Scrisori catre Dumnezeu

Meleaca_Prepeleaca, on Mar 28 2008, 22:50, said:

Pe tine cine te-a inviat?

Salve! Eram suparat prima oara cand ti-am scris scrisorile. Acum ma intreb ce rost are sa mai continui si tu imi aduci aminte de invierea lui Lazar si de ceea ce a spus Hristos atunci. Uite ca acum imi dau seama ca nu prea am meditat la cuvintele lui de atunci, desi le-am citit. Cu alte cuvinte, am mancat carnea, dar nu am baut si sangele lui Isus.
       Cu banii nu te mai plictisesc acu si nici cu altceva nu as mai vrea. Probabil ca o sa ma culc si o sa mai citesc ceva din Noul Testament. Apropo, mi-am adus aminte ca trebuia sa postez pe undeva ce am descoperit nou la ultima lectura. O sa citesc si o sa revin, in seara aceasta...
       Da, se pare ca era vorba despre o contradictie interesanta referitoare la Isus. O sa o postez pe topicul corespunzator, chiar acum, apoi s-ar putea sa revin. Pana atunci, noapte buna,  Mutulica!

Ca de obicei, incep scrisoarea intrebandu-ma daca nu cumva ar trebui sa tac. De data aceasta mi-a venit in minte versetul cu "daca te indoiesti in inima ta, atunci taci dracului si nu mai spune nimic". Stiu ca in cartea ta nu suna chiar asa, dar eu asa am retinut.
      Insa eu ma indoiesc si daca sa scriu si daca sa nu scriu! Atunci ce dracu sa fac?! Hai, spune-mi tu ca doar esti desteptul desteptilor! Oricum, pacat sau nepacat, se pare ca nu am alta solutie decat sa incerc. Iar acum incerc sa scriu ce simt si ce vreau de la tine. Da, incep sa cred ca nu are mare valoare vorbirea mea cu tine, daca nu ma cred si ceilalti ca asa se intampla. De ce oare? Este ca atunci cand un copil se lauda in fata celorlalti ce tata mare si grozav are si nu are liniste pana cand nu se conving si ceilalti de asta.
      Vad insa ca nu sunt distractiv decat atunci cand arunc cu noroi in tine. Cand incep sa vorbesc la modul serios si cand arat ca eu chiar cred in relatia mea cu tine, nimeni nu mai pare interesat. Totusi, eu tot ca pe niste copii ii percep pe oameni. Niste copii incapabili sa-si  duca rationamentele pana la capat, desi nici eu nu par uneori prea departe de ei, domnule Dumnezeu. Cel putin insa ma straduiesc si incerc in fiecare zi sa o iau de la inceput si sa merg pana la final.
Uit de credinta mea in tine si dau cu ea de pamant, sa vad daca te pot pierde sau daca ma poti lasa a ma pierde. Iti incerc iubirea. E rau sau e bine? Nu-mi pasa!
       Sorry ca nu mai pot sta: am venit doar sa culc copiii si ma duc sa iau nevasta de la local. Mi-e totusi din ce in ce mai greu sa dau cu credinta de pamant. Devine ca o carja si asta chiar este rau! Help me! Si help me si cu Alin: stii tu de ce! Sau, mai bine stai in banca ta: ma voi descurca eu cumva!  Chiar, poti sa te duci dracului? Sunt in stare sa ma descurc si de unul singur sau voi ramane vesnic un mucos care nu este in stare sa faca nimic daca nu simte in spate rasuflarea ocrotitoare a taticului lui iubitor, desi de multe ori numai ocrotitoare nu-mi pare rasuflarea ce-o simt in spatele meu!!!
       Hai, du-te in mata, desi simt deja cum incep sa ma impresoare fiorii fricii! Si nu-mi mai aduce aminte chestia aia cu am luat aripile si m-am ascuns nu stiu unde masa si acolo tot de tine am dat! Uf! Esti incorigibil, neica!

