La terapie

Mai pe sleau,cum masori efectele terapiei (pe un om bolnav,fireste) dupa 1 an ?

Daca mi-e foame ,dau comdanda la o pizza,PLATESC si efectul e ca discomfortul dispare-sunt satul.
Daca vreau sa calatoresc(sa vad de ex. Barcelona) ,fac o rezervare online,PLATESC si ma duc pe stadion sa ma uit la Barcelona-Arsenal;efectul va fi o amintire de nepretuit.
Continuand cu exemplele dupa acelasi model,daca am o buba mare din pct de vedere psihic si pe zi ce trece ma simt tot mai rau,ma indrept spre un terapeut ca sa ma ajute sa ma insanatosesc.Daca mergi la terapeut,PLATESTI.Ei,si daca platesti,ar trebui sa obtii un efect/rezultat( pozitiv),ca in exemplele de mai sus-in cazul de fata, sa te faci bine.

Dar.Chestia e ca e greu ,cel putin din pct meu de vedere,sa cuantifici efectele mersului la terapeut (si al platitului) pe o perioada de ,sa zicem,1 an.Si ma enerveaza teribil chesti asta.De ce nu poate terapeutul sa acorde garantii?(sa zicem ca un om e atat de praf dpdv psihic incat abia isi implineste sarcinile la slujba ,fara viata sociala,fara prieteni etc;terapeutul ar trebui sa ii garanteze ca dupa an va putea sa cel putin sa iasa mai mult din casa).De ce nu poate teraputul sa garanteze ,pt banii pe care ii plateste,un minim (garantat) de progres?

Ce primesti in schimb (rezultate concrete si vizibile) de la un terapeut dupa ce il platesti?
Stiu ca depinde de o serie de factori (fiecare e diferit bla bla,unii se vindeca mai repede,altii mai greu),dar macar spuneti-mi ca intrebarea e pertinenta si de bun simt.

Nu mi se pare întemeiat pt. că psihismul uman are încă foarte multe necunoscute.

Plus că terapeutul nu știe dacă tu pacient aplici/respecți întocmai prescripțiile.

Dacă ești cu nervii și iți spune să nu bei alcool și tu bei cum te poate controla ?!

Eu știu că există mai multe tipuri de psihoterapii, probabil trebuie s-o alegi sau că cazi pe cea potrivită tulburării/bolii tale și tipului tău de personalitate. Și, firește, există și psihoterapeuți mai buni și mai ne-buni.
Cunosc bine un caz, ședințe pe parcursul unui an de zile, dependență față de psihoterapeut, treburile mergeau din ce în ce mai rău. Se schimbă psihoterapeutul și următorul rezolvă problema în câteva săptămâni, sub 10 ședințe. Nicio recidivă de atunci.

Eu încă n-am auzit de niciun caz în care psihoterapeutul să spună: nu veni la mine, du-te la ălalaltu. Cred că asta trebuie s-o faci tu: să te interesezi ce gen de psihoterapie practică unul și altul, să discuți cu câțiva și în momentul în care începi cu unul să faceți un plan de bătaie.
Eu n-aș avea timp și bani de pierdut cu o "terapie" care nu dă rezultate în câteva săptămâni.

http://www.sistempsi...de-psihoterapie

http://www.aboutpsyc...Thowitworks.htm

http://hubpages.com/...hotherapy-Works

http://www.apa.org/n...12/wampold.aspx

http://www.psycholog...hotherapy-works

Toate aceste site-uri ar trebui sa te dumireasca cat de cat asupra problemei pe care o adresezi. Cred ca te vor ajuta.

 roua, on 1st March 2011, 21:35, said:

Multumesc,dar nu cred ca ma ajuta pe mine niste lincuri in engleza,lucruri pe care le stiu in mare parte... dar de ce sa ma intereseze pe mine how therapy works??Daca ma urc intr-un avion sa ajung la Barcelona,nu ma intereseaza cum se piloteaza un avion ,ci doar platesc bani si primesc   un serviciu.

