Incepator-nevoie sfaturi...

Tocmai cand te stresezi faci greseli. Iar de stres scapi atunci cand esti sigura pe tine, iar asta vine cu multa practica.
Macar la magazin du-te cu masina.

Aaa, atunci ... nasol. Conduci cum poti, fii atenta si baga-ti picioarele in ce zic ceilalti ca sa nu te mai stresezi.

Daca e distanta mare pana la semafor poti sa franezi usor apoi sa retrogradezi, pana la oprire. Atunci cand retrogradezi trebuie sa accelerezi un pic exact inainte sa ridici ambreiajul ca sa nu smuceasca.
Nu e bine sa te duci cu frana pana incepe motorul sa dardaie, apesi ambreiajul inainte si retrogradezi daca nu vrei sa opresti sau scoti din viteza daca deja ai viteza mica si urmeaza sa opresti complet.
Cand franezi la viteza mica apesi ambele pedale ca sa nu omori motorul.

Ca sa evit smuceala aia cand franez chiar inainte sa ma opresc, ar trebui, ma gandesc, sa franez mai apasat din start inainte sa ma opresc si mai cursiv? Ma opresc cam brusc la stop😐 cred ca apas prea fin frana si apoi ca sa ma opresc, o apas prea tare.

....Sa ma apuc sa iau masina si sa conduc asa orice traseu?

Aici e chestie de obisnuinta! Trebuie sa inveti cam ce distanta ii trebuie masinii sa se opreasca de la o anumita viteza si asa vei stii cand si cat sa apesi pedala ca sa se opreasca acolo unde vrei tu. Nu e bine sa apesi tare frana la inceput, daca ai pe cineva in spate risti sa-ti viziteze portbagajul!

De fapt, ții pedala apăsată exact la fel de când începi să frânezi până te oprești, și de aceea "smucește" când te oprești. Trebuie redusă ușor (nu mult) presiunea pe pedala de frână exact înainte să te oprești. Nu îți face griji, toți facem așa la început! Te vei obișnui în timp, și nici nu îți vei da seama când o vei face.
Eu am condus singur de prima dată când mi-am luat permisul. Am avut curaj să iau pe cineva ca pasager doar după câteva luni...
E normal să ai emoții. Alege un traseu mai lejer, cum spunea cineva mai sus, în care nu trebuie să faci stânga. Eu și acum aleg traseele așa. Și mai am emoții și acum când conduc, deși mai am un pic și trebuie să îmi schimb permisul.
Asta e, unii au un al șaptelea simț când vine vorba de "învârtit de covrig", alții au nevoie de mult exercițiu. Dar asta nu îi face pe cei din urmă conducători auto mai slabi.
Deci: curaj, multă atenție și mult exercițiu! Totul va fi OK!

Nu ma injurati prea tare, dar ma bazaie o alta intrebare de amator: cam cate drumuri (cat de cat complexe) ati condus cu un alt sofer in dreapta pana sa iesiti singuri in trafic? Am condus cu o bunicuta in dreapta si alt drum am efectuat cu cineva care e sofer, dar s-a asezat in spate. (Nu stiu daca intra neaparat la categoria de condus singur cele doua exemple, in situatiile respective oricum numai eu aveam control asupra comenzilor si situatiilor din trafic)