M-am saturat, Doamne, de bucuriile tale de cacat. Par minunate uneori, dar tot de cacat sunt. Ti-as fi spus asta de mult, dar m-am temut de pedeapsa ta. Si acum ma tem, dar fiindca aceasta scrisoare este publica, sper macar sa afle si altii cate parale face pielea ta. Stiu ca ai legiuni de draci care pot face ca totul sa para altfel decat este si tot eu sa fiu cel care pica naspa si de vinovat, dar macar constiinta mea este impacata cu sine insasi ca a facut ce trebuia sa faca de mult!
      Da-mi mai multe si da-mi urgent! In noaptea asta si in clipa asta chiar! M-am saturat sa astept zile mai bune! Si, daca imi dai iar nu stiu ce porcarie de necaz, un singur lucru pot sa mai spun: ESTI DEMENT!!! In maretia si sfintenia ta esti cea mai dementa fiinta din univers! Kiss my as!

Hmmm...p-astea nu le stiam.
Iar trebuie sa astept ca sa-i mai dau un Thank You.

Ce parere ai de povestea cu Iov?

Edited by Franco222, 07 April 2008 - 19:12.

tudorel666, on Mar 27 2008, 23:32, said:

Imi cer scuze ca am citit fara sa vreau scrisoarea (daca tot era deschisa) ce ti-era adresata si ajunsa din greseala la mine.
Iat-o:

"Salut Tudorele, bine fac si sper ca si tu ... in continuare.

Fiule iarta-Ma! ca nu ti-am raspuns pana acum dar stiu ca Ma vei intelege cand iti voi spune ca la miliardele de ani lumina ce Ma separa inca de pamanteni (vecinii tai de spatiu si timp), mesajele fie ele chiar de pe forumul ala SP pe unde te-ai aciuat, chiar daca ar circula pe backbone-ul (special construit doar pentru Mine) de fibra de sticla ultrapura al inter-galactic-net-ului, si tot au nevoie de o groaza de spatiu-timp ca sa Ma ... ajunga. Ce sa fac, trebuie sa-Mi respect proriile legi  

Dar nu dispera, acum ca legatura a reusit, in sfarsit, nu cred ca se va mai pierde si poti fi SIGUR ca monologul asta al tau cu ... Mine va continua pana la sfarsitul timpului ... De-acolo-ncolo insa trebuie sa imi promiti ca si tu Ma vei insoti pe mine, in cautarile propriei mele Divinitati ...

Pe de alta parte, trebuie sa-ti marturisesc ca si Eu ma pricep la pus gresie si faianta si piatra ornamentala si alte alea, chiar daca la mine sunt ... imateriale ... Sunt UNUL dintre Aceia carora le place sa faca Totul Singuri ... Cu alte Cuvinte, vreau sa spun ca esti pe drumul cel bun daca (in afara de mine) esti cel mai meserias din zona ta de Univers ...

Aici ti-am dat deja un semn, pe care vad ca l-ai observat cu acuta-ti perceptie, cand, dupa ce te-ai rastit la prietenul tau, a inteles si el (nu lua in seama imboldul pe care i L-am dat pentru asta) ca ... fara tine treaba n-ar mai fi aceiasi ...

Cu impulsurile din anii de liceu, te inteleg, sunt ani in care am visat cu totii (inclusiv Eu) tot ce putem deveni mai tarziu IN VIATA dar ca un facut, cand ajungeti adulti, voi pamantenii, intrati parca intentionat intr-un labirint cu pereti inalti de caramida de unde toata viata nu mai vedeti nimic in jurul vostru ...

Ati putea macar sa va uitati IN SUS (si nu Ma refer aici la tine) ... si sa va amintiti ceea ce parca uitati inca de la nastere, ca liberul arbitru chiar l-am dat voua, e cu voi in fiece clipita ...