..Treaba e ca am ajuns la capatul rabdarii cu terapeuta mea,nu vad/simt nici un rezultat ,nici o imbunatatire semnificativa in viata mea,asta dupa un an si jumate de mers o data la 2 sapt.E o situatie foarte incurcata,nici nu prea am cui sa ma plang,nimeni nu stie ca merg la terapie.
Si mi-e rusine sa-i spun ca vreau sa schimb,ca nu mai merge(in general am probleme in  spune 'nu' si a refuza oamenii).De comparat n-am cu cine sa o compar,ca la teraputii astia nu e ca si cu dentistii sau mecanicii auto,unde toata lumea stie exact la ce sa se astepte;astfel incat nu pot sa-mi dau seama daca e buna sau nu.Dar probabil ca nu e buna din moment ce eu simt ca nu am evoluat mai deloc.
  Ma enerveaza la culme ca platesc(as plati si dublu si triplu numai sa ma simt mai bine) si nu stiu exact ce primesc pt banii mei.Plus ca nu stiu cum se face ,cum sunt vai de capul meu,tot eu fac glume si o fac sa rada.
   Este foarte foarte frustranta toata situatia.

Trebuie sa ai rabdare.
Totusi, inceteaza sa mai ai anumite retineri fata de ea. Spune-i tot ce-ti trece prin minte, chiar daca e vorba de ea sau relatia voastra. Spune-i ca nu vezi niciun rezultat, dar pregateste-te sa-i spui si ce asteptari aveai/ai. Si ghici la cine trebuie sa te plangi. Da, la ea.
Trebuie sa intelegi ca terapeutului ii poti spune TOTUL. Altfel la ce te`ai mai dus la ea si nu ai vorbit cu UN prieten?
Una peste alta, esti sigur ca ai relatat in detaliu problema? Poate ai avut retineri si aici, sau poate ai evitat sa`i dai anumite detalii considerandu-le insignifiante. Cand zic detalii, ma refer si la faptul ca-i poti spune ca te deranjeaza (exemplu) dulapul din camera ca e maro si nu e alb.

 grouch, on 2nd March 2011, 03:01, said:

Eu intelesesem ca doresti ceea ce tu numeai "garantii" si ti-am oferit cateva linkuri care explica de altfel foarte bine ce inseamna o terapie si cum functioneaza "garantiile". Am facut asta ca sa nu scriu eu o litanie intreaga.
Faptul ca sunt in engleza am presupus ca nu va fi o problema, de altfel este unul si in romaneste.

Faptul ca mergi de un an jumatate la terapie si simti ca nu esti in regula inseamna ca se intampla ceva in alianta terapeutica ori in felul in care esti tu implicat.

Propunerea mea este sa discuti chiar cu terapeutul tau ceea ce te macina, sa-i spui dansei exact ce ai scris aici. Ar trebui sa discutati despre ce se intampla.

Inteleg ca probabil e costisitor financiar dar nu te poti impiedica doar de aspectul financiar, problematic este ca tu nu-i spui ei ceea ce simti. Daca vei continua asa veti ramane amandoi si relatia terapeutica intr-un blocaj. Ceva se intampla acolo si e important sa-i spui ce e cu tine.

La fel daca n-o faci iarasi e un semnal si nu unul bun inseamna ca n-ai capatat increderea necesara sa i te destainui.

Ati stabilit niste scopuri impreuna, ti s-a spus care va fi numarul sedintelor pe care le vei parcurge, ti s-a spus cum vor arata sedintele respective? Toate aceste lucruri se fac in primele trei sedinte ale unei terapii.

Si o remarca, desi sustii ca esti nemultumit si banuiesc ca treaba asta se intampla de ceva timp continui sa mergi. Cred ca ar fi util sa meditezi cu privire la acest lucru.

