Scrisori catre Dumnezeu

Maine e ziua mezinului meu. N-am platit chiria de doua luni, nevasta tot doua milioane castiga si banii ei si cu pensia mea tot nu ajung nici macar pentru cheltuielile curente. As fi vrut sa-i iau telefonul pe care i l-am promis sau macar kimono-ul care i-ar permite sa mearga iar la cursurile de karate, dar cred ca trebuie sa zic pas si sa ma descurc iarasi cu un cadou ieftin sau cu ce mi-o trazni maine prin cap.
       Prietenul cu care lucrez s-a dovedit pana la urma un baiat de zahar, dar o jigodie ordinara. Poate mai bine zis, o jigodie de zahar. De fapt, poate chiar ar putea sa fie deosebit daca nu l-ar impiedica prostia si mediul din care provine.
       Privitor la faptul ca sotia mea a ajuns sa cante intr-o carciuma ordinara, o iau ca pe ceva din care am ceva de invatat sau ca pe un cadou deosebit invelit intr-un ambalaj infect. Timpul va decide care dintre variante este cea adevarata.
       Stii, am incercat si inca mai incerc, dar nu prea cred ca sunt potrivit pentru umilinta si munca fizica. Sper totusi sa iei o masura in acest sens sau sa-mi arati unde anume gresesc. Pana atunci, invat in continuare sa pun gresie si faianta, desi credeam candva ca pot descoperi toate tainele Universului.
       Si mai stii? Chiar nu-mi pasa ca afla toata lumea ce vreau sa-ti spun, ba chiar ma simt excelent cand fac asta, satisfacut. Ori imi vei schimba situatia, ori se vor convinge toti ca esti o mare jigodie.
       Apropo, multumesc ca am reusit sa-mi plombez maseaua si chiar speram sa pot face acelasi lucru si pentru copiii mei. Inca mai sper, si sper sa se intample cat inca mai au masele in gura. Poate ca sunt cam prost, dar chiar nu reusesc sa ma descurc prea bine in lumea asta a ta. Tot nu inteleg ce dracu vrei de la noi, dar inca mai am rabdare sa pricep.
       As mai sta de vorba si as mai spune multe, dar cred ca este destul de tarziu si maine iar intarzii la munca, iar la sfarsitul saptamanii iarasi raman cu datoriile neplatite. Recunosc totusi ca situatia nu este chiar asa neagra cum pare si ca inca mai sunt sanse sa-mi implinesc visele, chiar daca nu chiar asa cum as fi dorit. Dar uneori trebuie sa te multumesti si cu ce aduni din gunoaiele tale, atata vreme cat stai acceptabil cu sanatatea si nu te-a lovit nici o nenorocire. Multam frumos!


Stiu ca tocmai ti-am trimis prima scrisoare, dar uite ca vreau sa-ti mai scriu una. Si la tine este oare noapte acum?! As fi vrut sa-ti spun noapte buna, asa cum i-as spune unui tata al meu, un tata adevarat nu ca cel pe care-l am si caruia nu ca as avea ce sa-i reprosez dar totusi este prea putin tata pentru pretentiile mele. Si nu din vina lui, dar, de mic copil, l-am privit nu ca pe unul mai mare, ci ca pe un copil al meu, si m-am saturat sa-l vad un vesnic copil! M-am saturat de copii maturi! Unde ma intorc, dau numai peste copii. Mi-e dor de un adult adevarat! Se gaseste pe undeva?!
       Am vrut sa-ti spun: te iubesc, Boule, dar mi-am adus aminte ca nici macar nu te cunosc. Ma simt de ca si cum m-ai fi abandonat de mic ca sa pot creste, sa pot intelege si ajuta lumea asta. Iar eu ma simt depasit si prost. Poate sunt prea pretentios cu mine insumi, desi as putea spune ca totusi, pana la urma, am facut tot ce mi-a stat in puteri ca totul sa fie bine si nu gasesc nimic sa-mi reprosez. Bineinteles in afara de imaginea copilului meu tipand in timp ce se varsa peste el apa fierbinte din ceaonul tinut in mana de mine si in afara de cicatricea care i-a ramas pe umar, destul de urata si de care se rusineaza si si-o ascunde. Tot nu stiu cum se poate rezolva asa ceva, desi suna simplu: chirurgie estetica.
De dinti nu stiu ce sa mai zic. Poate trebuia sa-mi dau seama ca aparatul dentar era prost facut si chiar as putea spune ca mi-ai dat oarece semnale pe care nu le-am bagat in seama, dar de ce dracu i-ai dat dintii aceia anormali de mari si strambi pe deasupra?! Ce gena infecta zace in neamul meu sau al sotiei mele?! Da, recunosc ca astfel am putut sa inteleg multe dureri, dar ti se pare cumva ca pana atunci intelesesem putine?! Eu as zice ca intelesesem chiar prea multe!
       Totusi, nu-ti pot zice nici "du-te dracului, boule" si, chiar daca as zice-o, nu o pot zice din toata inima. De ce nu pot? De ce nu pot inceta sa cred in tine, desi ma straduiesc sa fiu ateu? De ce, Maiestate?!
       Asa ca, inchei si eu cum ma pricep mai bine:
       Buna Dimineata, ca eu ma culc! Pa!

