Povestiri din Chibordeea

Am stat multă vreme în cumpănă până să-mi fac destul curaj să vă povestesc o istorioară care mi s-a întâmplat nu de mult timp. Nimic nu mă îndemna să fac publică această istorioară, însă, după multe zile de cugetare și la sfatul unui bun prieten, într-un final, mi-am luat inima în dinți, gândindu-mă că poate se va găsi cineva căruia îi vor folosi în vreun fel lucrurile scrise aici, întocmai după cum le-am trăit și cunoscut eu, cu puțină vreme în urmă. Iar de nu se va găsi niciun folos pentru ele, îmi va fi de ajuns doar umbra de cunoștință tăcută și caldă pe care o voi simți întotdeauna în fața lor și a Providenței care mi le-a scos în cale și, ori de câte ori voi reciti aceste rânduri îmi voi aduce aminte înfiorat de acea seară răcoroasă de martie, de cerul de turcoaz pal, de briza neîmblânzită și proaspătă de primăvară care îmi umplea, pentru întâia oară după multă vreme, pieptul, de dorul cu care tânjeam, în adâncul meu, să mai pot face asta - și de tot acel timp ce se întorsese tăcut în văgăuna lui necunoscută, lăsându-mă în voia ultimelor raze pipernicite ale soarelui ușor de martie, ce sta să apună peste dealurile înnegrite.

****

Mă întorceam, la sfârșitul săptămânii trecute, din orașul D. de la niște prieteni care mă invitaseră la botezul primului lor copil, un băiețel frumos și vioi, îndelung așteptat și, desigur, întâmpinat cu nesperată bucurie în familie. Întrucât știam cu câtă ardoare își doreau acest copil, și cât de fericiți îi făcea venirea lui pe lume, acceptasem aproape imediat invitația de a ajunge cu o zi mai devreme în orașul lor. Și cum nu-i mai văzusem de vreo doi ani de zile și mai bine, găsii în asta un minunat prilej de a-i vedea mai în tihnă, de a mai zăbovi la povești despre una, despre alta, despre ce s-a mai întâmplat în viețile lor de când nu ne mai văzuserăm și, bine-nțeles, un prilej de a înșira amintiri plăcute și de a depăna mici istorioare din tinerețile noastre aventuroase și lipsite de griji, peste care însă timpul, având îndestulătoare răbdare, se așternuse cu văl tot mai apăsător și greu. Vizita fusese deosebit de plăcută, însă mai scurtă decât ne-am fi dorit-o toți, cu atât mai mult cu cât, în următoarea dimineață, fiind botezul celui mic, lucurile se precipitaseră, gazdele fiind deseori prinse în vâltoarea evenimentului, de care, de altfel, cu foarte mare satisfacție și bucurie s-au achitat, ducând la bun sfârșit toate cele trebuincioase, după tradiție.
Cu o seară înainte, fericiții părinți mă rugaseră din suflet să le fac un serviciu, la care am consimțit dintru început, acela de a lua în custodie permanentă pe cățelușa lor, un Bichon alb superb, la care țineau foarte mult și pe care o dădeau cu foarte multă tristețe. Erau însă nevoiți să se despartă de ea, deoarece în preajma unui nou născut igiena și curățenia trebuiau să primeze, cu atât mai mult că năpârlirea de primăvară a cățelușei putea fi un real pericol pentru sănătatea băiețelului.
Fără a mai sta deloc pe gânduri, am fost imediat de acord, mai ales că îmi doream demult un suflet necuvântător care să-mi umple de căldură și voioșie apartamentul pustiu în care-mi adăposteam de atâția ani singurătățile. Ne-am luat rămas bun spre înserat, cu părere de rău, promițându-ne bine-nțeles vizite mutuale grabnice, de îndată ce lucrurile aveau să se mai așeze în matca lor și obligațiile fiecăruia din noi aveau să ne dea răgaz îndestulător unor revederi. Așa încât, cu Molda în brațe și cu sarmalele și vinul de compensație în portbagaj, cu îmbrățișările, urările și promisiunile încă vii în aerul cald al serii lăsate în urmă, am demarat scurt și am pornit-o grăbit pe drumul de întoarcere spre casă, drum care anticipasem că nu avea să îmi ia mai mult de două ore și jumătate, poate trei, dacă circulația avea să fie pe-atât de grea pe cât era, de obicei, pe oricare din drumurile naționale, sufocate de traficul înghesuit de sâmbătă seara.

(va urma)

Edited by Bebeluska, 25 March 2008 - 13:03.
modificat la cerere

Incepe promitator , cursiv. Sunt curioasa ce se va intampla.

Cand va urma?
Ceva imi spune ca doar atat va fi sa aflam.