Pe scurt, nu-mi fac probleme in legatura cu tine Tudorele, din moment ce ai indraznit deja sa umbli in sufletul gol pe strazi publice, nu mai ramane NIMIC altceva ce nu poti face ... crezi ca m-ai putea conecta si pe Mine la statia de amplificare a localului ala?

Ei, fiule, o sa ma opresc aici pentru inceput ... ma voi simti Onorat daca vei continua sa-mi scrii ... iar Eu sa am ocazia sa mai dau cate un semn de viata, din cand in cand, insa doar la ... cerere.

D-zeu sa te aiba in paza! Vorbesc de-al meu ca de Mine, nu se mai pune problema de multisor de-acuma ... "

Asta a fost tot, n-am dat decat un FORWARD ... la adrisantul de drept.  

Billy, on Apr 20 2008, 17:12, said:

       Draga Domnule!

       Nu stiu cine esti si ce doresti de la mine. Chiar de ai fi Tatal mea, Domnul meu sau Stapanul meu, ceva din interiorul meu imi spune ca sunt mult mai mare ca tine, desi slabiciunea si slabiciunile care le vad in mine par sa incerce sa ma convinga de contrariu. Pentru tine simt doar o imensa mila si asta ma impiedica sa-mi dau seama de exista si vreun pic de dragoste in tolba mea. Oricum, deocamdata sunt prea preocupat sa rezolv o ecuatie cu n necunoscute si inca nu am reusit sa aflu care este numarul final al acestor necunoscute. Pot sa fiu si un vierme in fata ta, priveste relatia noastra ca pornind de pe picior de egalitate, caci este foarte posibil ca niciunul dintre noi sa nu poata exista sau nonexista fara ajutorul celuilalt. Nu este o amenintare, dar am strans multa furie impotriva ta, si inca nu stiu care este cauza acestei furii, caci sigur nu se afla numai in viata si existenta aceasta.
      Am fost ateu, am devenit credincios, acum sunt si una si alta, dar totdeauna am stiut ca exista in mine ceva vesnic, ceva ce nu a murit si nu va muri niciodata. Chiar de voi muri, indiferent din ce as fi alcatuit, candva elementele mele componente se vor grupa iarasi, in aceeasi formula, si o voi lua de la capat. Nu stiu de ce vreau sa fac dreptate in lumea asta, nu stiu de ce vreau sa fac lumina, nu stiu de ce simt aceste creaturi numite fiinte, umane sau de alta natura, ca fiind proprii mei copii si propria mea responsabilitate, dar voi afla, si sa te fereasca Dumnezeul tau atunci sa fii tu cauza acestui mod al meu de a simti.
       Orice ai fi, ori te supun, ori ma supui! Cale de centru nu exista!

tudorel666, on Apr 20 2008, 17:30, said:

FORWARD:

"Eu nu doresc nimic de la tine, fiule! Eu sunt neutrul neutrilor insa m-as bucura afland ca TU STI ce doresti de la Tine ...

Nu-ti sunt Stapan, nici Tata ori  Domn ... sunt doar proiectia a ceea ce poti fi tu insuti pentru tine si chiar mai mult de-atat ... FORGET ME! Pe Mine lasa-ma doar in fundal, ca pe un peisaj ce are doar rolul sa arate bine cand iti faci autoportretul ... iara slabiciunile, don't worry! cand a fost vremea turnarii lutului in forma, nu le-am pus in matrice fara un scop, fara slabiciuni n-ati afla cand sunteti puternici ...

La fel si cu Mine, desi la Mine e mai greu cu atata perfectiune lasata pe capul Meu de Divinitatea din cerurile Mele.

Si nu uita, mila este si ea un fel de dragoste, una din miile de forme prin care o poti manifesta pe cea Unica, Dragostea Absoluta ... Si daca simti mila, nu ma indoiesc Eu nici o clipa de unde izvoraste ... si nici tu n-ar trebui s-o faci ...

