Cacofonii?!

cacofonia este opusa eufoniei, care inseamna armonie a sunetelor. asadar, cacofonia (cacos in greaca inseamna urat - nu stiu daca am scris chiar corect, poate se scrie cu K, dar se intelege ce vreau sa zic), cum a spus cineva mai sus, este o asociere de sunete/silabe neplacuta urechii, care deranjeaza. cacofonia nu inseamna neaparat alaturarea silabelor ca-ca sau ca-co, ci si la-la sau alte repetitii suparatoare.

si am uitat sa mentionez: virgula folosita pentru evitarea cacofoniei este o aberatie, la fel si constructia "ca si" (de ex, ca si calul).

 mianna, on May 7 2006, 14:35, said:

Mai nou se pare ca se mai accepta o cacofonie:Monica Columbeanu.

Recunosc, sunt un mare sacaitor cand e vorba de felul in care cineva se exprima, asta intrucat sunt foarte sever: tocmai s-a suparat o prietena de-a mea pentru ca i-am spus ca nu iteleg de ce nu pune virgula, pe messenger, intre "bine" si "mai"
Meru imi spune: "Bine mai"...
Chiar sunt genul de om care cauta nod in papaura cand e vorba de exprimare, asta incerc sa subliniez, insa mie nu mi se pare nimic anormal felul in care suna: "o omida" sau "coca-cola". Nu ma zgaraie deloc...
La primavara vreau sa sadesc un pom. Cum as putea exprima asta? Astfel: "sa plantez"?
Desi recunosc (faptul) ca nu imi suna chiar foarte bine acest "sa sa-", imi place in schimb cum suna: "a sadi". Mult mai mult decat "a planta".
Aici intervine subiectivismul, dupa parerea mea...
Pruteanu spune aici ca <<într-o propoziție de genul  "Mama mea m-a mascat", această succesiune de "ma"-uri, care seamănă cu o bîlbîială, este [...] o cacofonie indiscutabilă>>.
Mi-a atras atentzia acest exemplu al domniei sale, intocmai pentru ca la cenaclul pe care il frecventez... am dat pe spate, de curand, intregul auditoriu atunci cand recitam una din poeziile mele in care aparea la un moment dat o alaturare precum cea exemplificata de domnul Pruteanu, din care lipseste, insa, cel de-al treilea "ma"... Versul meu suna exact asa: "Eu m-am nascut ori mama m-a...?"
Iata ca e vorba de poezie, unde ar trebui sa se vorbeasca literar.
Sunt cazuri, insa, in care e musai nevoie sa te folosesti de asemenea cacofonii tocmai pt a atrage atentia asupra unei idei.
Acest procedeu se numeste aliteratie si nu trebuie a fi confundat cu cacofonia

Mai am o poezie, din care imi dau voie   sa citez, unde folosesc deasemenea aliteratia, iar cine va spune ca e vorba de cacofonie, inseamna ca ...orice oferta exceptionala ar avea Banca Carpatica,  aceasta persoana care tine cu ursul si cu cacofonia... va ramane genul acela de om cu ochelari de cal care nu va face nici in ruptul capului cacofonica greseala de a profita de aceasta eventuala oferta plina de avantaje.
Iata versurile:
"Incep incet-incet sa cred ca-n cer, in ger,
Un inger geme in genunchi[...]"

(P.S.)Vreau sa adaug faptul ca lalelelor le stau destul de bine rosii, nu era nevoie sa le faca olandezii si negre!    
Ma mir ca nu s-a vorbit despre aliteratie pana acum...
V-am pupat!

Editat de iovulmovul, 18 iunie 2007 - 04:57.

imi spune si mie cineva cele trei cacofonii permise ca nu stiu decat 2.

 the_money_maker, on Jul 1 2007, 16:49, said:

 ionescu_xoy, on Aug 5 2006, 09:08, said:

Te-as ruga sa nu mai postezi doar de dragul celor 500 de posturi, ca luna viitoare vor fi 600, si peste doua luni 700... Poate incerci la anu'.

Imi spune si mie cele 3 cacofonii ? Ca eu nu stiu nici una

BiseriCA CAtolica, Ion LuCA CAragiale... si... mai tre` una

Ion Luca Caragiale mi se pare cam exagerată, Luca Ion Caragiale e același lucru. Mai mult, în catalog ar fi chiar Caragiale Ion Luca (sau Luca Ion) Mă rog, dacă tot vorbim de nume, iată unul penal: Ciupercă Cătălin

Parpanghel Eleonora

Ati stricat bunatate de topic cu cele trei cacofonii si cu exemplele voastre "penale".
Ciuvile nu aveti?
Ideea este sa incercam sa ne ferim a folosi alaturari de silabe sau grupuri de litere asemenea, cu atat mai mult cu cat acestea suna aiurea.
Inca o data: sa nu confundam cacofonia cu aliteratia voita din literatura.
Pentru exemplele 'penale' gen: am acasa o caseta cu carcass cu carcasa, faceti un alt topic la fun!
pa pa!