Edited by roua, 02 March 2011 - 11:22.

 deeaa1989, on 2nd March 2011, 07:22, said:

Păi câtă răbdare să mai aibă omul, dacă nu vede nicio schimbare în bine, după un an și jumătate? Și așa mi se pare că a fost mult prea răbdător. Eu n-aș avea răbdare mai mult de două săptămâni, să zicem. Asta pt. că am văzut că se pot obține rezultate după două săptămâni, după două ședințe, adică. Și nici încredere nu aș avea. Mi-ar fi imposibil să accept să tot merg la unu' să-i toot povestesc de mine că poate-poate, începând de la un moment dat, o să mă simt mai bine sau o să înceapă el să mă ajute după ce s-a lămuri ce și cum. Și dacă n-o să poată sau n-o să știe, cum am văzut că-s destui? Încredere și răbdare, deci? Mersi, să fie la alții.

 roua, on 2nd March 2011, 11:18, said:

Alte variante? Legate de psihoterapeut, nu de pacient?

 roua, on 2nd March 2011, 11:18, said:

A spus în al doilea post că în general are probleme în a-i refuza pe alții, a spune "nu". Și că-i e rușine să-i spună că nu mai vrea să meargă.

Edited by stlx, 02 March 2011 - 13:13.

Si aici ca si in alt domeniu trebuie sa existe COMPATIBILITATE.

Altfel timpul (si nu numai !) este irosit degeaba.

Trebuie sa cauti alt terapeut/psihoterapeut, probabil unul mai ,,celebru'' care a avut rezultate bune cu multi pacienti.

 crisstonne, on 2nd March 2011, 14:29, said:

Așa-i, ai perfectă dreptate. Nu zic că n-au toți intenții bune, dar n-am eu chef nici să-mi risc timpul, sănătatea și banii cu ei, prin urmare aș căuta cel mai bun psihoterapeut posibil, unul despre care pot culege referințe excelente. Și asta de la foști pacienți, nu de prin articole din ziar sau recomandări ce se dovedesc interesate, de la alți doctori.

Pe scurt, experienta mea:  după ce am schimbat 4 pishoterapeuți (2, 3, 5-6 ședințe cu primii trei și peste un an cu a patra), nici o îmbunătățire ba chiar putând vorbi și de iatrogenie într-unul din cazuri, mi-a fost recomandată o doctoriță, șefă de secție la psihiatrie, psihoterapeut. Am sunat-o și mi-a spus că-mi poate face o programare peste o lună, dar posibil să ne primească mai repede, dacă i se ivește un loc. Ceea ce s-a și întâmplat. Hait, mi-am zis eu, nu-i a bună, dar m-am dus, totuși,  cu împricinatul. Doctorița - o cheamă Liana Don pt. cine vrea să știe - mi-a făcut o impresie excelentă, am asistat și eu la prima întrevedere. A zis de 10 ședințe și de la a doua au fost deja îmbunătățiri evidente. După a 6-8-a (nu mai știu exact), împricinatul a renunțat să mai meargă, pe motiv că nu mai are nevoie. Eu chiar aș fi vrut să continue, parcă mă temeam să se oprească, prea bine mergeau lucrurile. Doctorița a zis că e ok așa, ne oprim. Astfel am înțeles si eu cum e cu renunțarea unor pacienți și ivirea unui loc mai repede decât ai fost programat initial. Am comparat și atitudinea doctoriței în fața renunțării la a continua ședințele, față de a altor două psihoterapeute, care au oferit și reducere,  doar-doar vom mai continua mersul la ele.

Edited by stlx, 02 March 2011 - 15:14.

 stlx, on 2nd March 2011, 13:27, said:

Pot fi multiple cauze dar nu este in interesul celui care a initiat topicul sa le numesc eu aici.

Iar eu i-am spus sa mediteze la faptul ca in continuare merge si ofera bani, beneficiile pot fi subtile ba chiar insesizabile insa cu certitudine sunt. Nu incapacitatea de a refuza e motivul primordial. De aceea e de meditat.