Necunoscutele chiar daca in prea mare numar, le-am presarat pe drum ca sa apreciati succesele descoperirilor voastre intermediare ... Cauta insa Necunoscuta cea Mare, premiul cel mare de la capatul acestui drum ...

Cata dreptate poti sa ai Tudorele, umilinta, modestia ce a fost predicata de unii din trimisii Mei la curtea Regelui Om, este una dintre acele legi ale mele la care tin cel mai mult si cum iti mai spuneam mai devreme, Eu sunt primul care imi respect legile ... Sigur ca ma voi bucura cand multi altii imi vor urma exemplul propriu ... de modestie.

Si ce ar putea sa fie mai clar ca semn al modestiei mele decat permanenta mea stare imateriala si modul de-a fi, aproape pentru toti, Invizibil ?!

Ti-as spune de unde iti vine furia ta parca acumulata din mai mult de-o viata dar din pacate nu pot s-o fac pentru ca as incalca o promisiune pe care Mi-am facut-o inca de la inceputul Inceputurilor ... Cauza aceea este un lucru pe care va trebui sa-l afli singur, fara ajutorul nici macar al Meu ... I'm really sorry for that!

Si-apoi ti-am zis ca si Eu am la randul meu o Divinitate in cautarea careia sunt inca de pe cand eram ... Ateu ... Eu am insa avantajul ca Stiu deja, uitandu-ma la tine si stiindu-ma pe mine in tine, ca tu chiar ai ceva vesnic ... ca tu esti ceva vesnic ... Mai greu imi va fi mie sa aflu, ce-i cu Mine!?

Dreptatea pe care vrei sa o faci in lume, asta cred ca am voie sa-ti spun de pe-acuma, este puternica ta nevoie launtrica de a regasi echilibrul pierdut odata cu acumularea furiei de care vorbeai ... Fa dreptate (armonie/echilibru/pace) acolo, in sinele tau si lumea toata o vei vedea cu alti ochi ... Sunt sigur ca vei reusi.

Stiu ce inseamna sa iubesti lumea cu toata fiinta ta ca pe proprii tai copii (Ma crezi, nu-i asa?) si sa te simti responsabil pentru absolut tot ce face fiecare membru al umanitatii ... cred ca vei afla curand si de ce ...

Sa ma fereasca D-zeul meu sa nu fiu eu cauza!"

Edited by Billy, 20 April 2008 - 18:23.

Salut, Doamne

      Tot plictiseala pe la tine prin cer? Tot de prostii va tineti pe acolo? Tot idiot ai ramas? Sau te-ai mai desteptat intre timp? Azi nu-mi pasa ca si de ce m-ai creat. Inca mai pot sa-ti dau cu tifla, inca mai sunt propriul meu stapan. Desi, parca este ceva mai greu azi, decat ieri, sa arunc cu noroi in tine. Te iubesc, oare, boule?

