Totul despre Transfagarasan

auzi, ai specificat si din ce parte vii? ca dinspre sibiu se poate ajunge

adevarul e ca intrebarea ar trebui sa fie "e deschis tunelul de la balea?"....   
  dar din cate am vazut acum cel putin s-a deschis....

Quote

Zvastrici, not yet dar merg sigur cit stau in RO. Mersul la munte parca nu are farmec daca nu mergi pe Transfagarasan sau Transalpina. :cool:

Quote

exact...i s-a intamplat si unui prieten de-al meu... /sHit
de-aia zic io ca e mai bine sa suni la cineva din zona, pentru ca ei sunt la fata locului si stiu foarte bine situatia.....

Am vorbit la AND si au zis ca totul e ok!  sper

Merci pt tot si sper sa nu am belele pe traseu!

Super! Am citit si am vazut toate pozele, si desi am vizitat si eu locurile acestea de vis, tot ma trec fiorii... :yeah: Nici un alt traseu pe care l-am parcurs nu se compara cu acesta, desi, ce-i drept, l-am parcurs numai cu masina   Sper ca in curand sa-l pot strabate pe jos. E prea frumos!!!
P.S. Le recomand celor care inca nu vizitat locurile, sa nu piarda nici o ocazie! :buna:

Asadar, a trecut cineva cu bine prin tunel anul asta. Se poate parcurge toata soseaua in siguranta? S-a topit toata zapada? Dar gheata din tunel?

http://zahei.ines.ro...t/view/255/177/

Povestea unei plimbari *aproape* pana la Balea Lac, marti 22 iunie 2004, cu tot cu poze. De exceptie!

O pagina fara autentificare n-ai?

din pacate, nu. stirile sunt publice iar articolele sunt doar pentru utilizatorii intregistrati.

Sper sa nu te superi zahei. Eu mi-am facut cont pe site-ul tau, insa poate nu toti au timp sa isi faca. Iata articolul intreg foarte interesant si util pt toti iubitorii tarnsfagarasanului. Daca totusi te deranjeaza ca l-am facut accesibil tuturor userilor de pe Softpedia, da-mi un PM si-l voi sterge ASAP.

"Anul acesta a fost cam sarac pana acum in materie de plimbari deosebite cu motocicleta. In afara unei ture Germania-Romania pentru aducerea noii mele motociclete, un superb Suzuki gsxr 750 SRAD, si a unei plimbari de o zi pana la Brasov, nu s-a mai intamplat nimic deosebit pana acum.

Discuta despre acest articol pe forum. (6 mesaje)

Aflandu-ma in mijlocul unei sesiuni de examene deosebit de solicitante, timpul pentru plimbarile cu motocicleta a scazut dramatic. Cu toate astea am hotarat ca se impune o zi de pauza, suficienta pentru o escapada pana la Balea Lac, pe cea mai inalta sosea din Romania, dealtfel traseul meu favorit.

Am gasit imediat si un tovaras de drum in persoana lui Cristian Constantin, prieten vechi de-al meu, care locuieste in USA si care vine in Romania doar 3 saptamani pe an, timp in care incearca sa se bucure de cat mai multe placeri oferite de tara noastra. El este posesor de HONDA cbr600 f4 in Romania. Ne-am hotarat sa facem o plimbare de zile mari, la care sa stea cu gandul tot timpul cat o sa fie plecat din tara. Am stabilit ziua plecarii, marti 22 iunie 2004.

In dimineata zilei respective, amandoi am ajuns mai devreme la intalnirea stabilita la ora 9 dimineata, la o benzinarie de la iesirea din Pitesti spre Curtea de Arges, desigur din cauza nerabdarii de a pleca mai repede la drum. Am alimentat cu benzina motocicletele si am plecat intins spre Curtea de Arges.

