cine mai citeste poezii?

Prima mea poezie: (de fapt nu e prima, ca am mai facut prin scoala cateva pentru teme ) dar asta e la initiativa mea)

Ma simt atat de departe de lumea reala
Cand trece-o saptamana si nu iti vad ochii,
Ma simt atat de departe de lumea reala
Cand trece-o saptamana si nu imi zambesti,
Ma simt atat de departe de lumea reala
Si doar vazandu-te pot sa ma apropii;
Ma simt atat de aproape de lumea reala
Cand te vad cat de frumoasa esti.

O mică incercare, a ieșit atât de fara conținut incât nici măcar n-am fost în stare sa-i găsesc un titlu.
Criticile pe această arie, masa și dansul unde vreți voi după ce trece criza

SCÂRBIT DE NEPĂSAREA EGOULUI MEU
MĂ-NTORC CU FAȚA DE LA MINE
ȘI MĂ REPUDIEZ PENTRU TOT VEACUL CARE VINE
DIN FUNCȚIA DE ȘEF AL SUFLETULUI TĂU

TE-AȘ FI RUGAT SĂ MĂ MAI PĂSUIEȘTI UN PIC
SĂ-MI LAȘI ILUZII PENTRU ÎNC-O NOAPTE
DAR N-AM CITIT IN OCHII TĂI NIMIC
SĂ-MI AMĂGEASCĂ, SPERANȚELE DEȘARTE

CA UN ROMAN EU MĂ RETRAG PE SCUT
ÎNVINGĂTOR, ÎNVINS CINE MAI ȘTIE OARE
SĂ TE PĂSTREZ NU AM ȘTIUT ORI N-AM PUTUT
ȘI AMINTIREA CHIPULUI TĂU DOARE

DIN TRAMBIȚA-I DE AUR UN HERUVIM CĂZUT
VESTEȘTE TIMPUL PENTRU DEȘTEPTARE
SĂ TE PĂSTREZ, PROBABIL NU AȘ FI PUTUT
CĂCI ALUNGAT DE SOARE, ÎNGERUL DISPARE

TE-AȘ FI RUGAT SĂ MĂ ALINȚI TĂCUT
SĂ-MI ȚII ÎN PALMĂ SUFLETUL CE DOARE
SĂ TE PĂSTREZ, ACUMA ȘTIU, N-AȘ FI PUTUT
EȘTI DOAR UN VIS CARE ÎN ZORI DISPARE