genial

Ai intins perversitatea realitatii pana la sublim ...stiu ca repet ceea ce a zis mosotti dar mi se pare de-a dreptul genial. Felicitari!

Nu stiu daca e scrisa pentru aprecieri sau critici dar mie mi-a placut!

Eu nu cred ca ceea ce a scris el acolo e fictiune si nu e nimic genial acolo, parerea mea. Doar o minte chinuita de imprejurari.

caroline_hi, on Mar 26 2008, 19:47, said:

Si poate fi genial doar daca este fictiune? Nu ti-a placut nici un film inspirat din fapte reale?
Imaginatia cuiva poate inflorii viata dar dupa cum vezi mai sus poate si degrada perceptia ei....oricum raman de parere ca este o scriere foarte reusita.

Buna dimineata, Maiestate. Stiu ca m-au speriat replicile celor ce mi-au citit scrisorile, desi mi-au gadilat placut orgoliul. Mai ca nu as mai scrie nimic, mai ales ca tot imi repeti in minte povestea regelui iudeu care a aratat unor soli toata averea lui si toate tainitele secrete ale casei sale si a fost pedepsit crunt: cu ducerea in robie. Da, stiu, oricat de sincer as fi, totdeauna trebuie sa ramana si niste incaperi nevizitate! Totusi, ce placere imensa sa umbli in sufletul gol in tara mincinosilor. Si inca nu am reusit sa-i sochez asa de tare pe cat as fi vrut! Am spus ca vorbesc cu tine si au sarit toti pe mine, dar ce m-am mai distrat si ce mi-a mai placut!!! A fost cea mai interesanta evadare dintr-o inchisoare: am iesit din mine, ca sa descopar ca sunt tot in mine?! Domnule, cat de mare sunt si cat de mare este tainita sufletului meu?! Voi reusi vreodata sa ies din propria cusca? Ma simt ca atunci cand eram mic si ma culcam asteptand sa prind exact momentul adormirii. Niciodata nu am reusit! Am reusit insa ca, de fiecare data cand incepeam sa visez sa fiu constient ca sunt adormit si visez: oare acela era momentul adormirii?! Dar stiinta spune ca nu incepi sa visezi imediat ce adormi! Oare, reuseam eu sa trec direct la undele alfa?!
       Zici ca nu, si eu zic sa te duci dracului! Totdeauna ai fost aspru cu mine si m-ai pus la munca: vrei sa aflu singur ceea ce ma intereseaza!
        Azi nu mai dezvalui ce am facut, desi parca ma mananca limba sa spun ca mi-am pus prietenul la punct! Simplu, cu cateva vorbe, a inteles ca pot sa-l dau si dracului si imediat a schimbat macazul: mi-a zis ca tocmai a vorbit cu cineva care are de pus gresie si vrea sa o punem amandoi. Am acceptat si m-am bucurat si iar am inceput sa cred ca totul va fi bine.