Draga Doamne, sotia mi-a sfasiat si-mi sfasie sufletul zi de zi, copiii la fel, chiar daca mai putin acu, cat sunt mici, parintii la fel, desi mai putin ca nu prea ne mai vizitam, fratii la fel, chiar daca nu ne vizitam des, si prietenii deasemeni. Dar tot nu inteleg de ce ar trebui sa-i numesc porci sau caini. Oricum, ceva-ceva parca as intelege, ca fiecaruia trebuie sa-i dau doar ce poate pricepe si intelege cum sa foloseasca. Dar cu sotia si copiii cum sa fac? Nu pot fi indiferent, asa ca incerc sa-i invat cum sa se descurce si sa le fie mai bine. Unde gresesc? Meditez si meditez si nu prea reusesc sa-mi dau seama. Am doar vagi strafulgerari de intelegere pe care nu reusesc sa le constientizez. Sa vedem insa cum as putea rationa:
       La porci le dai laturi sau chiar si prajituri, dar ideea este sa le poata digera. Hristos a comparat invatatura sa cu o mancare. Sa inteleg ca unele invataturi sunt ca niste nuci tari sau ca niste perle greu de sfaramat de mintea nepregatita si ca-i enerveaza asa de tare pe cei carora le daruiesti ca nu le pot pricepe, incat sar asupra ta sa te sfasie? Atunci inseamna ca eu si numai eu sunt de vina pentru modul cum ma simt!
       Dar cu chestia aceea cu cainii si lucrurile sfinte, chiar ca este mai greu de priceput, desi par sa aiba legatura cu porcii si perlele. Ce-are a face sfintenia cu cainii?! Zau ca nu pricep.Si daca le dau lucruri sfinte zici ca oricum nu se sfintesc si tot caini raman?
      Bine, dar atunci ce inseamna sfintenia?
      Zici ca inseamna o schimbare a omului, o crestere in inteligenta, forta si intelegere?
      Deci cainii sunt condamnati sa ramana tot caini oricate lucruri sfinte le-ai da? Si care ar fi acele lucruri sfinte? Ce numeau evreii lucruri sfinte?
      Jertfele duse la templu, zici? Jertfe care, ori sunt consumate de preoti, ori arse in foc sa nu mai guste nimeni din ele?
      Deci preotii sunt cei care-ti slujesc tie? Lor si numai lor sa le dau lucrurile sfinte si sa tin seama ca fiecare om este, pana la urma un preot al tau, deci sa-i dau numai jertfe care-i sunt folositoare templului lui?
      Nu pricep! Si daca omul respectiv da el la caini ceea ce-i daruiesc?
      Atunci omul acela este un caine?!
       Cam s-ar potrivi, caci oamenii zic ca, cu cine te aduni, cu acela te asemeni. Sa inteleg acum ca am doua variante de oameni:
        1. Cei despre care sunt convins ca invatatura ce le-o dau este prea tare pentru ei si nu o vor pricepe.
        2. Cei care nu sunt sigur ca ar pricepe si pot sa-i incerc si sa observ ce fac cu ceea ce le dau?
        Tot nu pricep. Inca nu pricep ce este cu cainii si lucrurile sfinte, desi cu porcii si margaritarele am inteles acu. in schimb imi vine greu sa accept, desi am observat ca este asa. Este pura psihologie. Si daca m-as duce la un psiholog mi-ar putea spune acelasi lucru, cu conditia sa fie unul bun si nu unul facut la norma.
        Acu plec la munca. Ca de obicei, intarzii cateva ore bune. Saluti!

Draga Domnule.

        Cam de o saptamana fac ceva asemanator cu foamea. Nu am mai ramas de mult in asa o pana de bani. Numai ca, atunci cand mi s-a mai intamplat, eram numai cu sotia si nu mai aveam si copii in grija mea. Totusi, in interiorul meu exista o credinta din ce in ce mai puternica in faptul ca voi reusi sa rezolv problema banilor. Chiar si tu imi prevestesti sacaitor bani multi si vremuri fericite. Nu este o iluzie, ci pura credinta, puternica si statornica, dar nu in vise, ci in fortele mele. Am descoperit "puteri" de care nu credeam ca sunt capabil, dar si "demoni" de care nu stiam ca exista si ca ma stapanesc. Am inceput sa constientizez dorinta si modul cum pune stapanire pe trupul meu. Ma lupt efectiv cu ea, asa cum m-as lupta cu o fiinta reala, si sunt uimit sa vad ca pot reusi, ca o pot invinge. Este ceva curios cu incordarea efectiva a muschilor abdomenului si spasmele care se transmit apoi intregii musculaturi. Dorinta se comporta ca un animal ucis, ca o "fiara" aflata in spasmele mortii.  Apoi, lupta cu ea devine o placere chiar, incat imi doresc noi ispite numai ca sa simt acele incordari si acele senzatii, asemanatoare efectiv cu placerea sexuala, dar mult mai puternice si mai evoluate, superioare, in calitate si continut. Daca si sfintii simt ceva asemanator, atunci nu este de mirare ca parasesc lumea toata si nu mai au nevoie de nimic si de nimeni. Placerea data de o femeie incepe acum sa-mi para fada si anosta, plictisitoare. Deja, o femeie, ca sa ma poata multumi, ar trebui sa fie foarte, foarte, foarte priceputa, dar nu in arta amorului, ci intr-o alta arta, o arta pe care nici nu stiu cum sa o numesc pentru ca nu am descoperit sa existe inca pe aceasta planeta.
        Totusi, tot o joaca imi par aceste scrisori deschise pe care ti le adresez. Imi spui sa continui, dar nu vad utilitatea acestei actiuni. Singura, numai cartea ta ma sileste sa continui:

