Viata in spital

landscape10, on Jun 28 2007, 22:35, said:

:D don't stop! please! si n-a fot test, a fost o farsa.E cu totul si cu totul altceva.
@me and myself : ce-i nasol e ca in general lumea se supara pe mine la faze de genul asta. M-am obisnuit. Dar sper sa iti treaca! :inlove:

Edited by serie_noire, 28 June 2007 - 22:01.

serie_noire, on Jun 28 2007, 22:54, said:

Cum doresti. :)
O sa ma interesez sa vad cat de "legal" este sa stai sa razi ca idiotul, medic fiind in timp ce un bolnav se sufoca, in loc sa ii pui masca de oxigen.

serie_noire, on Jun 28 2007, 07:14, said:

pe mine m-au invatat ai mei sa nu-mi cer iertare niciodata pentru ce gindesc. asa ca din partea mea....n-ai decit sa faci/zici/gindesti ce vrei. Nu ma intereseaza, nu ma priveste si nu-mi pasa

La revedere ( vorba vine, ca ma indoiesc ca va exista vreo "revedere")

landscape10, on Jun 28 2007, 22:59, said:

E legal sa razi de idiotul care a scris asta!

Nu toti murim ca-n The Last Samurai, iar d-nului doctor ii lipseste un memento mori. Sa-i reamintesc ca nimeni nu stie cum moare. Nici chiar d-nul doctor. Eu ii doresc moarte usoara, departe de spitale, si ii mai doresc sa nu ajunga subiect de bascalie pe forum (nu c-ar mai conta dupa aia).

Dar poate d-nul doctor sa nu aiba parte de o moarte la fel de usoara ca pacientul dansului. Poate va muri de cancer la colon, poate nici nu va ajunge la metastaza si va muri de infarct din cauza durerilor, poate va muri in accident de circulatie iar salvarea nu se va obosi sa vina, iar dansul va muri dupa vreo cateva ore de chin, cine stie..
Sau poate va muri de batranete si va cadea pur si simplu fulgerat in timp ce duce gunoiul insotit de hohotele de ras ale locatarilor blocului, si intre timp poate un caine va ridica piciorul si isi va face treaba pe cadavrul dansului. Iar un pusti care din intamplare asista la scena va relata intamplarea in mod amuzant seara pe viitoarea editie a forumului softpedia. Ce ziceti, ma apuc sa scriu si eu un scenariu d-asta funny?

Edited by landscape10, 28 June 2007 - 22:15.

landscape10, on Jun 28 2007, 23:09, said:

:huh:

:console:

Ce v-ati morbidizat (so to speak)...

LoveDemon, on Jun 28 2007, 23:15, said:

Cum? Nu mai e funny? Eu care credeam ca sunteti pe jos de ras..

Intrebare intrebaciaoasa...cand esti la spital si ai chef de pariuri dar calculatorul este departe, ce te faci? Alegi un grup de pacienti si faci experiente? Acum incep sa inteleg de ce a disparut cainele ala.
In alta ordine de idei la cobaii de pe softedia pe spinarea carora faci farse ..le dai si lor un strop pe viziki?
Bafta la tine acolo

Edited by ZuzaTicaloasa, 28 June 2007 - 22:18.

:roflmaofast:  :raygun:   :ph34r:   :raygun:  :roflmaofast:
ma duc sa pun de floricele

dau vizichi, dau ce vreti voi.
din pacate vad ca v-ati suparat pe mine de-a binelea.
speram sa nu fie asa, mai ales ca nu mai am la dispozitie decat 3 zile. Luni plec pentru 6 luni.
mai am cateva intamplari pe care voiam sa vi le spun.....hai mai ingaduiti-mi 3 zile si apoi scapati de moi.
@landscape: tu imi vei lipsi cel mai mult :lol:
@rox:
(nu i-am scris nimic lui rox pt. ca nu o intereseaza)

Edited by serie_noire, 28 June 2007 - 22:28.

serie_noire, on Jun 28 2007, 23:26, said:

Hai, baga, sa vedem :)
Ca pacient, stai linistit, ca mi-as inghiti limba mai degraba decat sa dau spectacol, deci nu ti-as lipsi. :)

Edited by landscape10, 28 June 2007 - 22:30.

Cand a fost taica-meu internat vreo 3 luni la neurologie la Elias (cu AVC), murea multa lume in jurul lui si m-a uimit la inceput atitudinea asistentelor, care tratau orice deces ca parte din rutina zilnica, si care aveau in sertar, langa sonde pe post de pai, feșe si alte maruntisuri, lumanari. Prima oara cand am vazut lumanarile m-am deprimat foarte tare. M-am deprimat si mai tare cand am vazut cum se duc respectivele sa aprinda lumanarile: cum s-ar duce la o injectie. Dar pana la urma, e normal - una la mana, ca incidentele de genul asta chiar fac parte din rutina zilnica (sau macar saptamanala), si a doua la mana, ca n-ar mai fi loc in spitalele de psihiatrie daca ar face tot personalul medical cate o depresie pentru fiecare pacient pe care-l asista pre- si postmortem.
Am un prieten care e medic legist. Nu taie el, dar sta langa un nene care taie, si-si mananca tacticos sandwich-ul in timp ce vorbeste in reportofon. Asta da cinism. Nu?

