Teoria generală a relativității

Se pune problema daca si in ce conditii viermele ajunge la capatul mobil.

D-asta se menține viteza luminii, ca postulat de viteză limită, că mai sunt și „cârcotași”.

Deci nu-mi trebuie observatii pt. a spune ca universul se extinde accelerat, altfel orice foton va ajunge la mine intr-un timp finit, provocind o luminozitate infinita in punctul de observatie.
Sau altfel spus, in casul extinderii lineare, cu o racheta de vierme(u foarte mic) am sanse ca intru-n timp finit sa ajung la capatul universului.

Daca Universul se extinde (accelerat sau nu) viteza lui de extindere in raport cu un observator, va depasi viteza luminii?

Mai aplic o grila, poate iau examenu':
1. Firul tau nu are viteza de expansiune constanta, ci, in mod evident, se extinde decelerat.
2. Luminozitatea infinita in punctul de observatie n-are legatura (neaparat) cu felul in care se extinde universul, ci apare numai daca se indeplinesc doua conditii:
a. universul este infinit spatial si
b. universul nu are inceput.



Se poate depasi, in functie de cum definesti observabila 'viteza'. In relativitate, spatiul si, mai ales, timpul nu sunt absolute. Daca vrei neaparat, poti calcula ca un obiect se indeparteaza de tine cu o viteza mai mare decat cea a luminii, dar niciodata nu vei masura in mod direct sau indirect (prin efectele/cauzalitatile acestei presupuse deplasari) viteze supraluminice.

1. Firul meu era ideal, de ce decelerat?

2. Totusi ar trebui ca fotonii (lumina) difuza datorata celor 100 miliarde de stele din cele 100 miliarde de galaxii sa fie dominanta fata de astrii individuali indiferent de inceputul universului finit

3. Cred ca totusi avem un "orizont" dincolo de care nu mai putem vedea, poate dat de viteza de expansiune apropiata (mai mare?) decit c

Nu, pentru ca luminizitatea scade cu patratul distantei. Pentru a avea un cer alb, ar trebui ca in orice directie am privi sa se afle o stea, iar asta se intampla numai daca universul este infinit (+omogen+izotrop) si lumina a avut timp sa ajunga la noi de la toate stelele, oricat de indepartate.

Domnule landscape, ideea este că Newton a „simțit” că legea întâia, formulată de el, este necesară, pentru că a simțit că, fără să vrea, a dat un enunț incomplet. Noi spunem că: un corp în repaus, sau în mișcare rectilinie și uniformă, își păstrează starea de repaus, sau de mișcare, rectilinie și uniformă, atâta timp cât nu intervin forțe din afară. Ce lipsește? Mișcarea unui corp nu este, neapărat, numai rectilinie, ci poate fi și de rotație. Dacă mișcarea corpului este de rotație, nu înseamnă că nu are inerție de rotație. Există, deci, și inerție de rotație. În cartea sa: Gravitația, Editura Științifică și Enciclopedică, 1982,  Ioan N. Popescu, autorul, dezvoltă o teorie, absolut inedită, pornind de la ceea ce el numește „vortex inerțial”.  Arată că legea gravitației, enunțată de Newton, se bazează pe observații astronomice efectuate de către Tycho Brahe și Johannes Kepler. Se știe cât de simplu se deduce formula atracției gravitaționale, pornind de la cele trei legi ale lui Kepler. Fără observațiile minuțioase și exacte, ale celor doi astronomi, Newton nu putea să-și deducă formula. Din observațiile astronomice a rezultat că planetele se rotesc pe orbite eliptice, cu Soarele într-unul dintre focare. La ora actuală, când observațiile se pot face la distanțe galactice, s-a constatat că stelele nu se mai rotesc în jurul nucleului galaxiilor, pe elipse, ci în spirală. Teoria lui Ioan N. Popescu, este capabilă să explice aceste mișcări. Arată că Ecuațiile Lagrange pot fi generalizate, modificând anumiți parametri, astfel încât să se ajungă la modelul lui Einstein, și că suportă încă o generalizare, care să includă și vortexul inerțial, astfel încât să se descrie câmpul gravitovortex. Dacă sunteți interesat, căutați, vă rog, această carte, format A4 și destul de groasă, care vă va arăta că lucrurile pot fi gândite și altfel, într-o lumină nouă.

„Eu cred ca este destul de omogen si izotrop. Chiar daca luminozitatea scade cu patratul distantei, numarul surselor creste cu patratul distantei si integrind de la zero la R(t) obtinem o valoare diferita de zero. Cit priveste "timpul" aceeasi observatie (sa zicem 15 miliarde de ani) dar in nici un caz nu vom avea zero (negru) fara expansiune accelerata!!!” – (lolopi)



Cerul nocturn și Paradoxul lui Olber:

http://www.regulus.r.../cosmologie.pdf