       "Cine crede ca stie ceva, sa se faca nebun"

             si

             "Nu exista Dumnezeu, zisa cel nebun, in inima sa"

         Un alt verset al tau, zice:

         Toate le-a facut Dumnezeu perechi perechi

         Primele doua versete pe care le-am dat par sa fie tocmai doua versete perechi ale cartii tale, pentru ca, desi spui ca cel care crede ca stie ceva sa se faca nebun, nu dai nicaieri definitia nebunului, doar in acel verset neinsemnat pari sa spui ca nebunul este cel care zice in inima sa ca nu exista Dumnezeu.
        Imi pare mai mult decat interesanta combinatia aceasta de versete: adica, atunci cand ajung sa cred ca stiu ceva si sa cred ca te-am descoperit, sa ma fac nebun si sa zic in inima mea ca nu exista Dumnezeu! Pana acum, combinatia aceasta de vorbe a fost ca o trambulina pentru mine, ca un fel de exploziv care mereu m-a propulsat inainte si m-a impiedicat sa raman in mlastina bigotilor si credinciosilor de orice fel.
       Nu stiu cine esti tu, cel care ai scris aceste vorbe, dar recunosc ca ai reusit sa cuceresti admiratia mea sincera, admiratie care este in crestere chiar si atunci cand ma straduiesc, tot dupa sfatul tau, sa o omor si sa o fac sa dispara din mine insumi.

        Dar sa continui totusi cu dezvaluirile. Sotia nu mai canta in carciuma aceea ordinara, dar pe care ajunsesem sa o indragim datorita patronului, ci intr-un restaurant aproape de lux. Curios este faptul ca este a treia oare cand face formatie cu Silviu si cu Alin, desi de fiecare data s-a despartit de ei convinsa sa nu se mai intoarca. Nu pot sa zic decat "incurcate sunt caile Tale". Se pare ca esti maestrul situatiilor imposibile cu solutii simple. Mai ca as zice ca tu erai demonul acela invizibil care era langa Alexandru Macedon cand i s-a pus in fata nodul gordian. Si cred ca Alexandru nici macar nu a gandit in clipele acelea, pur si simplu mana i s-a miscat singura spre sabie si a taiat dintr-o lovitura nodul, gest reflex pe care-l  mai facuse de nenumarate ori, dar in alte circumstante si cu alte intentii.
        Deocamdata atat. Voi incerca sa-ti scriu in continuare, dar numai pentru ca lumea sa-mi poata urmari evolutia, de la iesirea din nebunie pana la inaltarea la cer ( desi ma intreb, va fi vreo inaltare?!). Oricum, din nebunie ma conving din zi in zi ca am reusit sa ies si sunt tot mai hotarat sa contest decizia medicala, chiar daca nu stiu inca exact care sunt riscurile. As putea oare sa pierd si pensia si serviciul ? Logica si bruma de cunostinte de drept ce mi-au mai ramas imi spun ca nu, dar tot exista o oarece intemeiata teama sadita de niste idioti cu diplome de medicina si constiinta pigmee.
       Sa fie adevarat oare ca am iesit din ceata ignorantei si tocmai am inceput lupta cu lumea? Voi cuceri-o? Vreau oare sa o cuceresc? Nu ar fi mai bine oare sub fusta ta, la picioarele Hristosului in agonie sau proaspat si definitiv decedat?
       Constiinta ingamfa zici? Atunci fa-ma, Domnule, un ingamfat, caci voi sa cunosc! Te rooooog!!!