In cazul lui blocajul pe care eu il banuiesc in terapie se poate constitui in a fi chiar o resursa daca se va dezbate asta. Daca va ramane intr-un con de umbra trebuiesc cautate beneficiile secundare.

 stlx, on 2nd March 2011, 15:01, said:

Faptul ca ai schimbat mai multi terapeuti este ceea ce strict s-a intamplat in cazul tau sau al "impricinatului" asa cum il numesti. Este important de stiut asta, nu trebuie si nici nu e recomandabil sa fie o practica pe care altii s-o foloseasca.

Daca s-a intamplat doar acest demers (boldat) este profund gresit. Mai precis, nu e etic.

grouch - Am vazut/evitat subiectul, motivul este simplu: o ramura trateaza corpul, alta psihicul.
Nimica nu este garantat, daca eu eram Doctor Pediatru, îmi aduceai copilul, eu nu îti puteam garanta ca pastilele îl pot vindeca, Medicina tot timpul se schimba, antibioticele îsi pierd eficienta, microbul dezvolta vreo tulpina mai rezistenta, si în cazul în care eram Chirurg: nu puteam sa îti garantez nimica, asa este Medicina, la Chirurgie se fac foarte multe analizare înainte, dar nimica nu poate sa prevada imprevizibilul, din cauza asta se semneaza un consimtamânt (ca ai fost înstiintat despre riscurile la care te expui), nimenea nu poate sa garanteze ca totul va merge bine, nici macar la cea mai simpla operatie, si asa mai departe.

Edited by Aether, 02 March 2011 - 19:14.

 roua, on 2nd March 2011, 15:13, said:

Mi se pare că e tocmai în interesul lui Grouch să spun că dacă după un an și jumătate el nu vede îmbunătățiri în starea sa și e numulțumit de asta, e cazul să-și caute alt psihoterapeut, mai bun sau, în fine, o terapie mai potrivită suferinței sale.

În mod normal decizia, onest ar fi să vină de la psihoterapeut, parcă așa spune și codul deontologic, nu? că, dacă e clar și evident că pacientul nu are niciun beneficiu de pe urma terapiei, aceasta trebuie încheiată de către psiholog, dar veniți voi acum cu  "beneficiile subtile și insesizabile, existente cu certitudine". Adică pacientul e cam prost și nu-și dă seama, dar sigur sunt niște beneficii acolo, secundare sau insesizabile, ce știe el?

În privința schimbării psihoterapeutului: tocmai de aceea am scris ce am trăit, ca să folosească și altora experiența mea. Ba să-i schimbați, până îl găsiți pe cel cu care aveți rezultate pozitive. Nu subtile și insesizabile.

 stlx, on 2nd March 2011, 21:30, said:

Nu ai inteles exact ce am spus. Nu e vorba de capacitatea lui de a discerne ci de procese mai profunde, beneficiile secundare sunt altceva, nu ce-ti imaginezi tu.

Acest blocaj caci eu cred ca despre asta e vorba poate fi folosit ca resursa, dar daca initiativa nu vine din partea psihoterapeutului asa cum ar trebui atunci poate veni din partea lui.

In interesul lui Grouch e sa poata sa-i spuna ceea ce simte, restul e can-can de forum. Cel mai important e nu sa-i explic eu cum e cu rezistenta si blocajul psihoterapeutului, clientului si/sau relatiei psihoterapeutice ci el sa se poata exprima.

Pe de alta parte schimbatul psihoterapeutului poate fi contraproductiv si poate multi cititori ar putea intelege ca daca azi nu-ti convine ceva maine poti pleca ceea ce se soldeaza cu rezultate proaste si nu pentru psihoterapeut ci chiar pentru cei care s-au angajat intr-un astfel de proces. A te angaja intr-o astfel de treaba nu e ca mersul la piata. Si experientele personale raman personale nu au echivalent universal.

Mie nu-mi da mana sa-ti spun cum anume sa scrii dar ti-as sugera sa fii mai putin categoric.