P.S. E asa de placut sa ti se spuna ca esti genial! Sa ma kk in gura mea ca este cea mai ciudata senzatie: deodata simt ca nu mai sunt eu! Cine este boul care se hlizeste de parca i s-ar fi dat o strachina cu mancare la un restaurant de lux?! Eu?! De fapt deja am inceput sa scriu pentru public si nu pentru tine: mi-am pierdut toata averea intr-o clipa! Asta inseamna insa ca de fapt nici nu o aveam!
        Da, stiu ca folosesc prea des semnul exclamarii, dar tu chiar nu te poti preface ca esti departe de mine atunci cand iti scriu? Chiar nu poti avea rabdarea sa-ti aduca postasul scrisorile mele, desi esti mereu langa mine?
        Exact: trebuia sa-ti scriu un jurnal si nu m-am tinut de cuvant! Stiu ca cred si nu prea cred in tine, dar acum chiar nu ma tem sa nu-mi tin promisiunea pe care ti-am facut-o: de a tine un jurnal strans al fiecarei zile.
        Ca de exemplu:
        - Azi motanul meu a vomitat un limbric in timp ce mezinul era singur acasa, cel mare era la prietenul lui la care s-a dus fara macar sa nu mai treaca pe acasa, ca tot stia ca eu si muma-sa obisnuim sa venim noaptea tarziu acasa, sotia era la spectacol si eu ma zbateam sa pun piatra decorativa pe peretii din vila lui frate-miu, impreuna cu prietenul meu.
        - Mezinul meu, care se teme de intuneric si mai ales sa ramana seara singur acasa, s-a speriat destul de tare si i s-a facut si scarba vazand limbricul vomitat lafaindu-se ondulatoriu pe canapea. Nici nu a avut curaj sa il atinga. I-a dat telefon sotiei, sotia mie si eu i-am linistit pe amandoi: pe ea cu vorba, pe el...nu stiu cum si nici macar nu stiu daca l-am linistit, dar ceva a fost, ca am simtit o scarba imensa pe care am reusit sa o depasesc infruntand-o: in loc sa indepartez din minte imaginea limbricului, am lasat sa ma inunde imaginea unei farfurii pline cu miscatori pe care i-am mancat...
Nu e prima oara cand stiu ca simt ceea ce simt cei de langa mine si nu e nici prima oara cand incerc sa-mi dau seama daca este doar o parere sau ceva real.
       Iar scriu pentru public! Chiar nu pot da dracului jurnalul in seara asta?!
       Renunt: stii tu la ce si de ce!
       A rividerci!
       ....
       Ei da, uite ca mentionez ca nu i-am luat nici un cadou pustiului si nici macar nu i-am zis la multi ani. Stiu ca sufera, dar macar i-am luat doua cutii cu bomboane sa-si serveasca colegii.
       Sunt obosit, doamne, e 12.25 noaptea si vreau sa dorm. Chiar nu stiu daca are vreun rost sa-ti vorbesc! Mi-e greu, dar recunosc ca sunt totusi fericit: sunt sanatos, sotia la fel, copiii la fel, mama si tata traiesc, fratii la fel, socrii la fel, cumnatii la fel, verii la fel, rudele care sufereau mult au murit si e liniste si pace si eu pot spera sa-mi implinesc visele. De ce te mai caut totusi? De ce nevoia aceasta de Dumnezeu? Incerc sa patrund in mine si sa vad...nu stiu ce...dar vreau sa aflu. E doar dorinta, dorinta de a ajuta oamenii, indiferent ca sunt ingeri sau javre.
        Si uite ca am reusit sa-mi revin, am reusit sa ma regasesc. Ciudat, ca adineauri parca imi parea rau ca nu reusesc sa evadez din mine insumi iar acum realizez ca tocmai atunci nu eram in mine!
        Oamenii sunt copii, tata...
        Ciudata senzatia aceasta de a iesi si reintra in mine insumi! Uite, acum sunt iar inafara! Fac un efort si reintru, pot? Sa vedem...
        Oamenii vor sa afle cum comunic cu tine. Stiu ca-mi tot repeti ca asta ...
        Doua glasuri...tu si diavolul...ce usor este, vad, sa le confunzi!
        A meritat efortul!!! De acum stiu cum sa ajung iarasi la tine! Si pana acum stiam, dar era mai mult ceva instinctiv, o intuitie, acum am invatat sa fac asta practic, de cate ori doresc si oriunde as fi. Mai ramane controlul inimii, dar nu pare a fi chiar asa complicat. Da, stiu ca iar par sonat, dar sunt prea logic si rational ca sa mai cred ca cineva poate crede cu adevarat asta.
       Interesant specimen diavolul asta...
       Azi nu sunt suparat pe tine ...

Edited by tudorel666, 27 March 2008 - 00:47.

tudorel666, on Mar 27 2008, 00:45, said:

Proverbe 26:5  Răspunde însă nebunului după nebunia lui, ca să nu se creadă înțelept.

Edy_S, on Mar 26 2008, 21:39, said:

Inspirate din fapte reale da, dar fapte reale nu. Uite, eu nu zic ca nu e interesant, dar e ca la circ unde oamenii se distreaza pe seama omului_peste (sau ceva de genul)

El de fapt vrea sa atraga atentia, sa nu se mai simta....abandonat de Dumnezeu, un Dumnezeu de care si tu si eu zicem ca nu exista.

