Nu am curaj

 mufă, on Jun 5 2008, 13:04, said:

Intr-un fel ar fi rezolvarea simpla. Ma despart de el, suferim un pic si apoi trece. Dar am obiceiul prost sa filozofez pe fiecare rahat  

 AmUitat, on Jun 4 2008, 19:39, said:

glumele proaste nu califica pe cineva ca fiind "extrem de incult" .. poti sa detaliezi ?

 AmUitat, on Jun 5 2008, 11:08, said:

atractia este una, compatibilitatea intelectuala alta .. indiferent daca este batut in cap, cand tace ar trebui sa te atraga dar cum nici asta nu se mai intampla, as spune ca problemele sunt mai mari decat ceea ce povestesti

 AmUitat, on Jun 5 2008, 12:41, said:

asta este o impresie totalamente eronata

Una peste alta, daca nu mai simti nimic si nu esti multumita, relatia nu are niciun sens insa fiind ceea care nu mai esti multumita, ii datorezi macar explicatiile de rigoare, odata ce-ti vei lua inima in dinti si ii vei spune.

Este cel mai corect lucru de facut, pentru ca nu este ok ca tu sa stai pe langa el si sa te simti aiurea, stiind in sufletul tau cum il vezi si fiind in fapt ipocrita iar pe el sa il tii, amagit de ideea ca tu esti cu el in timp ce realitatea este ca nu-ti mai pasa.

 AmUitat, on Jun 5 2008, 13:01, said:

de ce? in ce scop? ca sa ce ? nu va fi mai bine, dimpotriva, va fi din ce in ce mai rau iar despartirea, din ce in ce mai grea.

 AmUitat, on Jun 5 2008, 13:07, said:

Nu pricep. Nu-ți place, nu e la înălțimea ta, are nu știu cîte defecte, dar totuși vei suferi. Ți-o trage bine?

Daca nu iti place, nu te atrage, nu aveti nimic in comun... n-are nici un sens sa ramai cu el! Cu prietenia... cam greu, nu stiu daca asta e posibil, sincer! Mai ales daca el inca te iubeste, ar fi si aiurea, pentru ca intr-un fel i-ai crea false sperante.
  Cat despre despartire - nu-i spune omului ca nu te atrage nimic la el, ca dupa aia ii creezi complexe. Spune-i ca nu sunteti compatibili, ca vrei altceva, ca te deranjeaza la el x lucruri si ca el, atunci cand i-ai reprosat, nu a incercat sa schimbe nimic.
  Si pentru numele lui Dumnezeu, ai 20 de ani! Bucura-te de viata si de tinerete, ce prostie e asta, ca nu mai intalnesti pe nimeni? Crezi ca la 20 de ani ai sa-l cunosti neaparat pe ala cu care ramai toata viata? Daca acum nu esti multumita, imagineaza-ti cum ar fi o viata intreaga asa! Iar singuratatea, crede-ma, ca nu e cel mai rau lucru care ti se poate intampla in viata, sunt si lucruri mai rele Daca ai prieteni te poti simti foarte bine si fara un iubit alaturi, in conditiile in care el nu e nici pe departe ceea ce iti doresti.

 AmUitat, on Jun 4 2008, 19:39, said:

Asa gandeam si eu acum vreo 10 ani  . Acum as zice ca sunt egale cu sansa de a ma trezi in fiecare dimineata

Edited by AMDG, 05 June 2008 - 13:32.

La 18 ani sa suferi de fobie sociala?
Poate problema e altundeva nu ca e el e foarte incult samd

 amonra_71, on Jun 5 2008, 15:01, said:

Nu e vorba de fobie sociala. Pur si simplu ii e teama. Pentru ca a trecut printr-o relatie in care a iubit si a suferit, apoi probabil nu si-a gasit pe altcineva atat de repede cum ar fi crezut, iar cand l-a gasit nu era nici pe departe ce si-a dorit. Si nu conteaza ce cred unii si altii despre iubirea de la 16, 18, ... ani. Conteaza ca in momentul ala s-a implicat total si a suferit foarte mult. Sigur peste 10 sau chiar mult mai putini ani o sa se uite inapoi si o sa i se para, poate, o prostie, dar acum amintirea a ceea ce a fost inca o doare si mai trebuie sa treaca timp si sa traiasca alte experiente pana cand va ajunge la asta.