Multumesc tuturor pt sfaturi.
@deea:daca e vorba de rabdare,am eu radare mai multa ca oricine ,crede-ma;cat priveste rabdarea in procesul de terapie,la sfarsitul ultimelor sedinte imi tot ziceam lasa ca o sa fie mai bine,sa mai am rabdare poate asa e la terapie.Si nu s-a intamplat nimic,si iarasi peste 2 sapt o noua sedinta aceleasi cacaturi nerezolvate,eu cu pumnii stransi de manie si lacrimi in ochi si ea parca nu intelegea sau nu voia sa inteleaga.Cata rabdare sa mai ai,ti se pare la un moment dat ca isi bate joc de tine.
@stlx:ai zis ceva legat de faptul ca un terapeut poate sa te faca bine in 2 sapt,cred ca nu stii  ce vorbesti.Nu exista asa ceva.
@ roua:dupa cum scrii,pari sa fii din breasla;asta e un lucru bun.O sa scriu mai jos cateva puncte care sa carac. relatia mea cu teraputa si alte aspecte de care sunt nemultumit.

  1.La inceput ,in primele sedinte,mi-a fost greu.I-am spus problemele mele,m-a ascultat,m-a compatimit etc Dar nici urma de plan de bataie,nici un scop si nu s-a stabilit nici un nr de sedinte(ba mai mult,eu am intrebat daca voi fi mai bine peste un an-garantia de care vorbeam- si ea a inceput sa zambeasca si sa spuna ceva ,dar am uitat acum ce anume)

   2.Nu mi-a zis nimic despre ea decat ca a  lucrat in bussiness (si adaug eu ,probabil a facut vreun training si a a ajuns terapeut).Totusi,nu mi-a spus nimic legat de ce studii are,cati pacienti a vindecat etc Nici eu nu am insistat,am avut incredere.

   3.De-a lungul sedintelor ,am facut totusi si mici progrese ,daca se pot numi asa-am devenit mai vorbaret,cel putin in camera aia.Dar problemele mari tot ramaneau nerezolvate;si cum incerca ea sa le rezolve:
                     -ba vorbeam cu o perna(de ex.,imi maginam ca perna e seful meu si ii spuneam cam ce nu imi convine mie)
                     -ba ma punea sa imi imaginez ca sunt undeva la marginea unei paduri,langa un lac ,sa expir sa inspir adanc etc
                     -ba ma punea sa scru lucruri pozitive despre mine (sunt destep,sunt sanatos,sunt puternic etc) si sa le citesc cu voce tare
                     -ba ma punea sa desenez(eu de cele mai multe ori fiind iritat la maxim ,m-a pus sa desenez mania mea-arata ca un buzdugan cu tepi)
                     -ba la sfarsitul sedintei ma pune sa extrag un cartonas dintr-un saculet plin de cartonase imprimate cu diferite cuvinte gen 'simplitate', 'suflet', 'viata' etc
     La unele metode imi venea sa rad pur si simplu ,o faceam doar pt ca voia ea ,simteam ca nu da rezultate.Si sunt sincer,de fiecare data am zis lasa ca o sa fie bine,sa mai am rabdare,sa colaborez,sa ma supun,sa nu fiu nesimtit.Pe naiba,a trecut timpul si viata mea cam tot in acelasi loc e.

   4.Eu nu sunt chiar profan in ale psihologiei,mai stiu cate o chestie doua.Nu vreau sa ma laud,dar am mai citit Freud,Jung ,un Eric Berne,am o idee despre analiza tranzationala,stiu ca terapeutii nu dau sfaturi ,ci te ajuta doar  sa-ti gasesti singur drumul cu resursele tale etc etc.Iar o carte de-a lui E.B. o am acasa si m-am gandit sa i-o duc terapeutei sa vad ce spune.Cand i-o dau,se uita la ea pe o parte,pe alta si spune ca nu a auzit de autor.Am ramas uimit,terapeut care sa nu auda de cartea asta nu credeam ca exista.
    