Edited by caroline_hi, 27 March 2008 - 07:12.

caroline_hi, on Mar 27 2008, 07:11, said:

Indiferent de autor sau de motivele sale trebuie sa poti sa evaluezi creatia precum creatie si sa incerci sa faci abstractie de cel care o scrie.
Acuma sincer daca ar fi scris altcineva care nu ar fi vrut sa atraga atentia ce parere ai fi avut despre ce a fost scris?

Salut, Doamne, ce mai faci? Si tu ai pus piatra decorativa pe pereti azi? Apropo, pe acolo pe la voi aveti internet sau sunteti toti telepati si nu aveti nevoie de asa ceva? De-asta inseamna ca nu esti si tu in stare sa intri pe net si sa-mi trimiti macar un raspuns simplu de doua litere: alfa si omega, adica semnatura ta.
         Mai intai insa, sa-ti spun ce s-a mai intamplat:
         - Am terminat de pus piatra decorativa si maine chituim si facem ultimele retusuri, plus datul cu lac. Nu prea cred ca o sa terminam intr-o zi, dar oricum sunt sanse ca sambata sa iau iarasi bani si sa cam scap de ceva datorii. Apoi incepem imediat o noua lucrare, plus faptul ca amicul meu a mai impacat o gresie si faianta de pus intr-o vila si vrea sa facem asta amandoi. Se pare ca l-am speriat putin si astazi s-a purtat foarte frumos, de parca ii era teama ca va ramane singur si tre sa recunosc ca, desi sunt un mare lenes si putin cam boem, inca nu am gasit pe unul care sa ma intreaca si sa faca treaba asta mai bine ca mine.
         Bine, sa zicem ca am inteles acu de ce trebuie sa-ti scriu scrisori, desi esti mereu cu mine!
         Deci, mi-ai rezolvat, deocamdata, problema banilor si nu e chiar blana ursului din padure, desi seamana nitel. Mai ramane sa fiu si sanatos ca sa pot face ce mi-am propus si sa nu-si bage coada slujitorul tau devotat, Satana, sa mai pice vreo boala a copiilor, a sotiei sau mai stiu ce porcarie care sa ma faca sa cheltui tot ce voi castiga.
         Ma tot bati la cap sa incep sa cant si eu si, in perspectiva, sa intru in formatie cu sotia mea. Stiu ca am mai cantat in liceu, dar inca am ceva retineri in privinta asta si stii tu de ce!
         Cu studiul istoriei am lasat-o mai moale dar sper sa pot continua.
         In rest, nimic deosebit.

Edy_S, on Mar 27 2008, 21:59, said:

Dar nu e o creatie, artistica in niciun caz, e un jurnal.
Oricine ar fi scris un jurnal pe forum, in vazul lumii, ar fi fost evident ca vrea sa atraga atentia.

Uite, unele lucruri pe care le scrie mi se par amuzante   dar altele nu pe care le foloseste sa atraga atentia.

Edited by caroline_hi, 28 March 2008 - 08:32.

Tudorele, tudorele, ce ti-as mai da cu Biblia aia in cap, poate asa te trezesti..

Si asta pt ca ai potential intelectual, dar degeaba il ai, obisnuinta e mult mai puternica. Un om aflat in nevoie, are nevoie de un sprijin. Negasindu-l la cei din jur, il cauta la persoane imaginare. Daca cumva problema se rezolva pozitiv (orice problema trece, nimic nu dureaza vesnic), acea persoana imaginara de la care zice-se ca ai primit ajutorul, capata o prioritate mai mare in mintea ta, pana cand, cu timpul, devine obsesie. Obsesie care ajunge sa te devoreze si sa te chinuie al dracu, exact cum se chinuie amaratii aia indragostiti de pe Sexy Longue parasti de iubita/iubit. Pur si simplu nu pot scapa de imaginea adanc intiparita in mintea lor, imagine trasata de nevoi, lipita cu dorinte, si intangibila din cauza asteptarilor imposibile.
Solutia e simpla in teorie, dar al naibii de greu de pus in practica. Solutia: scapa de imaginea si de obsesia care te chinuie. Cum? Nu ii mai da niciun fel de atentie, totul e in mintea ta, focalizeaza-ti atentia in cu totul alte parti. Dar aici intervine cercul vicios, pentru ca, cu toate ca ii chinuie, unii s-au atasat asa de mult de acea imagine incat nu isi pot imagina viata fara ea. Cand si daca in sfarsit scapa de ea, isi spun: "Baaa, ce prost am fost". Dar, nu dureaza mult si isi creeaza alta imagine si o iau de la capat fara sa invete nimic din asta...
Asa esti tu Tudorele. Esti vai de p**a ta, si in loc sa gandesti singur o cale de iesire, iti bati capul cu prostiile scrise intr-un cacat de carte cu autori majoritatea necunoscuti.