Edited by christie, 05 June 2008 - 14:45.

 christie, on Jun 5 2008, 13:44, said:

Nu fac remarci despre iubirea de la 16, 18 .... ani. Mă gândesc doar la faptul că probabil după marea iubire de la 16 ani, după 2 ani de singurătate, aș zice că problema e în curtea ei. Poate face comparații, poate (deși nu recunoaște) s-a obișnuit cu singurătatea ș.a.m.d. Sunt doar speculații. Oricum eu zic că e ciudat. Să ai 20 de ani, viitorul în față și să îți pui problema că nu poți găsi pe cineva....... Vorba cuiva: te dor mucii, vere!

 amonra_71, on Jun 5 2008, 15:55, said:

Iar eu sustin in continuare ca teama ei pleaca dintr-un esec. O sa treaca peste, aproape toti am trecut prin asta la un moment dat! Mai conteaza si anturajul - daca ai cel putin o matusa sau bunica binevoitoare (ca prietenele sper ca au trecut de faza asta, ca nu mai suntem acum 100 de ani!) care sa iti spuna tot timpul - vai, mama, dar nu te mariti sau alte lucruri de gen. Si nu rade, ca am o prietena a carei mama, desi om cu scoala multa, ii spunea pe la 20 si un pic de ani ca imbatraneste si vin cele mai tinere din urma. Si crede-ma ca ii crease un adevarat complex la un moment dat! Iar exemple din astea stiu destule

Edited by christie, 05 June 2008 - 15:36.

O sa descoperi ca in momentele cele mai grele ale vietii, o persoana care sa poata sa te mai faca sa zambesti este ...priceless.
Si pe mine ma enervau mai demult genul asta de glume, dar sunt momente in care chiar te pot ajuta sa te "smulgi" din oala cu rahat.

Aaa, ca nu te ajuta cu nimic atunci cand ai nevoie si mai face si glume pe deasupra este o cu totul alta treaba. In timp inveti sa apreciezi omul dupa...omenie, nu dupa "diferentele intelectuale".

Mie faza cu piftia mi s-a parut funny. Si daca nu stiai, la inmormantari/parastase etc se face mereu misto de pomenit. Exista chiar si categoria denumita "umor negru".

Omul de langa tine n-o sa fie niciodata perfect secunda cu secunda. Ca-i vorba de simt al umorului prea dezvoltat, de imaturitate, de numar mic de carti citite, de burta, chelie sau altceva, nu exista oameni perfecti. Si cum si tu recunosti ca n-ai fi asa specimen martian, iti sugerez sa reevaluezi : persoana ta, persoana lui, bazele si locatia relatiei voastre.

Cred ca nici tu nu esti prea matura.

Corect sfatul cu reevaluarea.Niciodata nu o sa gasesti pe cineva care sa te satisfaca pe deplin si sa nu ai niciodata a-i reprosa nimic.So,think about it!

De asemenea,nu e bine sa te gandesti,daca pana la urma ajungi la concluzia ca nu mai vrei sa fiti impreuna,ca poate nu o sa mai gasesti pe cineva nici macar la fel sau ca nu o sa gasesti in urmatorii x ani! Cimitirele sunt pline de oameni de neinlocuit,asa ca alungati gandurile de genul asta!

Daca ai numai 20 de ani si nu esti urata ca noaptea, cu siguranta vei mai gasi un alt barbat. Oricum relatia cu tipul asta din prezent nu mai functioneaza si se va termina pana la urma. Mai bine o rupi repede cu el, ca sa nu va mai incurcati unul pe celalalt. Faptul ca ai fost prima lui femeie nu va cantari foarte mult pentru el (ti-o spun din proprie experienta). Faptul ca el a fost primul barbat al tau (sau n-a fost? ) se vede ca nu conteaza. Pe vremea mea, femeile apreciau mai mult primul lor barbat

 negociator, on Jun 5 2008, 19:28, said:

Daca ai fi citit cu atentie ai fi vazut ca nu e primul ei barbat! Iar faza cu pe vremea ta femeile apreciau mai mult "primul barbat" ... depinde si daca aveai ceva "de apreciat" la respectivul!
Iar faza cu uratenia e relativa - sunt si barbati urati ca noaptea destui!

In orice caz, nu mai incercati sa o convingeti ca are nu stiu ce baiat nemaipomenit langa ea. Poate chiar o fi, dar nu pentru ea ! Ar trebui sa intelegem toti ca intre apreciere si dragoste e o diferenta.
Mai fato, la 20 de ani nu stai cu unul numai ca e baiat bun in sinea lui si ca ti-e teama de singuratate! Gandeste-te sa faci asta la 60 de ani, daca te vei fi saturat ca singura companie sa fie cainele sau pisica, pana atunci mai ai 40 de ani in care poti sa te distrezi, sa-ti traiesti viata si sa-l gasesti pe ala potrivit!

Edited by christie, 05 June 2008 - 18:47.

 christie, on Jun 5 2008, 19:46, said:

Ok, atunci sa reformulez: femeile pentru care EU am fost primul lor barbat nu m-au uitat niciodata


Iar faza cu uratenia e relativa - sunt si barbati urati ca noaptea destui!

Dar compenseaza prin faptul ca sunt inteligenti

In orice caz, nu mai incercati sa o convingeti ca are nu stiu ce baiat nemaipomenit langa ea.