Inainte de intrarea in Curtea de Arges am vazut in parcarea unui hotel o multime de motociclete parcate. Am oprit si noi acolo. Era vorba de un grup mare de motociclisti din Germania, majoritatea posesori de motociclete mari, touring, precum: Honda Goldwing, Honda Pan European, BMW R1150 RT, BMW R1150 gs, dar si maxi-enduro precum Honda Africa Twin. Surpriza mare a fost cand am stat de vorba cu ei, am aflat ca fac un tur al Romaniei pe motocicleta, avand un ghid roman din Sibiu. Dupa turul Romaniei urmau sa faca si un tur al Poloniei. Unul dintre baieti ne-a povestit ca a fost anul acesta la Daytona Beach, la marea petrecere a motociclistilor. Intrebandu-i ce ruta au urmat in Romania, ne-au spus ca au venit dinspre Sibiu, au urcat la Balea Lac, iar cand au vrut sa treaca tunelul inspre Arges au gasit in tunel un mare pod de gheata, lung de 50 m care nu a putut fi trecut. Eu le-am povestit apoi despre aventura mea din noiembrie anul trecut cand am trecut tunelul de 1 km, cu motocicleta, acesta fiind acoperit in proportie de 75% cu gheata. In sinea mea ma gandeam ca nu au cum sa fie problema asa de mari, credeam ca se poate trece de cealalta parte a tunelului, pana urma era luna iunie totusi... Pana la urma s-a dovedit ca lucrurile nu aveau sa stea astfel. I-am salutat pe prietenii nostri din Germania, le-am urat drum bun si am plecat mai departe.

Am parcurs imediat cei 25 km pana la cetatea Poienari, locul de unde incepe urcarea spre barajul Vidraru. La Poienari am luat o pauza sa ne bucuram de frumoasa zi de iunie. Dupa aproximativ 30 minute de pauza am inceput urcarea spre Barajul Vidraru, de data asta drumul era din ce in ce mai virajat, asfaltul nu tocmai de buna calitate, iar din loc in loc erau zone amenintatoare cu pietris, adevarate capcane.

Am oprit pe digul barajului, pret de o poza si de cateva priviri aruncat in zare, spre muntii din departare, din masivul Fagaras, locul spre care ne indreptam noi. Vremea era inca buna, destul de cald, cu toate ca aparusera ceva nori pe cer. Am hotarat ca urmatoarea oprire sa fie facuta pe malul lacului Vidraru, intr-un loc deosebit, ascuns de privirile lumii, fiind locul de campare al lui Cristi de peste 10 ani. De la Barajul Vidraru pana la respectivul loc am mers destul de incet datorita drumului destul de denivelat,dar am ajuns oricum destul de repede. Acesta este locul unde s-au filmat o parte din scenele din filmul „Senatorul melcilor”, pentru cunoscatori. Poiana minunata nu este vizibila din drumul principal si nu exista drum de acces. Am parcat motocicletele pe marginea drumului, ne-am luat bagajele si am coborat printre brazi pana in poiana. Locul este absolut minunat, un golf scaldat de apele barajului, curat, fara gunoaie, neatins de civilizatie. Aici am lasat echipamentul de motociclist in favoarea pantalonilor de baie. Soarele incalzea suprafata apei, nivelul barajului era deosebit de crescut datorita zapezii care se topea in munti si ploilor recente. Apa avea nuante de verde datorita faptului ca fundul lacului era acoperit cu iarba, pesemne ca cresterea apei se facuse intr-un timp mult prea scurt.

Cristi facuse inot de performanta, asa ca era chiar ca pestele in apa. Intre timp am gasit un bustean imens plutitor pe care l-am folosit pe post de pluta pe care sa ne incalzim, apa fiind totusi rece. Iti dai seama, sa mergi cu motocicleta si sa faci si o baie in asa loc, toate in aceeasi zi? Dar ziua nu se sfarsise inca... Am iesit din apa, ne-am uscat, am mancat ceva si am pornit hotarat spre Balea Lac, tinta mea.

Pe drum, inainte de Piscul Negru ne-au stropit cateva picaturi de ploaie, iar cerul era din ce in ce mai intunecat, eram convinsi ca lucrurile nu vor mai merge chiar atat de bine de acum incolo. Am oprit sa imi pun echipamentul de ploaie chiar langa o zona cu zapada, culmea este ca era in zona de padure, adica mult sub 1500 m altitudine, iar pentru luna iunie e un lucru remarcabil.

Am trecut de Piscul Negru, ploaia nu ne-a mai vizitat, dimpotriva, dintre nori a iesit un soare superb, asfaltul a devenit de calitate mult mai buna, virajele curate, fara nisip, asa ca am tras tare de caii putere pana la Cabana Capra unde am mai facut un popas, sa ne bucuram de natura in toata splendoarea ei. Fiind o zi de marti drumul era pustiu, ne-am intalnit cu cateva masini toata ziua. De la Cabana Capra mai sunt cam 10 km pana la intrarea in tunelul de la Balea Lac, locul unde se trece dintr-o lume in alta. Deasupra muntilor din zona tunelului se invarteau niste nori suparati probabil pe prezenta noastra, asa ca am decis sa mai asteptam pana la indreptarea vremii mai sus.

Dupa 30 minute zona s-a luminat definitiv, asa ca am hotarat sa o luam din loc.

Acum intrasem in portiunea mea favorita, zona de pasune alpina, padurea era mult in spate, soseaua se unduia dintr-o parte in alta, din loc in loc portiuni cu zapada, iar in toata splendoarea asta, tu, pilotul, calare pe calul tau inaripat, scotand tot ce are mai bun in el, bucurandu-te de ragetul scos de evacuarea racing, de fiecare data cand depasesti 6.000 rpm, minunat! Am mai oprit din loc in loc pentru poze, pentru ca pana la urma doar ele ne mai raman sa ne aminteasca de asa zile minunate.

Din pacate pentru frumsetea drumului, am ajuns mult prea repede la gura tunelului de la Balea Lac. Am intrat cu precautie, fiind deja avertizati de prezenta ghetii, dar nici nu ne gandeam ca nu vom putea trece de cealalta parte. Am mers o buna parte din lungimea tunelui in treapta 1 a cutiei de viteze, iar cam pe la jumatatea distantei a aparut gheata. In prima faza am putut sa o ocolim, apoi am mai trecut prin cateva locuri peste gheata, pana cand am ajuns intr-o portiune unde in fata noastra era un prag de 20 cm de gheata, imposibil de urcat cu motocicleta, care se continua pe o portiune de aproximativ 30 m cu gheata groasa, denivelata, ondulata(aceasta a fost principala problema, erau denivelari destul de mari). Am incercat totusi sa avansez, dar cei 120 cai de la roata spate, pneul de 190 si garda la sol mica nu m-au lasat. Asa ca am luat hotararea inteleapta pana la urma de a ne intoarce.

Bineinteles ca a fost destul de greu sa intorci motocicleta pe o suprafata foarte mica de asfalt inconjurata de gheata. La un moment dat ni s-au oprit amandurora motoarele din cauza ruperii aderentei pe gheata, eu am stins si farul si s-a asternut o liniste solemna. Mai auzeam din cand in cand picaturile de apa care se scurgeau din tavanul tunelului pe gheata si ma uitam cu jind, chiar la celebra deja luminita de la capatul tunelului. Pana la urma am iesit cu bine din tunel, din pacate am iesit tot pe partea pe unde intrasem...

Facusem 119 km mai ales pentru momentul ajungerii la Balea Lac, ca o satisfactie suprema, iar acum, la 500 m de deziderat nu mai puteam inainta, cu adevarat frustrant. Ne-am gandit sa lasam motocicletele la capatul tunelului si sa trecem tunelul pe picioare. Dar nu merita efortul, tunelul era mult prea lung si intunecat, iar pana la urma, un calaret nu termina o cursa decat calare pe cal, asa ne-am resemnat, eu promitandu-mi ca dupa 3 saptamani sa ma intorc si sa inving de unul singur muntele.

Am mai stat cateva momente la gura tunelului pana cand muntele a trimis spre noi un nor care ne-a invaluit, determinandu-ne sa plecam cat mai repede, in afara de asta se facuse destul de frig.

