Texte

Ușa se deschide încet. Oftez ușurat, nu scârțâie. Continui prin a intra în cameră. Închid ușa în urma mea, pășesc ușor înspre fotoliu. Așez haina pe spătarul lui și mă îndrept spre bibliotecă. Deodată lumina se aprinde în cameră. Răman într-o ipostază demnă de desene animate. O mâna întinsă în spate și alta întinsă spre poza de pe raftul bibliotecii. Întorc capul și, în prag, stătea ea cu mâinile încrucișate. "Am pus-o!", mă gândesc și zâmbesc timid. Mă întorc cu tot trupul spre ea și iau o poziție de "drepți".
- Ce faci? întreabă ea.
- Acum am ajuns și eu acasă, și arunc un zâmbet larg, poate o mai îmbunez.
- La ora asta? E 23.00.
Situația nu pare prea roz în partea mea de cameră.
- Am primit niște telefoane și nu am putut să ajung mai devreme, încerc același zâmbet, poate, poate.
Îmi aruncă o privire acidă, se întoarce și iese din cameră. "De data asta, tinere, de data asta..", mă întorc, iau poza de pe raft, o ascund sub haină și o urmez în bucătărie.
- Ce este de mâncare? întreb în timp ce cotrobăi prin frigider după sticla de suc. Nu mai avem suc?
- NU!
Mă opresc din tot ce făceam, scot capul din frigider, cu gura plină de salam și închid ușa încet în timp ce mă uitam în cuptorul cu microunde, care era oprit. Mă întorc spre ea și aproape că mă sperii. Mă țintuia cu privirea de parcă i-aș fi omorât pisica, pe care și așa nu o suportam, și nici ea pe mine. Înghit tot ce aveam în gură și mă așez la masă ușor de parcă nu aș fi vrut să o deranjez. Îmi aruncă o farfurie cu mâncare în față și aruncă în sictir un "Poftă bună!". Nu răspund de teamă să nu pornesc furtunile. Iau furculița și mă apuc să mănânc. În momentul acela am înțeles sensul cuvintelor "m-ai înjurat" cu adevărat! Mai aveam puțin și îmi scoteam 3 dinți cu furculița, mi-am zgâriat gingiile, și am vărsat și paharul de apă, căci suc nu mai era. Mă uit în jur dar ea nu mai era în cameră. Zâmbesc satisfăcut că ea nu m-a văzut cum mă fac de râs, iau o gură de apă și încep să mănânc în continuare, manevrând cu grijă furculița ucigașă.
Termin de mâncat, pun farfuria în chiuvetă și mă îndrept spre baie. În drum trec pe lângă dormitor și văd ușa închisă. "Dracu' te-a pus, boule! În seara asta iar dormi în sufragerie.". După ce ies din baie mă duc în sufragerie. Trec iar pe lângă dormitor și, de data asta, văd ușa deschisă. Ea era pe coridor, se îndrepta spre cameră. Arunc iar un zâmbet larg, dar nu o impresionează. Trece pe lângă mine, intră în dormitor și închide ușa. Mă duc în sufragerie și văd patul făcut, bine, de fapt e canapea. "Măcar mi-a făcut patul.", ridic din umeri, mă schimb și mă bag în pat. Caut telecomanda ca să dau drumul la televizor. Ia-o de unde nu-i. "Bă, ești prost?", și da, eram prost. Mi-a făcut patul, dar mi-a luat telecomanda. Mi-era prea lene ca să mă dau jos din pat să deschid televizorul așa că m-am culcat. Singur..

Nu i-am făcut nimic. Textul este ficțiune. Am fost inspirat de o ceartă la care am asistat, între doi prieteni, cuplu. Nu există continuări la texte. Îmi place să las lumea în suspans, la sfârșit. În felul acesta îi fac să citească și restul textelor, cum am reușit să te fac și pe tine să întrebi de blog.

Ascuns în comoditatea fotoliului pe care stau, privesc înspăimântat la obiectul din fața mea. Albul acela macabru și ochii roșii fac ca fiori reci să treacă prin șira spinării. Ridic picioarele sub mine. Mie teamă să nu iasă o mână de sub fotoliu să mă apuce de glezne. Păpușa mă privește în continuare. Simt ochii reci prin întuneric, urmărindu-mi orice mișcare.

Dar camera se luminează. Variația bruscă mă fac să închid pentru moment ochii. Păpușa a dispărut de pe masă. Mă ridic din fotoliu șă mă îndrept spre ușă. Lumina se stinge și în fața mea apare iar păpușa. Încremenesc. Ochii erau, de data asta, închiși. Acest lucru mă liniștește oarecum.

Încerc să mă strecor pe lângă ea, neauzit. Păpușa deschide ochii și mă apucă de mână. Ochii roșii mă țintuiesc și mâna rece mă strânge. Închid ochii, strâng pumnul și lovesc. Se aude o bubuitură și cioburi pe podea. Strânsoarea se slăbește și ochii se închid la loc. Oglinda din dreapta mea era bucăți, păpușa dispare de lângă mine.

Lumina se aprinde, ușa se deschide. Sunt liber să ies din cameră. Mă uit la cioburile de oglindă de lângă picioarele mele, apoi la păpușa de pe fotoliu. Închid ușa și sting lumina.

E rândul meu să stau pe masă.