi, nu numai dintre iudei, ci și dintre păgâni, 25 așa cum spune și în Oséa:
„Voi chema «Poporul meu»
pe cel ce nu era poporul meu
și «Iubita mea»
pe cea care nu era iubită,
26 iar în locul în care li s-a spus
«voi nu sunteți poporul meu»,
acolo vor fi chemați
fii ai Dumnezeului celui viu”.

”ci și dintre păgâni” - păi nu păgânii, neamurile, erau vizați de Pavel în lucrarea sa misionară? Bineînțeles, citește Galateni 2:9.

Observi? Lo-Ruhama nu înseamnă ”nu era iubită”, cum susține Pavel, ci ”ne miluită”, iubire și milă  nu sunt cuvinte sinonime.

„Voi chema «Poporul meu»
pe cel ce nu era poporul meu

Acesta nu înseamnă că Iehova aduce și pe păgâni în cadrul poporului ce formează biserica creștină, așa cum susține apostolul Pavel, ci Osea prezintă poporul Israel care se pocăiește și redevine poporul lui Iehova:

Osea 2:14 „De aceea, iată, o voi ademeni,
o voi aduce în deșert
și-i voi vorbi pe placul inimii ei.
15 De acolo îi voi da viile ei
și voi face din Valea Acor o poartă a speranței.
Acolo ea va răspunde ca în zilele tinereții ei,
ca în ziua când a plecat din țara Egiptului“.
16 „În ziua aceea“, zice Domnul,
„Mă vei numi «Soțul meu»
și nu-Mi vei mai spune «Stăpânul meu».
17 Voi îndepărta numele baalilor din gura ei
și nu le vor mai fi amintite numele.
18 În ziua aceea, voi încheia pentru ei un legământ
cu vietățile câmpului, cu păsările cerului
și cu târâtoarele pământului.
Le voi distruge din țară
arcul, sabia și războiul
și-i voi face să se odihnească în siguranță.
19 Te voi logodi cu Mine pe vecie,
te voi logodi cu Mine prin dreptate și prin judecată,
prin îndurare și prin milă.
20 Te voi logodi cu Mine prin credincioșie,
iar tu Îl vei cunoaște pe Domnul“.
21 „În ziua aceea, le voi răspunde“,
zice Domnul,
„voi răspunde cerurilor,
iar ele îi vor răspunde pământului;
22 pământul va răspunde grânelor,
mustului și uleiului,
iar ele îi vor răspunde lui Izreel.
23 O voi semăna pentru Mine Însumi în țară!
De Lo-Ruhama voi avea milă!
Lui Lo-Ammi îi voi spune:
«Tu ești poporul Meu!»,
iar el Îmi va răspunde:
«Dumnezeul meu!»“.

Care era intenția lui Iehova?

Osea 2:1 Spuneți-le fraților voștri «Poporul Meu» și surorilor voastre – «I s-a arătat milă»!

Deci cui? Fraților și surorilor lor, ai evreilor din regatul de nord.
Dar care era situația inițială? Ce ne dezvăluie profetul Osea?

Osea 1:2 Când Domnul a vorbit la început prin Osea, Domnul i-a zis acestuia: „Du-te și ia-ți de soție o prostituată care să-ți nască copii, căci țara s-a prostituat mult, părăsindu-L pe Domnul“. 3 El s-a dus și a luat-o de soție pe Gomera, fata lui Diblaim. Ea a rămas însărcinată și i-a născut un fiu.
4 Domnul i-a zis lui Osea: „Pune-i numele Izreel, căci peste puțin timp voi pedepsi Casa lui Iehu pentru sângele vărsat la Izreel și voi pune capăt regatului Casei lui Israel. 5 În ziua aceea, voi rupe arcul lui Israel în Valea Izreel“.
6 Ea a rămas din nou însărcinată și a născut o fată. Domnul i-a zis lui Osea: „Pune-i numele Lo-Ruhama, căci nu voi mai avea milă de cei din Casa lui Israel, nu-i voi mai ierta. 7 Totuși, voi avea milă de cei din Casa lui Iuda și-i voi salva doar prin Domnul Dumnezeul lor. Nu-i voi salva nici prin arc, nici prin sabie, nici prin luptă și nici prin cai sau călăreți“.
8 După ce a înțărcat-o pe Lo-Ruhama, Gomera a rămas din nou însărcinată și a născut un fiu. 9 Domnul i-a zis lui Osea: „Pune-i numele Lo-Ammi, căci voi nu sunteți poporul Meu, iar Eu nu sunt Dumnezeul vostru.

”voi”... care voi? Voi... poporul profetului Osea, adică țara lui Israel, regatul de nord.
Dar apostolul Pavel nu interpretează așa, ci aplică la neamuri/păgâni, justificând astfel cu Osea, lucrarea sa misionară printre neamuri.
Știi ce faci tu? Preiei pe Lo-Ami și pe Lo-Ruhama, care simbolizează israeliții din regatul de nord, reîntorși la Dumnezeul lor și-i introduci în vesetele scrise de Pavel în cadrul epistolei sale către Romani, în care se referă la neamurile păgâne și tu zici: și Pavel se referă la samariteni! Deci nu, Pavel nu se referă la samariteni, ca să se potrivească cu Osea. El se referă la... neamurile cărora le propovăduia pe Isus.

Edited by dark, 10 June 2024 - 18:27.