Doamne Dumnezeule, daca doi dobitoci doresc doua dobitoace dar depind de duritatea dintilor, dai drumul dupa? Din dos declar dubla despartire de dumnezeire depinzind de diclofenac dat des din durerea dura de dincolo de deceptii...debilii duduie...desteptii domnesc...Doamne Dumnezeule...

Draga Doamne,

        Ti-a mai scris un dobitoc ce aspira la functia lipsa din garderoba ta numita simplu si elocvent, "doi dobitoci". Si pentru ca si-a dat seama ca eu nu fac singur fata la o astfel de functie, si-a oferit, in mot cu totul dezinteresat, candidatura si CV-ul in care demonstreaza ca are vechime si inclinatii incontestabile pentru functia aceasta.
        Eu oricum ma intreb mereu daca sunt sau nu bun sa-ti slujesc in aceasta postura, asa ca te rog mult, pune-l la proba si la incercare si, daca dovedeste ca face deja cat doi dobitoci, da-i numai lui functia asta, ca eu nu ma supar deloc.
        In legatura cu jurnalul, am facut si eu ce face toata lumea duminica: ce mi-o traznit prin cap! Oricum ar cam fi de presupus ca tu stii si cate molecule de glucoza am inghitit astazi! Deci, ce folos?!

Am recitit azi ce am spus in prima postare, in legatura cu prietenul meu. De fapt nu am prieteni si nu am avut niciodata, dar lui ii placea sa creada ca este asa. Sau poate nici lui nu-i placea si mie numai mi s-a parut? Totusi, ma simt oribil in legatura cu modul cum m-am putut exprima fata de persoana lui. Chiar sa fie o jigodie?! As putea gasi si destule exemple din care sa arat ca este o persoana minunata. Sau nu este? Nu stiu. Tu stii? Ti-as zice "hai sictir", dar ma gandesc ca eu si numai eu sunt cel care a scris atunci, asa ca zic: hai, mie, sictir!

Te rog mult sa ma lasi naibii in pace sa-mi vad de viata mea! Nu ma intereseaza sa fiu sluga nimanui, decat a mea insumi!!!

Domnul meu, stiu ca sunt prost. Adica nu sunt, dar mai am enorm de invatat. Lumea e o cresa, de retarzi, cu rol de inchisoare de extrema siguranta, iar eu fac parte dintre detinuti. Nu stiu ce vrei de la mine, si incerc sa-mi pastrez calmul si sa nu te mai jignesc, dar sunt prea multe informatiile ce mi-ar trebui ca sa scap din cloaca asta. Totusi, vreau sa scap! De ce? De curiozitate!
      Buna dimineata!

Domnul meu, cineva care ieri m-a facut genial, azi m-a facut retardat. Voind sa-ti spun asta, am venit aici, unde nu ti-am mai scris de mult, si am vazut ca eu insumi am facut, cu o postare mai sus, intreaga lume drept lume de retarzi.
Se pare ca stii genial sa lovesti omul cu propriile lui cuvinte.
Drept urmare, consider ca respectivul a avut dreptate in ambele cazuri: sunt genial de retardat!

Edited by tudorel666, 20 August 2008 - 22:41.

Tudor, ai putea sa mi raspunzi la urmatoarea intrebare? De ce este nevoie sa pui "scrisoriile" astea pe forum? Acum vorbesc foarte sincer. Nu mi spune ce as putea crede, ci spune mi ce simti tu insuti.