Well, alegerea ta.


Uite asa ar arata o scrisoare de-a mea"

"Salut Batrane. Ce mai faci? Ce anume te aduce in mintea mea? Teama de moarte din care pornesc toate fricile? Nu iti face probleme, voi muri oricum, m-am resemnat  cu asta si nu este chiar asa de rau. Teama de singuratate? Oh, dar toti suntem singuri, chiar daca cineva imi este alaturi, niciodata nu voi stii ce gandeste si ce simte cu adevarat. Pana la urma, tot singuri suntem cand murim. Teama ca nu imi pot satisface nevoile fiziologice? Well, cat timp ma duce capul, ma voi descurca, cand nu voi mai putea si nu voi mai putea tine pasul cu vremurile, cand nu voi mai putea sa ma adaptez, atunci...asta e. Dar tu, ce cauti aici? Imi esti de vreun folos? Daca nu, imaginea ta se va destrama, tu traiesti doar pentru ca eu te pastrez in minte. Acum, mori! Ma duc sa imi beau cafeaua si ma apuc de lucru, pentru da macar unele nevoi sa fie acoperite. Ne mai vedem, dar nu iti face iluzii ca vei trai prea mult."

Edited by landscape10, 28 March 2008 - 08:40.

Landscape


4 all
Tudorel nu trebuie incurajat

Salut, Doamne. Nu voiam sa-ti scriu in seara aceasta, dar vad ca au inceput si altii sa-ti scrie si m-au facut gelos. Treaba lor, daca ii manca in dos, ca eu stiu ce am patit cand m-am apropiat de tine!
       Oricum, nu-ti scriu mult ca vreau sa ma culc devreme pentru ca maine dimineata ma duc la munca. M-am hotarat sa nu mai pierd noptile aiurea, oricat de mult ma va mai ispiti Satana. Stiu insa ca fortele mele sunt limitate, asa ca nu incerc sa te ispitesc si eu si sa te provoc sa ma impiedici de la ce mi-am propus sa fac. Am mai incercat asta, si inca atunci cand eram aproape 100% ateu si am esuat lamentabil, asa ca acum ma multumesc sa lupt cu tine, dar dupa reguli. Vreau sa castig bani, foarte multi bani, si sper sa nu te pui impotriva mea. Am facut astazi o promisiune unei prietene suparate, ca in doua zile o va duce mult mai bine. Recunosc ca isi cam merita soarta, dar te rog sa incerci sa nu mi te impotrivesti. Stiu ca ar trebui sa nu promit lucruri care nu-mi stau in puteri si promit sa ma straduiesc sa fie pentru ultima oara cand fac asa ceva.
       Ma opresc si iarasi promit ca maine seara sa intru mult mai odihnit la scris scrisori, pentru a fi cu mintea limpede si nu ca acum cand ma simt de parca as fi mahmur. Ai grija de tine!

landscape10, on Mar 28 2008, 07:33, said:

Să mori tu?

Așa faci?

P.S."Doamne, te implor, nu-i învia pe proști"!

Doamne iti trimit o vedere din iad.
Aici e cald bine si frumos...sunt bronzat de arat ca un rac si mereu ma aflu in prezenta a 3 striperite care au obiceiul sa joace twister in pielea goala.
E bine totusi ca aici nu pot sa ma imbolnavesc de stomac sau ficat deoarece la ce cantitati industriale de alcool consum pe minut pana acuma ma evaporam.
Nu...te-ai inselat, nu m-am lasat nici de fumat, dimpotriva, am invatat sa scot fumul pe urechi.
Cum mai merge treaba in rai? Spune-i lui Petru ca nu sunt suparat pe el ca nu m-a lasat sa intru...pana la urma urmei orice club trebuie sa aibe bodyguarzi.
Totusi am auzit ca mancarea este mai buna in rai. Aveti vreun fast-food care aduce comenzi? Daca da te rog sa imi trimiti numarul lor de telefon.
Acum te las la treburile tale,presupun ca esti foarte ocupat in a convinge oamenii sa creada in tine...as propune inca un potop sa le aduci aminte cine e sefu' .
O eternitate placuta .... a venit si a4-a striperita