nu stiu ce sa mai fac:(

amanda_2006, on Sep 3 2006, 15:57, said:

Dar de ce sa iti spuna altcineva cu ce gresesti? Dar de ce sa te judece cineva? Nu te-ar incalzi cu nimc. Ba chiar te-ar face sa te simti si mai aiurea. In definitiv, cine sunt ceilati ca sa iti spuna tie ca gresesti?

Si da, este indicat un psiholog pentru ca el te asculta, te ghideaza spre o stare psihica mai buna, dar mai ales nu te judeca si nu se implica in viata ta!

Edited by xella, 03 September 2006 - 15:26.

Epurica, on Sep 3 2006, 16:07, said:

Asta se considera a fi o dezamagire mare, nu?  

Digibrain., on Sep 3 2006, 15:25, said:

Asa, si?  
Cu timpul, inveti sa treci peste, sa te regasesti, sa fii mai puternic. Si nimeni nu o sa te mai alunge din "orasul tau".

Epurica, on Sep 3 2006, 16:28, said:

Uneori o plecare din oras, te face sa vezi situatia ca si cum n-ai fi fost acolo. Si titlul de "straina in oras" te face foarte puternica si te face sa razbati, cred eu. In orasul tau ai prea multi cunoscuti, te lasi asa...  

Edited by Digibrain., 03 September 2006 - 15:40.

Digibrain., on Sep 3 2006, 16:36, said:

sa stii ca bucurestiul  e un oras mare in care nu ma cunosc decat probabil 50 oameni, in asta includem colegii de fac, fostii colegi de liceu/generala si cei 2-3 cunoscuti...si  cu toate astea tot ma simt ca ea cand ma "lovesc" de ceva...

Ce-ar fi sa incerci sa-ti scrii pe o hartie tot ceea ce ai pe suflet, ce ai spune tu unui psiholog? Vei incepe sa te redescoperi

Să destindem nițel atmosfera.
Îți propun să citești următorul banc:

Un profesor de filozofie statea in fata studentilor sai avand cateva obiecte in fata lui.
Cand a inceput ora, fara sa spuna un cuvant, a luat un borcan mare si a inceput sa-l umple cu pietre cu diametrul de aproximativ 5 cm.
Apoi i-a intrebat pe studenti daca borcanul este plin.
Au fost cu totii de acord ca este plin.
Apoi a luat o cutie cu pietricele si le-a turnat in borcan, scuturandu-l usor. Desigur ca acestea s-au rostogolit printre pietrele mari si au umplut spatiile ramase libere.
Apoi i-a intrebat pe studenti daca borcanul este plin.
Au fost din nou de acord ca este plin. Si au ras.
Apoi a luat o cutie cu nisip si l-a turnat in borcan, scuturandu-l usor.
Desigur nisipul a umplut spatiul ramas liber.
Acum, spuse profesorul, vreau sa recunoasteti ca aceasta este viata voastra.
Pietrele mari sunt lucrurile importante: familia, partenerul, sanatatea si copiii vostrii, lucruri care, chiar daca totul este pierdut, si numai ele au ramas, viata voastra tot ar fi completa.
Pietricelele sunt celelalte lucruri care conteaza: slujba, casa si masina.
Nisipul reprezinta lucrurile mici care completeaza restul.
Daca puneti in borcan mai intai nisipul, nu mai ramane loc pentru pietrele mari si pentru pietricele.
La fel se desfasoara si viatza voastra, daca va consumati timpul si energia cu lucrurile mici, nu veti avea niciodata spatiu pentru lucrurile importante. Fiti atenti la lucrurile care sunt esentiale pentru fericirea voastra.
Jucati-va cu copiii vostrii, faceti-va timp pentru controale medicale, duceti-va partenerul la dans.
Va ramane mereu destul timp sa mergeti la servici, sa faceti curat in casa, sa dati o petrecere sau sa duceti gunoiul.
Aveti grija de pietrele mari in primul rand, de lucrurile care intr-adevar conteaza. Stabiliti-va prioritatile, restul este doar nisip.
Acum urmeaza partea comica a povestirii! )
Un student a luat borcanul, care cu toti erau de acord ca este plin, si a turnat in el o sticla de bere!
Berea a umplut spatiile ramase libere si a umplut cu adevarat borcanul!

MORALA: Nu conteaza cat de plina iti este viata, mereu ramane loc pentru o bere!