Dar cine incearca asta? E doar un baiat care probabil o iubeste. Ce mare lucru, azi toata lumea iubeste pe toate lumea.

Edited by mufă, 06 June 2008 - 09:53.

Stai tu linistit, ca si femeile compenseaza prin inteligenta! Doar ca voi va uitati mai mult la picioare lungi si ochi verzi, de unde rezulta ca oricum compensati mai putin prin inteligenta!

Si nu e vorba de faptul ca el o iubeste in lumea asta mare si rea... crede-ma ca nu schimba cu nimic situatia! Daca ti-ai imparti viata cu o persoana care sa te iubeasca enorm si pentru care tu nu ai simti nimic crezi ca ai fi fericit? Ma indoiesc. Gandeste-te un pic la asta!

 AmUitat, on Jun 4 2008, 19:39, said:

scuze ca n-am citit toate paginile... intamplator cautam nuj ce pe forum si am dat de topicul tau si ma intrebam retoric...... ce inseamna "incult, glume prostesti, imatur". bine.. sper ca n-o sa ma trimiti la dictionar )..... as prefera definitiile in acceptiunea ta

 christie, on Jun 5 2008, 19:46, said:

Christie, multumesc mult pentru sfaturi! Tu chiar ma intelegi

 Dead-Alive, on Jun 6 2008, 02:18, said:

Deci. Eu sunt o persoana careia ii place sa filozofeze, sa citeasca mult, sa aflu o multime de chestii noi din orice domenii, si sa fac tot ce tine de cultura si arta. El e complet diferit (lucru pe care la inceput nu il stiam, decat dupa ce m-am atasat de el). El sta toata ziua la povesti cu niste idioti misogini, se joaca pe calculator si doarme. Daca ii spun ceva de genul: "nu sunt de acord cu remarca lui Nietzsche "Dumnezeu a murit" el se uita la mine si tace. Cateodata discut cu el si se pierde, il vad ca se uita in gol. Nu are un vocabular dezvoltat, neinetelegand cuvinte de genul: "pueril", "nazbatie", "denaturare", etc.
Imaturitatea mi-o arata din visele "marete" pe care le are si reactiile puerile pe care le are in fata unor probleme destul de simple. De exemplu, am mers undeva cu trenul si si-a pus picioarele pe bancheta, a venit conductorul si era sa ii dea amenda. El aproape ca a inceput sa planga. Adica, wtf???? Bine,  nu ma pot astepta la cine stie ce maturitate din partea unui baiat de 20 de ani.


Nu am dat quote la toti care mi-ati scris pentru ca nu prea am timp, dar va multumesc pentru sfaturi. Citind ce ati scris, parca imi vad gandurile asterunte pe forumul asta. Sunteti "partea mea buna" si "partea mea rea". Toti aveti dreptate. La fel fac si eu, odata ma consider proasta ca vreau sa ma despart de el, altadata ma consider proasta ca mai stau langa el.
Ziceam ca o sa trag de timp, pt ca balanta tot trebuie sa incline odata intr-o parte. O sa vad...va tin la curent

ma, innebunesc cand va aud. Cat de matur si de cult poate sa fine un baiat de 20 de ani? Cum poti sa ai pretentii de la un copil sa-ti vorbeasca despre Nietzsche? Bine ca tace, preferi sa-ti arunce niste idiiotenii ca sa para mai destept? Tu-ti dai seama ca probabil exista undeva un tzacan de saispe ani care te baga in papuci cu toata chiultura ta? Ce-ai vrea, sa stea toata ziua cu nasul in albume de arta ca sa se poata ridica la inaltimea pretentiilor tale? Dar tu stii ce-i place lui? Poti sa spui cu ce scor s-a terminat ultimul meci din campionatul mondial? Stii ce-i aia saiba, arbore cotit, receiver? E foarte usor sa te trezesti vorbind ca e incult, ca n-are simtul umorului... Scumpa mea, crede-ma, daca gasesti un baiat de 20 de ani care sa fie asa cum vrei tu, apoi sa stii ca in 80 % din cazuri ala are ceva probleme la bibilica. Sa stii ca n-ar strica sa mai lasi din fitze si sa nu mai etichetezi oamenii dupa cum ti se pare tie... nu m-as mira ca in cercul lui de prieteni sa fii stiuta drept "mironosita aia", iti convine ideea?
Nu-ti place baiatul, nu-i destul de cult, frumos si destept, LASA-L NAIBII IN PACE. N-o mai intinde aiurea cu vrajeli (mi-e frica sa dorm singurica, eu sunt filozoafa si el e imatur, bla-bla), ca nu rezolvi nimic. Fii culta si fina, dar nu te mai plange ca ai langa tine un necioplit.

Edited by adadoi, 06 June 2008 - 08:31.