   5.Asta e mai putin important ,eu sunt intr-o tara vorbitoare de lb engleza,sedintele se desfasoara in lb engleza,dar ma descurc,asta e cea mai mica dintre probleme.  
            
   6.Nu o sa scriu care e problema mea principala,nu are relevanta;insa sunt constient(si mi-a spus si ea) ca trebuie sa am rabdare ,e o problema de care nu o sa ma vindec complet niciodata,ci doar sa imi imbunatatesc starea.

   7.Schimbarea terapeutului n-ar fi o solutie,nu vreau sa o iau iarasi de la inceput,mi-ar face mai mult rau si as pierde timp.As putea sa scriu un mail institutiei de care ea apartine,fara sa-mi spun numele si sa-mi declar insatisfactia;insa nu stiu daca as obtine vreun rezultat.

Edited by grouch, 03 March 2011 - 02:27.

 grouch, on 3rd March 2011, 02:20, said:

O sa scriu si eu rand:

1. Intr-o terapie nu e vorba de compatimire ci de a intelege mecanismele prin care clientul functioneaza fie chiar si dezadaptativ. Ulterior de a-l ajuta sa schimbe/transforme perspectiva din care simte ca nu mai poate functiona. Asta este o explicatie asa in mare. In fapt e mult mai complex.

2. Foarte rau. Terapeut ajungi dupa ani de formare si nici asta nu garanteaza ca vei fi bun, garanteaza doar ca vei fi pregatit daca in scoala care te pregateste ca viitor terapeut se ocupa profesionisti. Mai este insa nevoie si de vocatie.
Pe de alta parte e rau ca nu ti-a spus in ce fel de terapie e formata (exista mai multe arii), ce experienta are, ce fel de specializare are. Asta este un MUST.

3. Acele mici progrese sunt importante pe principiul pasilor marunti. Adica e mereu benefic sa suprapui asteptarile personale peste realitatea din jur. Acum, sunt cateva lucruri de spus despre tehnicile pe care le-a folosit, sunt in mare doua, imageria dirijata si tehnici experientiale. Esenta lor daca ar fi fost sa fie extrasa era ca tu sa te confrunti cu propriile tale emotii in timpul actiunilor respective insa acestea trebuiau discutate. Ai discutat cu ea in urma exercitiilor despre ceea ce simti? Ma refer acum la prelucrarea emotiilor tale. Faptul ca iti venea sa razi e un lucru destul de des intalnit insa aceste tehnici ajuta foarte mult, decatuseaza atunci cand sunt propuse la momentul potrivit. De asemenea trebuia sondata aceasta zona, si anume de ce ti se pare pueril si de ce n-ai refuzat ca sa nu pari nesimtit. Aici e de fapt e una din chei.

4. Profan si expert sunt doi termeni care pot fi relativizati. Un expert intr'ale psihologiei trebuie neaparat sa fie o persoana cu studii in domeniu sau nu? Iata o intrebare. O persoana interesata de autocunoastere poate fi foarte bine un om care nu profeseaza in acest domeniu. Faptul ca ai citit in domeniu eu ma gandesc ca poate fi o alta metoda prin care ai incercat sa iti explici ce se intampla, la nivel cel putin cognitiv. Si poate e si curiozitatea care pe unii dintre noi ne macina.
In legatura cu cartile, Eric Berne e intr-adevar o "vedeta" a domeniului insa poate ar fi util sa ai in vedere ca s-a scris si se scrie in continuare enorm in acest domeniu e aproape imposibil sa cuprinzi tot. Nu functioneaza ca o scuza explicatia mea spun doar ca e posibil sa nu fi auzit de el fiindca probabil ea s-a concentrat pe aria ei care nu stim inca care este.