-- Iar ideea mea e că în primul rând trebuie să-ți stabilești prioritățile. Care sunt lucrurile cu adevărat importante din viața ta și care sunt mărunțișurile.
Elimină lucrurile inutile și concentrează-te pe ceea ce e important pentru tine.
Abia apoi vei avea timp și de celelalte.
Iar in toate redescoperă încrederea în tine.
Ești capabilă să faci față oricăror provocări și trebuie să-ți dovedești asta.
În fond, întotdeauna în momentele importante din viață suntem singuri. Și singuri suntem puternici.

Încearcă să răsfoiești caiete, fotografii și orice îți aduce aminte de copilărie.
Asta te va ajuta să te regăsești, să o regăsești pe cea care ai pierdut-o.
Copilăria este cea mai frumoasă perioadă din viața fiecăruia. A majorității.

foarte naspa ce ti se intampla. bineinteles ca nu stiu cum te simti dar, am trecut prin ceva asemanator tie (colegi, prieteni, scoala, pastile...) si pot sa-ti spun ca exista un remediu. eu am facut o pauza completa, cam de 2 luni, in care am stat si nu m-am gandit la nimic. o sa vezi ca subconstientul va incerca sa recupereze ce a pierdut, in perioada asta.

Trist ca mi s-a intamplat si mie o chestie de genul asta, si inca nu cred ca am reusit sa trec cu bine peste ea. In fiecare zi ma afund intr-o chestie, si ma gandesc oare daca asa ar trebui sa fie starea normala a lucrurilor. Pot spune ca am de toate, dar imi lipseste o chestie, parca este ceva care nu merge. Dar cu toate astea, nu ezit sa rad, sa ma distrez.....chiar daca o chestie ma tine pe loc, si inca destul de bine...Pana la urma nu mai stiu nici eu cine sunt si ce vreau... Dar timpul sper sa le rezolve pe toate.

Oricare ar fi situatia ta trebuie sa te gandesti ca putea sa fie si mai rau si pentru multi chiar este, accepta situatia in care te afli, asteapta cateva zile, vezi unde vrei sa ajungi si ticluieste un plan pe termen lung fara sa scapi din privinta chestiile de care ai nevoie pe termen scurt (mancare, unde sa stai... si asa mai departe)

Fara modestie falsa! Nu te multumi cu putin!
Este dreptul si datoria ta sa fi libera.
Cladeste-ti noul adapost dupa plac! Plaseaza in el tot ce crezi de cuviinta.
Alcatuieste planurile vietii tale viitoare. Construieste un teren nou.
Trebuie sa darami vechea cladire ridicata din rebuturi, din idei gresite si concepte false.
Nu lasa ca mediul sa devina judecatorul actiunilor tale. Altcineva nu poate sti ce este mai bine pentru tine.
Iti poti alege cadrul vietii viitoare libera, constienta si conform gustului tau.

Ai o bila de fier legata de picioare si nu poti scapa de ea? Ce eroare!
Iti inmanez cheia care sa te scape, de fapt, modul ei de intrebuintare, deoarece, fara sa sti, cheia este deja la tine.
Lanturile sunt iluzii, ca si cele ale scamatorului care scapa de ele sub ochii mirati ai asistentei. Vei scapa de ele la fel de usor ca acesta deoarece in realitate esti libera.
Nimeni in aceasta lume, nu te poate priva de dreptul la libertatea cugetului. Imparatia gandurilor iti apartine in exclusivitate, nimeni nu poate penetra acolo. Aceasta recunoastere a libertatii interioare nu constituie deja un ajutor eficient?
Ce se intampla cand privesti in exterior? Observi limitele impuse de viata, ai senzatia ca esti inchisa pentru totdeauna.
Acel spatiu stramt in care te misti nu este atat de stramt precum iti inchipui.
Zidurile ridicate in jur nu permit, bineinteles, sa treci peste anumite bariere. Ele sunt insa asemanatoare peretilor casei in care esti protejata de forfota lumii inconjuratoare. Te poti bucura aici de un ragaz relativ si poti asculta in liniste deplina mesajul venit din profunzime, vocea subconstientului.
Prin ganduri pozitive, iti poti modela viata dupa plac.
Largeste in gand zidurile, orizontul, alege decorul mai potrivit imaginii formate despre lucruri si oameni.

Te deranjeaza un eveniment? Retragete repede in adapostul secret. Acolo esti printre prieteni. Poti simti sentimentul minunat al libertatii in acest port aparat, iar acest sentiment ii va conferi gandirii forta noua.
Nu vei mai fi paralizata, dar nu pentru ca ai invins barierele exterioare, ci din cauza ca tot ce simteai mai devreme ca te obstructioneaza a disparut pur si simplu din spatiul vital.