Editat de iovulmovul, 18 iulie 2007 - 15:36.

 Curcubitaceu, on Jul 13 2007, 00:08, said:

BanCA CArpatica?

 Jacques, on Jul 26 2007, 23:30, said:

Moaaamaaa ce tare ai fost, ai observat-o si pe asta...Bravo, ma, nene, ce spirit de observatie ai! Ma uimesti!

Ce amuzanti mi se par cei care vor alatura intr-o descriere astfel: "oaia, vaca, calul", convinsi ca daca au pus virgula, nu mai este nici o cacofonie...

Inchiouiti-va, acum, spus oral, exact ca in ghilimele: "oaia [pauza] vaca [pauza] virgula [pauza] calul"
E ca si cum ai zice (la fel, inchipuiti-va urmatoarele cuvinte spuse oral): "vii-in-seara-asta-la-mine-semnul-intrebarii"...

Editat de iovulmovul, 31 iulie 2007 - 02:33.

o intrebare: expresia "...si inca ceva ..." contine o cacofonie?

 mihaelam, on Jan 29 2009, 02:17, said:

Cacofonia înseamnă „ceva care sună rău” și este o chestiune de estetică, nu de gramatică. Dacă îi spui iubitului/iubitei „Dragă, ai ochii ca cafeaua” atunci ai stricat farmecul sublim al momentului și vă apucă probabil pe amîndoi rîsul. La fel, dacă pui într-o poezie „Mama mea-i marea” sună cam prost cu atîtea ma-uri; e tot o cacofonie. Dar în vorbirea de zi cu zi nu prea ne interesează estetica limbajului --- nu vorbim în metru iambic și cu rime încrucișate ---, deci cacofoniile sînt cu totul suportabile, în afară de cîteva care ne supără prin asocieri neplăcute de idei, de exemplu „Vezi că cazi”. Foarte multă lume sare peste cal cu evitarea cacofoniilor.

În concluzie, dacă vi se pare că „și încă ceva” sună rău, atunci pentru dumneavoastră este o cacofonie. Pentru alții sigur nu este.

De citit și părerea lui George Pruteanu.

Ion Luca Caragiale... sau Monica Columbeanu...sau Anca Constantinescu ( ciocu' mic ca noi suntem la putere ! )

      Sooo... sunt noua pe aici . Ce stiu este ca :
  cacofonia nr 1:D::: Ion LuCA CAragiale (mai putin importanta)
  cacofonia nr 2:D::: BiseriCA CAtolica(misjlocie)
  si cea dea 3 cacofonie cea mai importanta nu o stiu:((

 cArmEnuSh_meTal, on 6th July 2009, 19:31, said:

Deși nu am găsit referiri "oficiale", se pare că sunt 5 cacofonii acceptate:
1. ION LUCA CARAGIALE
2. BISERICA CATOLICĂ
3. TACTICA CAVALEREASCĂ
4. EPOCA CAPITALISTĂ (aici putem înlocui cu "perioada")
5. BANCA COMERCIALĂ

Pentru a nu știu cîta oară: cacofonia NU este o greșeală! Este o mică urîțenie, o scamă, o stîngăcie de stil, o chestie de aspect, care contează doar atunci cînd vrem să ne exprimăm artistic. În rest contează informația pe care o transmitem, nu forma.

Există, într-adevăr, unele cacofonii supărătoare — „vezi că cazi” etc. — pe care e bine să le evităm, pentru că distrag atenția interlocutorului de la esența mesajului, dar în majoritatea cazurilor nu este nevoie să fim atenți la cacofonii și nu trebuie să le evităm cu orice preț. Cine citește literatură științifică, medicală, tehnică etc. poate vedea că acolo cacofoniile apar frecvent, fiindcă nu-i pasă nimănui de ele, și e foarte bine așa.

Ca urmare nu se pune problema ca unele cacofonii să fie „acceptate” și altele nu. Cum adică acceptate? De cine? Care e instanța supremă în chestiuni de estetică? E ca și cum am spune că doar anumite combinații de culori sau doar anumite acorduri muzicale sînt acceptate... E vina profesorilor de școală că le spun elevilor că „nu e voie” să faci cacofonii. În realitate cacofoniile sînt doar inestetice, acolo unde estetica contează.

O altă confuzie frecventă este că numai combinațiile ca-ca, că-co, ca-ce etc. sînt cacofonice. De fapt orice combinație de sunete care deranjează este cacofonică. Iar ce înseamnă „deranjează” este în mare măsură la latitudinea fiecăruia.

George Pruteanu, „Cacofonii”

 cArmEnuSh_meTal, on 7th July 2009, 01:31, said:

Ce-ar fi în loc de cacofonii să vă preocupe scrisul corect? Scrisul fără diacritice și fără cratime e categoric greșit.

Editat de AdiJapan, 07 iulie 2009 - 07:12.