5. Mda, aici ar putea fi o problema, tu vii cu un backround cultural totusi si ai o alta limba materna, in ce masura poti tu exprima cu exactitate ceea ce simti? In ce masura ea reuseste sa desluseasca exact care este interpretarea ta asupra realitatii pe care o traiesti? E o problema care aparent pare a nu fi dar practica vorbeste despre faptul ca atat clientul trebuie sa stapneasca limba in care se desfasoara terapia cat si terapeutul trebuie sa faca o analiza a backround-ului cultural din care clientul care nu e de aceeasi nationalitate cu el vine. E important ca sa trasezi un "schelet"pe care apoi sa poti construi. Asa ca eu ma intreb cat era de fapt alianta asta intre voi de sudata si din aceasta perspectiva.

6. Daca ti-a spus ca nu te vei vindeca niciodata e o problema mare. Nu este deontologic. Iti taie din start orice tentativa de "zbor". Nu exista o patologie de ordin psihiatric banuiesc si chiar daca ar fi nu asa se procedeaza.

7. Eu sunt pentru schimbare doar in momentul in care tu vei reusi sa fii sincer cu ea si sa-i spui ceea ce simti si sa prelucrati aceste lucruri altfel vei ramane inglodat in acest blocaj care nu va duce nicaieri si e util sa te gandesti in ce masura angoasa de a incepe din nou e mai intensa decat aces blocaj in care tu simti ca te afli.

8. As vrea sa te intreb inca o chestiune, banuiesc ca ea e o terapeuta care se centreaza pe simptom si incearca sa-l inlature dar totusi intreb, ati discutat si despre trecutul tau, sau hai sa-i spunem istoria personala, in termeni clinici, ti s-a facut o anamneza?

Edited by roua, 03 March 2011 - 10:49.

Grouch,

Cu răbdarea...recunosc că eu nu sunt un om răbdător și experiența m-a făcut să înțeleg că de câte ori am auzit "ai răbdare" și am ascultat, ar fi fost mai bine să n-o fac, s-a dovedit că trebuia să ascult de primul impuls și să nu-mi pierd vremea.
Cu răbdarea la psiholog, nici eu n-am știut pe la începuturi câtă trebuie sau nu să ai, dar mi s-a părut de bun simț să ai măcar un pic de ameliorare pe parcurs și când am văzut că nu e sau că dimpotrivă, trebile merg din rău în mai rău, am plecat mai repede sau mai târziu de-acolo.

Eu n-am afirmat că un psihoterapeut bun te poate face bine în două săptămâni, ci că în două săptămâni am văzut ameliorări evidente și am avut convingerea că suntem pe drumul bun. Iar după terapia de două luni problemele s-au rezolvat în bună parte iar subiectul a spus că și le poate gestiona singur, ceea ce a și dovedit în continuare. Iar de atunci a trecut destul timp să fim siguri de reușită.

Genul de om care ești tu, cred că trebuie să-și aleagă mai cu grijă psihoterapeutul; poate greșesc, dar eu așa gândesc, mă îndoiesc că te poate ajuta un terapeut care, hai, nu neapărat are un ascendent asupra ta, că poate e greu de găsit, dar măcar unul egal ție ca intelect și cultură ar trebui să cauți. Dacă mai pui și -esențial - să fie un bun practician, apoi chiar că e uneori greu de găsit. Eu mă mir mult de tine că ai stat la discuții, glume și cartonașe atâta vreme cu respectiva.

Cu mailul ăla, mă faci să râd. Păi, ăștia se apără între ei, ce crezi tu că o să rezolvi? O să-ți răspundă probabil cu "beneficii secundare și insesizabile", care, evident, există.

Roua,

Chiar dacă n-am o părere bună despre psihologi dat fiind cei -mulți - pe care i-am cunoscut, să știi că fac eforturi să nu generalizez, iar tu meriti respect, chiar și doar pt. faptul că tu, ca moderator nu închizi subiectul, cum am văzut că se practică pe alte arii, atunci când subiectul e delicat și ia în discuție aspecte de moralitate legate de anumite domenii profesionale.