Intipareste-ti in minte cuvintele magice: Nimic nu ma va opri din calea mea. Obstacolele sunt doar ceata.

Exista tot atatea feluri de fericire cate feluri de viata.
Fiecare are o definitie proprie pentru fiecare, conform profunzimilor sale.
Ce iti doresti foarte mult intr-un moment al vietii, corespunde nevoii profunde a existentei, nevoie ce trebuie satisfacuta.
Cauta fericirea, fericirea proprie, in fiecare moment.
Lupta pentru a o obtine.
Alunga sentimentul cronic de frica, frica de faptul ca nu esti iubita.
Tine carma hotarata si nu te framanta din cauza unor intamplari nefericite trecute sau viitoare.

Ura pentru cineva de care esti legata sentimental, pentru ca il consideri cauza nefericirii tale, te enerveaza, te deprima, te face sa iti pierzi increderea in tine, iti nprovoaca o reala alergie psihica, starneste reflexe de frica si vei dori sa fugi.
Iti este groaza ca nu poti scapa de influenta impovaratoare?
Insuseste-ti urmatorul adevar? "Nu fugim din cauza ca ne e frica. Ne e frica din cauza ca fugim."
Ai leacul la indemana. Nu fugii nici macar in gand. Astfel alungi frica. Daca scapi de ea nu vei mai ura.
Sper ca pana la urma iti dai seama ca esti ceea ce ai fost dintotdeauna (chiar daca, din pricina obstructionarilor si a sentimentelor negative, nu ai avut constiinta acestui fapt ): o fiinta libera, in stare sa-si dirijeze viata dupa plac spre realizarea deplina a eului si a dorintelor.


PS:Asta este o reteta care i-a prins bine cuiva acum catva ani.

Iera unu pe aici care zicea

Quote

andu_x_man, on Sep 4 2006, 19:37, said:

+

Incearca sa vezi totul din exterior si sa nu iti mai pese de nimic. Sa te doara la basca asa vreo 2 saptamani de tot. Atunci vei incepe probabil sa descoperi placerile marunte care te pot aduce pe calea cea buna, sau macar te vor face sa simti ca traiesti din nou.

P.S. Cela m-am pierdut... mi se pare cam suspect ce ai scris  

Edited by icynoangel, 05 September 2006 - 16:57.

Bebeluska, on Sep 3 2006, 21:55, said:

Mai mult de atat , ai putea sa tii un jurnal intim. Poate juca rolul unui prieten foarte apropiat.

Cela, on Sep 5 2006, 03:09, said:

Initial am crezut ca nu am intrat unde trebuie si ca din greseala am deschis la decorurile domestice



Eu nu cred ca e o reteta stas dupa care sa-ti revii, cert este ca mai devreme sau mai tarziu, va veni soarele si pe partea ta.

Bebeluska, on Sep 5 2006, 23:39, said:

Eu am vrut sa subliniez faptul ca a ales zgomotul lumii exterioare, ceea ce a impiedicat-o sa se confrunte cu propria persoana.
Ce rost are sa stai si sa-ti blestemi soarta nenorocita si sa menti o atitudine defetista, cand poti uita comportamentul anterior care, printr-un macaz pus gresit, te-a dirijat pe o linie moarta?

Am intalnit destui/le, si chiar o prietena buna care tot lasau sa se adune ganduri si regrete, si treceau de pe o zi pe alta intr-o visare si bineinteles ca nu faceau nimic sa rezolve. Zicand tot timpul ca e greu, aceste persoane, erau intr-o "transa" si intr`un fel se complaceau unei astfel de vieti. Dar nu inteleg de ce nu puteau singure sa ridice un deget! Stateau si sufereau. Se simteau nasol, si mai ascultau si o muzica de te ducea in melancolie instantaneu. E o tampenie. What's going on with u people? It's called weakness.
Pacat ca te-a lasat vointa amanda. Fa orice, dar iesi din cutia in care te-ai inchis.
Sper din tot sufletul sa iesi din transa asta.

ps. inca ceva ce tot ii spuneam si eu prietenei... sa fie optimista, ca tot ce vedea era doar negru. Dupa ce i-am spus de 10.000 de ori a inteles. Poate ai nevoie de cineva sa-ti repete chestia asta. Good luck!