Edited by LoveDemon, 28 June 2007 - 22:30.

rox, on Jun 28 2007, 23:06, said:

remember that & don't come back! ;)

landscape10, on Jun 28 2007, 23:09, said:

Ba da, din moment ce traim in Romania (si in lume de altfel, lume ce are frumoasa proprietate de a ne potcovi cu un comic morbid) :sadwalk:
propun un campionat national de bocitori, pe motiv ca suntem prea multi aia care vrem sa ne intrecem in destine mioritice tragice.
duamne ce popor masochist...
si apropos - cine spune ca moartea e sfarsitul?... eh, nici macar tu lande nu poti garanta ca-i asa (sau invers) ;)

LoveDemon, on Jun 28 2007, 23:15, said:

postam in romania -si asta... cauzeaza grav la umorul inteligent...
insa ajuta la isteria moralizatoare!

:OK:
:cheers:

edit: "manole, manole, mestere manole..."
simptomatic...
tara trista, plina de bocitori... ca de n-ar fi, se va mai povesti!
;)

Edited by sexterminator, 28 June 2007 - 22:36.

@serie_noire, trebuia s-o lasi cum a cazut, sa nu mai fi spus ca a fost o farsa si mai scapai de incrancenarea unor useri sau (mai grav) moderatori. In fine, sper ca acest incident sa nu te afecteze si sa continui ce-ai inceput. Ca doar n-o sa interzicem serialul MASH sau alte asemenea creatii care vorbesc pe un ton de bascalie despre moarte (precizerz ca pentru mine, atata timp cat nu cunosc identitatea persoanelor implicate, e echivalent cu o povestire, nu ma intereseaza macar daca sunt persoane reale sau inventate). Keep up the good work si daca reusesti sa publici cartea vreau si eu un autograf :first:

Interesante mai sunt si congresele astea medicale. Nu din punct de vedere al noutatilor de specialitate colportate – astea sunt destul de firave (mare lucru daca afli 2-3 chestii cu adevarat noi si utile) – ci din toate celelalte puncte de vedere.
Participantii sunt mai mereu aceiasi, sunt organizati in bisericute si se barfesc in continuu; chiulesc masiv de la lucrari, se reunesc cand se anunta pauza si se serveste un piscot, atunci imbulzindu-se  precum leii la primii crestini.
Organizatorii incearca permanent sa ii atraga la lucrari prin diferite tertipuri, de la un pix si un caiet oferite la intrare pana la organizarea de tombole cu castiguri la fel de anacronice la sfarsitul prelegerilor. Evident, nu reusesc.
Locatia – in cazul congreselor internationale se schimba permanent si e foarte bine aleasa, asa de bine ca nici dracu’ nu se duce la lucrari, toata lumea umbla creanga prin orasul respectiv – in cazul celor nationale este mereu aceiasi, in luni de minim interes turistic( primavara devreme sau toamna foarte tarziu) lapovita fiind, se pare, un aliat de nadejde al organizatorilor.
In orice caz, nu exista un astfel de congres in care sa nu se intample macar o chestie haioasa.

Congres in Grecia.
Ca niciodata vreme oribila, ploaie, frig; romanii ajunseseram primii in holul hotelului unde se tinea congresul si picoteam in fotolii asteptand sa apara si ceilalti . Era o vreme atat de urata ca se prefigura o prezenta masiva la dezbateri.
Cum stateam noi asa, vedem langa usa o pereche de papagali Ara superbi care spuneau fiecarei persoane care trecea pe langa ei “Kali merrrra!”. Brusc am simtit cum se desteapta in noi dorinta de a aduce un strop de romantism in patria filosofiei, asa ca 2 colegi s-au dus tintit la zburatoare si au inceput sa repete “Sugi p***!”. Ei spuneau “Sugi p***!”, papagalii spuneau “Kali merrra!”. Si tot asa de vreo 20 de ori pana cand s-au plictisit si s-au indepartat convinsi ca au dat peste niste animale excesiv de indoctrinate.
Nu trec 10 minute si incep sa vina celelate delegatii. Noi uitasem de papagali si incercam sa conversam in engleza cu delegatia franceza despre viata de noapte din Paris si alte chestii medicale. Cand, deodata, auzim urarea romaneasca rostita anterior. Cand ne intoarcem, inghetam: fiecare persoana care intra in sala de congres era astfel gratulata. E drept ca era rostita mai prelung si cu un pic de accent, dar mesajul era limpede.
Evident a inceput sa radem, dar asa, mai cu teama, incercand sa ghicim pe fetele celorltati daca intelege careva ceva. Am primit confirmarea ca totul era in regula de la 2 membre ale delegatiei sarbe care, cazute in admiratie, incercau sa repete ce ziceau papagalii, convinse fiind ca asta era salutul local si strigat una la alta “Sujiii pou’ahh!” cu incantarea pe care doar turistii tembeli o pot avea.
Trei zile cat a tinut congresul, sute de doctori din toata lumea, unii de renume mondial, mari profesori, toti, absolut toti au primit calda urare romaneasca de la cele doua pasari. Ma intreb cat or mai tinut-o asa dupa ce am plecat noi si , mai ales, ce fata o fi facut primul turist roman care a trecut pragul hotelului si a fost astfel intampinat. E posibil sa fi fost forte impresionat si sa fi zis:”Da dom’le, grecii astia te fac sa te simti cu adevarat ca acasa!”

So, urmeaza ultimele 3 povesti de anul asta. Cate una in fiecare zi pana plec. Voi cauta sa fie cat mai misto.
Noapte buna!

prea tare faza cu papagalii :lol:
incerc sa imi imaginez membrele delegatiei sarbe rostind cuvintele magice :lol: