cine mai citeste poezii?

Din cand in cand
Ingeri se mai ciocnesc
Si cad din cer
Pe pamant
Rotindu-se
Si-n preajma lor
Cresc flori de aer plutitor.
Din cand in cand
Vremea-i nebuna
Si scutura atunci la intamplare
Aripi de inger si polen de luna
Si fulgii verzi
Si frunze de ninsoare
Din cand in cand si eu
Ca fiecare
Ma plec in fata unui gand
Cu-nchinaciunea muritoare
A inca unui biet cuvant.

Eu nu am mai scris o poezie de aproape 15 ani.

Insa, am cateva pe care vi le propun spre comentare:

Scrisoare catre un Basarabean

Simt lacrima ta pe umarul meu Basarabule,
Umarul, ce trebuia sa-ti fie sprijin la greu,
Ma simt ca un copil uracios Basarabule
Instrainat de tine, fratele meu.

Aud strigatul tau de-ajutor Basarabule
Si urechea mi-astup, pe motiv ca-s racit,
De tine distant ma desprind Basarabule,
Si mi-e sufletul gol, dar ma cred linistit.

Simt totusi o struna vibrand-a
Trist, ma descopar cate-odata uimit,
Si mana-mi zvacneste, prea tremurind-a
Catre sufletul tau, rastignit pe cutit.

O umbra, prin ceturi a se mai zareste,
Aducandu-mi aminte, vag, de-un pacat,
Dar n-am sa te las, cat mai simt romaneste
Cat mai cred in putere, cat mai sper ca-s barbat.

Ce-as putea sa-ti mai spun Basarabule,
Ca sa simti ca-s mai mult decat prietenul tau,
Catre tine pornesc, esti Roman Basarabule,
Si Roman ma simt, doar la umarul tau.

                                30 iun. 1992

Cred ca am mancat niste cratime pe undeva da ce conteaza, doar e licenta poetica nu?

Edited by Cristisp, 30 June 2007 - 15:26.

Ab-so-lut su-per-ba poezia! Mi-a placut la nebunie! Si mesajul si forma...
PS. Cratimele nu le-ai sarit, dimpotriva, le-ai pus in plus, pe la tremuranda si arzanda sau cum ai zis tu acolo....Deci leaga-le!...sau lasa-le asa...licenta poetica.

Saru'mana

Nu am apucat sa-ti spun cat de mult imi place poezia ta (fara titlu ) Daca nu mi-ar fi atat de lene mai mult ca sigur asa as vrea sa scriu si eu.

Pana atunci, tot una veche:

Exercitiu (de Libertate)

Nu-ti aud pasii, in calea mea,
Si nici nu-i drumul, catre casa,
Tu nu m-astepti, dar cui ii pasa,
Ma-ntorc oricum, sa pot pleca.

Si-am sa te rog, sa pot pleca,
Tu n-ai sa vrei, dar cui ii pasa,
N-am sa-ntorc capul, catre casa,
Cu lumea toata-ntinsa-n calea mea.

Bucuresti
05.01.2002

Edited by Cristisp, 01 July 2007 - 09:30.

Vers de adio

Tu ești și-ai fost o zână și prima mea iubire
M-ai dus pe culmi înalte, prin râuri cristaline
Mi-ai arătat Edenul, ce-nseamnă să iubești
Și visele-mi din noapte doar tu le plăsmuiești.

Dar, a trecut eternul... sau ...clipa efemeră
Cea ce mi-a dat căldură în lumea rea, obscură
Acuma eu sunt singur, tu ești cu cineva
Și peste tot ce-a fost s-așterne gheața grea.

Dar vreau să-ți spun iubire că daca tu ai vrea
Te-aș adora tot timpul, orice s-ar intâmpla
Te-aș fi iubit tot timpul, și-n clipe de durere
Dar îți respect dorința și îți spun:
Adio... iubirea vieții mele...

O Șansă

Pe culmi de munți înalte, purtat de dorul tău
În orice zi și noapte, se-nalță gândul meu,
Purtat de amintirea secundei pătimașe
Când eu învins de doruri, te-am strâns n-a mele brațe.


Îmi amintesc și mâna, când sta în mâna mea
Cuprinsă de dorința de-a nu te mai uita,
De brațul tău cel moale, ce-odată desmierdat
Nu-l voi uita vreodată, cum nici nu l-am uitat.

Dar mai presus de toate, iubit-o mi-amintesc
Când mi-ai vorbit cu glasu-ți cel dulce si ceresc,
Mi-ai spus în seara-ceea că nu vei da-napoi
De va fi scris în ceruri să fim noi amândoi.

Acum, îți dau răspunsul l-a tale întrebări
Ce mi le pui atunce-a când suntem doar noi doi,
Când mă întrebi: Cu mine, ai fi tu fericit?
Îți spun, aș da chiar totul ca să mă fi iubit.

Căci în a tale brațe, îmi este fericirea
Și doar sărutul tău mi-aduce nemurirea,
Când mă gândesc la tine, tot trupul îmi tresaltă
Spre o dorință sfântă, puternică, înaltă.

Și...cum poți crede oare, că după un sărut,
Aș mai putea uita, din clipa sărutării, al inimii tumult
Că dacă soart-ar face, de și tu m-ai iubi
Doar o perioadă scurtă, atât te-aș mai dori?

Când doar o trecătoare, atingere de mână
Trezește-n mine doruri, să gust și a ta gură
Și doar un zâmbet moale în orișice clipită
Mi-arată-n al meu suflet, cât îmi ești de iubită.

O, înger al iubirii, stăpâna vieții mele
De ce nu-mi dai o șansă, să te ridic la stele
De ce nu lași dulceața iubirilor eterne
Ca să ne prindă-n lanțuri, nicicând să ne dezlege.

Fii a mea

Visam să mergem pe-nserate,
În lumina dulce-i lune
Și în jurul nostru șoapte,
De iubire să se-adune.

Să te-ntreb cu glas de patimi
Dacă vrei a mea iubire,
Să îți schimbe a tale lacrimi,
Doar în lacrimi de iubire.

Se făcea cum că izvoare,
Dulci de lacrime amare
Ar fi curs atunci din ochii,
Dulci ca două lăcrimioare.

Și ai spus c-a ta iubire
Se hrănește din suspine,
De când eu iubeam pe alta,
Iară tu numai pe mine.

Te-am cuprins n-a mele brațe
Sărutare-n sărutare,
Tremurând de nerăbdare,
De dulceața gurii tale.

Însă visuri destrămate,
A fost doar o întrebare,
Și ai spus c-a mea iubire
Nu este destul de mare.

Că aș vrea ca tu, unealtă
Să îmi fii ca amintirea,
Să o șterg s-o fac să moară
Și că nu ar fii iubirea.

Însă-ți spun, focul iubirii
Vechi, de multe luni s-a stins,
Căci atâta amăgire
N-a putut să-l țin-aprins.

Acum, te iubesc pe tine,
Zi de zi, noapte de noapte
Ea de s-ar ruga de mine,
Tot spre tine m-aș întoarce.

Căci... vedere de actrițe,
Shania Twain și Laetita
Nu-mi trezesc atât’ pasiune,
Cât trezești tu Afrodita.

Știind de crudul meu amor,
Pasiunea și puterea
Acestu-i dulce sentiment,
Nu vrei să-mi curmi durerea?

Căci de când tu m-ai refuzat,
Tot trist am fost într-una,
Îmi par că plâng în Univers,
Și soarele, și luna.

Nu vrei cunună să îți pun,
Veșminte de iubire
Pe alt tărâm ca să trăim,
Cuprinși de fericire.

Nu vrei un suflet să ridici
În rai de fericire,
Tu să trăiești doar pentru el,
Și el doar pentru tine?

Dacă te-atins al meu avânt,
Și vrei să fii cu mine,
Tu, spune decât un cuvânt
Pe veci voi fi cu tine.