Ar fi de discutat, cred eu, cum faci tu ca om cu o bubă, să-ți alegi psihoterapeutul și psihoterapia potrivită. Nu orice se potrivește la oricine. Eu de-un exemplu, dacă mă iei cu cartonașe sau viduri existențiale, mă apucă mâncărimea sau căscatul. Dar tu, ca psihoterapeut în cabinetul căruia am intrat, ai una-două-trei formații. Mi se potrivesc mie psihoterapiile tale? Cel mai bine? Am eu posibilitatea să aleg, sau nici nu se pune problema?

Edited by stlx, 03 March 2011 - 11:37.

 grouch, on 1st March 2011, 02:37, said:

Pai treaba sta in felul urmator (vorbesc strict de psihoterapia cognitiv-comportamentala):
1. Cand te prezinti la cabinet, vei elabora impreuna cu terapeutul o lista a problemelor tale. Cel mai probabil, te vei plange de probleme emotionale, de dispozitie etc. Psihoterapeutul te va ajuta sa-ti definesti problemele intr-un mod coerent si comprehensiv, astfel incat sa permita operationalizari.
De exemplu un "sunt trist" poate lua forma:
"de la evenimentul X incoace,
de fiecare data cand a, b c...,
ma gandesc ca Y,
motiv pentru care ma simt trist si fac urmatoarele (ruminez/ma ingrijorez, evit sa ies din casa, plang, evit sa ma duc la interviuri etc...);
consecintele sunt (adorm greu si ma trezesc obosit, nu sunt atent in cursul zilei, sunt somnolent, gresesc in sarcinile de servici/scoala, am rezultate/randament scazut, dezordine in locuinta etc.).
Se scoreaza (scale subiective) fiecare dintre acesti factori, se stabileste o ierarhie a problemelor si se stabilesc obiectivele terapeutice;
Obiectivele vor fi elaborate in asa fel incat sa permita atingerea si evaluarea lor (concrete, cuantificabile, tangibile). de exempu: "la sfarsitul terapiei, tristetea va avea o valoare a intensitatii percepute de mine de maxim X%, voi putea dormi minim 8 ore pe noapte, oboseala diurna va fi inscrisa in intervalul de intensitate x-y (tolerabil), la servici/scoala voi avea urmatoarele rezultate..., voi fi in stare sa particip la minim 2 din 3 interviuri, voi putea iesi in oras cu prietenii de minim 2 ori pe saptamana etc.
Focalul terapiei va fi modelul: Situatii > interpretari > consecinte emotionale, fiziologice, cognitive, comportamentale > probleme - obiective
*NOTA: niciodata "ma voi simti mai bine" nu va fi un obiectiv.
Atunci cand evaluarea obiectivelor indica valorile asteptate, psihoterapia va continua cu faza de preventie a recaderilor, moment in care frecventa sedintelor scade.

2. De ce nu garanteaza nimeni rezultatele? Priveste strategiile, metodele, tehnicile psihoterapeutice ca pe niste pastile:
a) In primul rand, nimeni nu te poate forta sa le inghiti sau sa compliezi la reteta;
Efectele lor s-au demonstrat in termeni probabilistici (statistic), pe o anumita populatie, deci va exista mereu o probabilitate ca asupra ta sa nu aibe acelasi efect;
c) Printre altele, reteta tine in mare masura de diagnostic. Diagnosticul tine in mare masura de sinceritatea si deschiderea pe care o are pacientul in fata terapeutului. Daca ascunzi lucruri, ai mari sanse sa beneficiezi de un diagnostic eronat. Intr-o anumita masura, pacientii au tendinta de a-si proteja beneficiile secundare aduse de boala/tulburare (da, exista asa ceva).
d) In unele cazuri, problema poate fi un efect direct al unei conditii organice, fiziologice nediagnosticate (de ex., simptomatologie de atac de panica pe fond endocrin).

Sper ca raspunsul a fost macar satisfacator.