De ce s-ar fi referit apostolul Pavel la samariteni, când le scria romanilor? Asta una, a doua, de ce Pavel nu scrie asta? Ce apare acolo? Așa cum se poate vedea, termenul neamuri/păgâni/neevrei, depinde de traducere, dar nu rezultă că ar fi vorba de samariteni! Sub nicio formă!

dark, on 10 iunie 2024 - 18:29, said:

Le scria evreilor din Roma și face o antiteză între iudei ca vase ale mâniei și israeliții din afara Iudeii, cărora li se arătase îndurare și deveniseră creștini.
Din citatul din Osea, care este despre Israel (regatul de nord), rezultă că vorbește despre samariteni și alți israeliți din nord și diaspora, care nu erau sfinți după tradițiile iudeilor sau fariseilor.

În primele capitole li se adresează israeliților în general și până la capitolul 9 nu menționează neamurile.
În versetul 6 cele două clase discutate sunt definite ambele ca israelite.
Înrudirea acestor clase și alegerea uneia pentru mântuire rezultă și din exemplele date:

- Isaac și Ismael,

- Iacov și Esau,

- vasele (de cinste și vasele de ocară) din aceeași frământătură,

- Israelul și rămășița mântuită a Israelului

În acest context în versetul 24 „neamurile” în antiteză cu „iudeii” sunt israeliții din nord, triburile împrăștiate de a căror întoarcere a profețit Osea.
De asemenea, nu este exclus ca un termen mai potrivit să fi fost înlocuit în text cu „neamuri”.

22 Şi ce să spunem dacă Dumnezeu, voind să-Şi arate mânia şi să-Şi descopere puterea, a îngăduit cu multă îndelungă-răbdare nişte vase ale mâniei, pregătite pentru distrugere;
23 – şi ca să descopere bogăţiile gloriei Sale peste nişte vase ale îndurării, pe care le pregătise dinainte pentru glorie,
24 pe noi, pe care ne-a şi chemat, nu numai dintre iudei, ci şi dintre naţiuni?
25 După cum spune şi în Osea: „Pe «Nu-i poporul Meu» îl voi numi «Popor al Meu»; şi pe «Nu e preaiubită», «Preaiubită».

logic1, pe 10 iunie 2024 - 20:42, a scris:

Astea le-am mai discutat, Bart Ehrman scrie foarte clar pe blogul său că nu existau samariteni atunci când scria Osea, ca să fie ”păgânii” cărora le propovăduia Pavel, deși Pavel nu restrânge lucrarea sa misionară la Samaria.
Cei din regatul de nord erau la fel de ”evrei” ca și cei din Iuda. Pe timpul lui Pavel, samaritenii nu mai erau evrei ci ”străini”. Am explicat de ce. Scrie și Bart pe blogul său. Nu mai reiau acum.

logic1, pe 10 iunie 2024 - 20:42, a scris:

Osea a profețit pocăința triburilor din nord și nu regăsirea acestor triburi pierdute mult timp după ce a scris Osea, și care nu au mai fost găsite până în ziua de astăzi! Când Israelul de nord a fost depopulat și colonizat cu cele 5 triburi asiatice? Când? Și când scria Osea despre pocăința evreilor din regatul de nord?


[ https://i.ibb.co/R7XmvP7/Clipboard01.jpg - Pentru incarcare in pagina (embed) Click aici ]

[ https://i.ibb.co/TPyqYmy/Clipboard02.jpg - Pentru incarcare in pagina (embed) Click aici ]

Deci samaritenii apar la mare distanță după ce Osea își va fi încheiat mandatul profetic. Osea profețea tot despre evrei. Samaritenii de pe timpul lui Pavel nu mai erau evrei ci străini, cum zice Isus la Luca 17:18.
Versetul 24 din epistola lui Pavel către Romani capitolul 9 nu face referire nici la cele 10 triburi pierdute ale lui Israel, nici la samariteni, ci la neamuri, cărora le predica Pavel pe Cristos. Punct.

[ https://i.ibb.co/z6B1t9t/Clipboard01.jpg - Pentru incarcare in pagina (embed) Click aici ]

Etnii.
Acesta este termenul, la etnii: neamuri, națiuni, păgâni, în contextul în care amintește pe evrei.
Când scrie Osea, evrei erau și cei din nord și cei din sud. Când scrie Pavel, evrei erau doar cei care trăiau în micuța provincie din jurul orașului Ierusalim, formați din iudei, care iudei erau de fapt o corcire între seminția Iuda, seminția Beniamin și parte din seminția Simeon. Desigur, existau iudei și în alte provincii precum Galileea și în toate orașele greco-romane, evrei diasporeni.
Dar care este sensul termenului folosit în versetul 24? Se referă la națiuni, cărora Pavel le prezenta mesajul său evanghelistic.
Pavel nu are în vedere cele 10 triburi pierdute și nici pe samariteni, fiindcă dacă era așa, ar fi scris astfel:

New International Version
even us, whom he also called, not only from the Jews but also from the Gentiles?

New Logic1 Version
even us, whom he also called, not only from the Jews but also from the Samaritans?

dark, on 11 iunie 2024 - 06:15, said:

În Luca 17:18 allogenes înseamnă de alt trib sau rasă, după cum îi considerau iudeii pe samariteni. Dar nu păgâni (Mat. 10:5).

Discuția nu este despre samariteni, pe care Isus îi recunoaște ca fiind din Iacov, ci despre triburile din nord, amestecate cu neamurile sau împrăștiate printre ele.

Contextul este despre aceste „neamuri” israelite, în antiteză cu „iudeii”, nu cu evreii. Versetul 24 aparține contextului anterior, în versiuni literale.

dark, on 11 iunie 2024 - 06:37, said:

În context ambele clase discutate sunt israelite (9:6), iar „neamurile” sunt în antiteză cu „iudeii”, nu cu evreii. Deci fie „neamuri” este un termen folosit aici pentru ce era Lo-ami (nu este poporul meu), fie termenul a fost înlocuit. După hermeneutică, contextul face legea, adică dă sensul.