Eminescule, ai condei, asta e clar. Ceea ce nu ai este exercitiu si originalitate in sensul de stil original sau macar actual.  Adica, mai ai de lucrat pe la versificatia aia, sa te hotarasti daca vrei poezie cu rima sau daca vrei vers alb; iar daca vrei sa scrii cu rima mai lucreaza la gasirea rimelor perfecte. Poeziile incep sa curga frumos, cu rima si sensibilitate si deodata dai de bolovani de rime sau de expresii ale iubirii asa cum erau acum 100 de ani. Ti-as mai spune: lasa-i pe Eminescu, Bolintineanu, Cosbuc si Alecsandri sa se odihneasca in pace si citeste mai multa poezie contemporana. Mi-ai dat senzatia ca esti reincarnarea vreunul stra-strabunic, nu un tanar care scrie in anul 2007. Ce e cu toate exprimarile alea arhaice? Cum sa te inteleaga biata fata aia si sa se intoarca la tine daca tu ii vorbesti pe o limba de indragostit tuthankamonic?!?   In plus, iubirea pe care o degaja versurile tale este ca un parfum greu. E cumva libidinos de ...inalta. Vino catre zilele noastre, vino mai cu picioarele pe pamant. Incearca umorul..vezi ce iese...Bafta!
Sper sa nu te supere critica mea foarte tare. Ea este doar un punct de vedere, exprimat cu sinceritate. Poti tine cont sau nu. Decizia iti apartine!
In concreto:
La poezia Vers de iubire- totul e ok pana la ultimele doua versuri, cand o iei pe aratura cu rima si ritmul si versificatia. In plus, ai putea sa mai lucrezi la epitete, metafore si comparatii. Sunt pleonastice, batrancioase sau puerile (ex: "culmi inalte", "rauri cristaline")
Poezia O sansa- versificatia curge ok pana la strofa a sasea cand o ia razna cu topt cu fond si cu forma; ultimele doua versuri din poezie, iarasi, au rima sub apa, ca-n bancul ala cu Bula. ; in plus IUBITO SE SCRIE LEGAT (CA SUBSTANTIV). Doar in forme de genul "doar pe ea am iubit-o apare cratima". Mare atentie! Astea sunt greseli de gaga. La fel o "comiti" si in poezia urmatoare cand spui "in lumina dulce-i lune" .E legat mosule, e "dulcei" lune, ca doar nu spui "dulce-i luna=dulce este ("i"="este") luna.
Etc,etc. Nu mai insist decat cu recomandarea ca, in paralel cu poezia, sa-ti pui la punct si gramatica, nu de alta, dar siluiesti biata limba romana din toate pozitiile si nu e frumos la cineva cu suflet de poet.

violadorata  incerci sa ma inveti sa schimb ceva ce am schimbat de trei ani...Poeziile alea le scriam pe la 14 ani pentru ca eram influentat de Eminescu....desi puteai sa o spui mai frumos...la urma urmei Eminescu tot cel mai mare poet al romanilor ramane...

Acum doua din poeziile de om mai batran...cu trei ani...


mâine o să te agăț și pe tine

mi-am agățat creierul de geamul din sticlă
carnea mi sa întors pe dos
înlăuntrul lumii mâncată de molii.

prin cap am gemete de râme strivite
între călcâiul tău prea dur
și jungla de asfalt.

uite cum prind reflexii întunecate fără să vreau



probabil ai mai multe fructe preferate

știi că lumea ar fi mai bună dacă ai fi cu mine
nu ar mai sta bucurii aruncate în colț
sau fulgere încarcerate pe retină.

mai demult mi-ai spus că inima mea are gust de cireașă
te-ai tolănit împrejurul gâtului meu cu mâna
și mi-ai aruncat privirea ce spune multe.

Probabil
ai mai multe fructe preferate
sunt trei ani de când
așteptarea scrisorii tale a ruginit în cutia poștala.

Vor mai urma...

Excelent! Mi-au placut la nebunie astea. Ce salt ai facut...nici nu-ti dai seama! Felicitari!

Eminescu?, on Jul 4 2007, 14:58, said:

sorry...dar daca tu crezi ca astea sunt poezii sau ca spui ceva deosebit in "prin cap am gemete de râme strivite"  

... poate ar fi bine sa te ocupi cu altceva

endless, on Jul 4 2007, 15:27, said:

poate ar trebui sa ne dai si noua niste exemple din poeziile tale marete
in loc sa critici pe altul....

endless, este o metafora prin care incearca sa ne spuna ca s-a simtit insignifiant, neimportant, mic in fata indiferentei iubitei si ca asta l-a durut. Mie imi place imaginea. Sigur, de gustibus et de coloribus non disputandum. Mie poeziile astea doua mi se par foarte bune. Si surprinzatoare pentru un baiat de 17 ani. Dar,   de gustibus et de coloribus non disputandum, nu-i asa? Imagini din acestea insolite gasim si la Nichita Stanescu . Nu-ti place poezia lui Nichita?

Eminescu?, on Jul 4 2007, 17:13, said:

nu stiu de ce te iriti ? este parerea mea personala despre ceea ce tu ai impresia ca este creatie ... o poti lua sau nu in seama si ca sa ma repet, daca te ocupi cu asa ceva si nu-ti convine critica, poate ar trebui sa te ocupi de ceva unde nu ti se spune verde-n fata, tinere ...ceva nu-i ok.

in plus, nu vad de ce este necesar sa scriu eu ceva ca sa am o parere ...si daca incerci sa imi spui ca este greu, ca idee, ceea ce tu ai scris acolo sus, ultimele 2, le pot turna pe banda.

grow up ... lumea asta nu o vedem toti la fel si cand mai postezi, ai si tu un pic de atentie la gramatica "carnea mi s-a întors pe dos"

violadorata, on Jul 4 2007, 17:36, said:

desigur, este vorba de gusturi si ma bucur ca poti sa vezi ceea ce ai descris mai sus insa mie imi este imposibil sa vad altceva decat o insiruire, intentionat aiurita de cuvinte ce nu-mi spun nimic.

Cat despre Nichita ...imi place si nu-mi place, depinde cat de mult "exagereaza" in descrieri insa... in ideea de "incearca sa ne spuna ca s-a simtit insignifiant, neimportant, mic in fata indiferentei iubitei si ca asta l-a durut" nu as putea compara in veci Vitraliu, care este oarecum pe aceeasi idee cu ceea ce a scris Eminescu? mai sus.

Quote

metafora zici ? poate asta "inima mea are gust de cireașă" in nici un caz "remarcabilul" :
"prin cap am gemete de râme strivite
între călcâiul tău prea dur
și jungla de asfalt."

Edited by endless, 04 July 2007 - 17:41.

Inteleg ce vrei sa spui. Tu cauti frumosul. Si eu il caut, dar ma las impresionata si de categoria estetica a uratului...in sens larg.

violadorata, on Jul 4 2007, 21:44, said:

A cauta frumosul este ceva nobil, a intelege uratul e si mai nobil, a trece dincolo de nuante si dualitate e deja eliberarea finala de sub jugul formelor. Abia atunci putem crea.

Desigur, parerea mea.

da sigur fiecaruia ce-i place...anyway...poeziile pe care le-am postat in ultimele dati au fost acceptate ca bune sau bunicele de critici in materie de la Cenaclul literar unde merg...

reclama: soarele are cancer

lumină nepătrunsă,
strada mi se închide între răsăritul
și apusul ochilor.

ferestre îngropate
închid în pereții vopsiți
libertatea.

soarele este bolnav
pentru asta,
cer socoteala cerului.

asupra tristeții

curg boabe de nisip,
din sfera de nervi
trasată în sânge albastru.

nu știi?
durerea nu se măsoară în grame
sau centimetri
trasați cu degetul pe plajă.

volumul ei este iarnă
fără zăpadă,
vară ploioasă.

dacă ai mânca din ea
te-ai gândi că moartea e albă
și te-ai mai apuca să desenezi
o sferă.

vrăjitoarea vorbește…

...inima mea are multe căi
care se împart.

lumina nu doare
în întuneric.

i-am cerut un răspuns
acum,
în așteptare,
chipul tău desenat zâmbește pe altar
în fața vrăjtoarei.


Vor urma...

Edited by Eminescu?, 04 July 2007 - 21:42.

Interesante poezii "eminescu?"chiar frumos    ...dar prefer o varianta mai complexa a poeziilor,cu o glicemie mai ridicata dar fiecare cu felul sau de a gusta poezia.

Prima poezie pe care am reușit s-o finalizez în ultimele 12-13 luni. Am scris-o (90%) într-un moment mai aiurea, am terminat-o acum. E puerilă. Până ajung la ultima variantă a ei cred c-o să-i modific multe versuri; sunt scrise în grabă, doar pentru a mă descărca, n-am gândit mult. Nici n-are titlu. În ultimul an de zile am scris câteva strofe doar pentru vreo 3 poezii, dar am muncit mult și sper să vă șteargă o eventuală impresie proastă lăsată de aceasta. Sunt un mare fan al rimei.


Știam că viețile ni se vor despărți cândva,
Știam că povestea noastră o să-nceapă cu “a fost”,
Că-n toată lumea asta tu nu ești doar a mea,
Că și-acum te iubesc dar n-am curaj să-ți recunosc,
Că-s prea optimist ca să fiu și precaut,

Știam că altul își va bate joc de o iubire,
Știam că o pasiune poate fi învinsă,
Că se va uita în vreme tot ce am făcut,
Că lumea toată încă vrea dezamăgire,
Că orice flacără nu stă veșnic aprinsă,

Știam că orice stea are timpul să se stingă,
Știam că orice apă trebuie să sece,
Că și la poli se-ntâmplă să nu ningă,
Că nicio vijelie nu-i întotdeauna rece,
Că nicicând timpul n-o sa dea înapoi,

Știam că viața nu se-mparte exact la doi,
Știam că dacă vrei prea mult primești puține,
Că daca ai dorințe, destule vor fi oarbe,
Că multe din pahare vor ajunge-odată pline,
Că declarațiile de dragoste se uită toate,

Știam că nu pot trăi de teama voastră,
Știam că voi vrea s-o iau de la început,
Că și “Te iubesc” poate-ajunge-o glumă proastă,
Că față de iubire suferința ține mult,
Că soarta mă va pune-odată în genunchi…

Da, am știut totul, dar am zis că nu îmi pasă.
Recunosc, am cam fost mânat de-o siguranță falsă,
Când eram lângă tine simțeam că nimic nu-mi stă în față.
Mi-e somn. Mâine m-așteaptă o altă dimineață.
O altă viață.

PS: Povestea s-a terminat cu bine, totuși

Buna !!
Vin si eu cu ceva creatii...astept pareri....si pro si contra....nu ma deranjeaza


Cand vantul se-ntalneste iar cu marea
Sufletul meu ce-si caut-alinarea
Se regaseste in surasul tau
Si valurile-mi suna intr-un fel
Prea bine cunoscut
Si totu-i transformat intr-un concert
De ne-ntrecut…
Atunci suspina vantul alinand
Si marea susura intr-un avant
De nostalgie-bucurand
Si-aducerile-aminte o cuprind
Si pescarusi ce aripi isi intind
Danseaza lin…
Atunci,in acea clipa nebuneasca,
Mi-e dor.
Si-n taina ma tot cert in gand,
Ca n-am sa-ti simt iubirea picurand
Si-atunci mi se intuneca privirea
Si-n ochii tristi o umbra se revarsa
Rad stins …si ma visez plangand…
Dar o privire calda ma alinta
Si marea de cuvinte ma-mpresoara
Ma linistesc si teama n-am
Si te iubesc a nu stiu cata oara…