Sandra, Ă®n primul rând țin să precizez că eu mi-am luat permisul Ă®n 2016, la vârsta de 49 de ani. Am ținut să fac precizarea asta Ă®ntrucât la vârsta asta se presupune că reflexele nu mai sunt aceleași ca la vârsta ta (am presupus că ești foarte tânără, sper să nu mă fi Ă®nșelat ). Cu toate astea, m-am acomodat extrem de repede cu noul meu statut de posesor de permis categoria B.
Ca să răspund la Ă®ntrebarea ta: la 11 zile după ce am obținut permisul am plecat să-mi cumpăr o mașină găsită pe un site de vânzări, la 45 km distanță de casă. Am luat cu mine un coleg de serviciu, posesor de permis de conducere de peste 20 de ani, dar doar pentru că se pricepea foarte bine la mașini și putea să mă oprească de la a o cumpăra, Ă®n cazul Ă®n care sesiza ceva probleme, deoarece eram ferm hotărât să conduc eu mașina spre casă. ĂŽntrucât mașina (și prețul) au fost OK, am cumpărat-o și ne-am Ă®napoiat cu ea acasă, cu mine la volan, evident. El a stat Ă®n dreapta mea (la plecare m-a Ă®ntrebat dacă vreau să conducă el și i-am spus că nu), dar pe toată durata drumului nu mi-a dat niciun fel de sfaturi sau observații. Când am ajuns Ă®n oraș la noi, Ă®nainte să se dea jos, mi-a spus doar atât: ”nu mă așteptam să conduci atât de bine la primul tău drum”. După 4 zile de la primul drum, a trebuit să merg cu mașina la sediul județean al RAR pentru identificare (180 km dus-Ă®ntors) și am fost singur-singurel Ă®n mașină. De atunci, n-am mai avut niciodată vreun șofer Ă®n dreapta mea. Cel mai bun mod de a căpăta experiență la volan este să mergi cât mai mult singură cu mașina (Ă®n sensul de a nu avea Ă®n mașină pe cineva care să te pisălogească la cap cu sfaturi sau observații).
Și ca să Ă®nchei cu o concluzie a ideii exprimate la Ă®nceputul comentariului meu: dacă un om urcat (oficial) pentru prima dată la volan la vârsta de 49 de ani poate să meargă 44000 km Ă®n trei ani, pe toate categoriile de drumuri și Ă®n toate condițiile meteo și de trafic, fără evenimente sau sancțiuni, fii sigură că, fiind ambițioasă, vei reuși și tu (inclusiv cu „blestematele” alea de parcări). Cheia succesului se află exclusiv Ă®n mintea ta. ĂŽncearcă să dai puțin drumul la „supapa de stress” și vei vedea că lucrurile vor Ă®ncepe să se așeze.
Mult succes!

Multumesc frumos pentru incurajare! Nu sunt foarte tanara, am 26 de ani �� am fost ieri cu masina singura, nu a fost un drum lung, dar am zis ca daca nu il fac, voi fi nemultumita... si la intoarcere acasa am parcat-o cu spatele pe partea stanga si mi-a iesit fara foarte mari batai de cap cu masina si in stanga si in dreapta. Probabil dupa ce imi cumpar masina proprie, va fi mai usor si cu stresul��. Multumesc inca o data!

E-hei... ce varsta frumoasa. Au trecut 26 de ani de cand am avut si eu 26 de ani . Ai vazut ca deja incepi sa fii pe drumul cel bun? In cele din urma, stress-ul are si o parte buna, pentru ca te-a determinat sa intrebi, sa vrei sa afli si sa te perfectionezi. Sa stii ca, din pacate, nu sunt foarte multi tineri din generatia ta care sa-si doreasca sa circule corect si sa fie strasati atunci cand nu le ies manevrele asa cum trebuie.
Ar fi ideal daca ai putea sa-ti cumperi cat mai repede propria masina. Vei vedea atunci ca totul se va limpezi, uneori chiar fara sa-ti dai seama. In sensul asta iti dau un exemplu din familia mea: un nepot (fiul surorii mele) a implinit 18 ani in decembrie trecut si in ianuarie a inceput scoala de soferi. Dupa ce a picat prima data la sala, din cauza ca a tratat problema cu superficialitate, s-a ambitionat si a trecut cu brio, atat la sala (cu maximum de puncte-26), cat si la oras. Baiatului ii plac mult masinile Dacia, asa ca in aprilie sora mea i-a cumparat un Sandero din 2009 ( nu mai aveau alta masina in familie). A inceput nepotul sa circule "in draci" cu masina prin oras, apoi a facut si cateva drumuri scurte in afara orasului, dar saptamana trecuta a avut in fata primul sau "hop" cu adevarat greu: un drum Petrosani- Constanta, ca sa se inscrie la Academia Navala. Avand-o pe maica-sa pe scaunul din dreapta (doar ca pasager, nu si ca "pisalog de serviciu" ) s-a descurcat admirabil, avand in vedere greutatea traseului (portiunea din DN66 situata in Defileul Jiului, apoi DN7- portiunea dintre Rm. Valcea si Pitesti, doua autostrazi aglomerate: Pitesti-Bucuresti si A2, precum si traversarea Bucurestiului, dar si mersul prin traficul intens al Constantei). Aseara tocmai s-au intors inapoi acasa, pe acelasi drum (si cu statutul de proaspat student la Academia Navala ). Trebuie sa precizez ca nepotul are o fire foarte calma si asta se manifesta si la volan. Conduce foarte "rotund", fara manevre bruste, este foarte atent si (foarte important!) este FOARTE CALM. Sa ai si tu in minte lucrurile astea in momentul in care vei fi la volanul propriei tale masini si totul va fi bine.
Eu iti urez inca o data mult succes!

mai bine intrebi decat sa ramai prost. terorizeaza pe toata lumea cu ce intrebari ai despre orice, asa inveti. oricum la volan, de la 100.000 km in sus te poti numi sofer asa ca rabdare si tutun.