Intoarcerile sunt ca intotdeauna plictisitoare, dar de data aceasta lucrurile au stat mai rau decat atat. Dupa Piscul Negru am intrat intr-o zona de ploaie, in fata noastra nor cat vedeai cu ochii. Am decis sa mai asteptam un timp sa vedem ce se intampla cu vremea. Ne-am adapostit intr-o scobitura dintre niste stanci aflate pe marginea drumului. Dupa 15 minute vazand ca vremea nu are de gand sa se schimbe, iar seara se apropia cu repeziciune, am decis sa plecam prin ploaie. Eu mi-am pus si protectiile de ploaie pentru maini si picioare, dar din pacate Cristi nu era atat de bine echipat, asa ca a trebuit sa indure ploaia.

Dupa cativa km ploaia s-a intetit, transformandu-se in ploaie cu tunete si fulgere, drumul era plin de apa, vizierele castilor se abureau fara incetare, fortandu-ne sa le tinem intredeschise, iar toata apa de afara ne intra in ochi. Nu mai vedeam nici o denivelare, nici o groapa, totul era o mare de apa. Am mers numai in primele 2 trepte ale cutiei de viteza tot drumul, a fost ingrozitor. La un moment dat a inceput sa ploua cu piatra si nu era nicaieri nici un loc unde sa te poti adaposti. Deja eram pe malul Lacului Vidraru si ploaia nu ne lasase. Ne uitam cu disperare la razele de soare care se vedeau in departare, ne doream atunci mai mult decat orice sa ajungem la ele, dar acest lucru nu s-a intamplat. Am mers cu furtuna in cap pana dupa Curtea de Arges, aproape 80 km de ploaie torentiala, pe un drum mai mult decat virajat, denivelat si plin de apa. Dar pana la urma am ajuns acasa, un pic obositi, dar impliniti, fericiti...

In loc de incheiere, va spun ca acum cand scriu acest text, chiar in seara zilei cu plimbarea, inca mai am imprimata in piele culoarea de la manusile de motocicleta, care a iesit de la atat umezeala. Sa va zic ceva despre motociclete, cumparati-va SUZUKI GSXR 750 SRAD, nu o sa faceti o alegere gresita, e o motocicleta care stie sa faca de toate. Culmea, pentru o supersportiva, nu este absolut deloc obositoare. La intoarcere, tot drumul Piscul Negru-Pitesti l-am facut fara pauza, absolut deloc, si a fost perfect, din punct de vedere al oboselii cel putin...

Pana data viitoare, cu drag,
Dragos Mihaila"

"Ride like a GOD,
Party like an ANIMAL!"

zahei, excelent!   Cool...  :cool:

Masterboy, thanks.

Minunat!

nu ma deranjeaza. poti pune si pozele daca vrei. mie mi-a fost lene sa o fac. ce parere aveti, stie sa povesteasca omul?

Multumim zahei si Masterboy!
Vrem si pozele!

foarte frumos...abia astept sfarsitul lunii iulie sa merg pe Transfagarasan...

Am fost vineri / sambata (25-26 iunie 2004), am vazut, astept CD-ul cu poze (peste 100 numai Transfagarasan cred, dar am ramas fara cablul de transfer printr-o intamplare nefericita ) ... si intru in detalii atunci ...

Intr-un cuvant: SPLENDID!

Merita!

PS: masina buna / motocicleta / bicicleta .... si mult calm ...

PPS: zahei, am trecut prin tunel dinspre Balea Lac spre Capra ... am intalnit gheata pe o portiune destul de mica ... practic nu am simtit-o; gropile mari din tunel insa da ... Garda la sol a masinii e destul de mica ... ma mir ca in doar 3 zile s-a dus tot pragul ala de gheata ... ai avut mare ghinion ... dar stii cum e: orice sut in fund ...

Thanks Tyby pt info! A mai mers cineva prin tunel recent? E safe sa treci cu masina prin el acum? Nu de alta dar luni cred ca dau si eu o raita din Buc pina la Bilea Cascada :cool: