sens conotativ si sens conotativ

Lamuriti-ma si pe mine, va rog, de conotatiile cuvantului "limba". In cazul in care spunem "limba franceza" sau "limba romana" (intelegeti voi, exemple de genul asta), cuvantul "limba" are sens denotativ sau sens conotativ? Eu stiu ca denotativ este doar atunci cand se refera la organ al cavitatii bucale, dar..    Multumesc anticipat!

 Andreea-M, on 30th October 2009, 20:34, said:

Depinde de definiție.

Pe de o parte dacă denotația privește doar sensul principal, cel mai frecvent, acel sens pe care cuvîntul îl transmite chiar și în absența unui context, atunci probabil limbă are un singur sens denotativ, și anume acela de „organ”.

Pe de altă parte dacă denotația include toate sensurile proprii, adică le exclude doar pe cele figurate, metaforice, argotice etc., atunci limbă are două sensuri denotative: și cel de „organ”, și cel de „mijloc de comunicare”.

Eu aș prefera a doua definiție, pentru că la drept vorbind dacă spui limba franceză faci o denotație, nu o conotație. Sintagma transmite un sens direct, înțeles de toți vorbitorii în același fel, fără înțelesuri ascunse, aluzii, figuri de stil etc. Faptul că la origine sensul „mijloc de comunicare” provine din sensul „organ” mi se pare irelevant. Ceea ce contează este utilizarea actuală a cuvîntului și felul cum este perceput el azi.

Sens conotativ veritabil avem de exemplu la cuvîntul răcoare, care în mod normal denotă o temperatură scăzută, dar în expresia la răcoare capătă sensul de „închisoare”. Dacă vreți un sens conotativ pentru limbă vă pot da un exemplu, dar sensul e unul sexual și mai umblă copii pe-aici.

Multumesc mult pentru raspuns! Am reusit sa discut si cu un profesor de limba romana si m-a lamurit.

mai este si limba aia cu care se ajuta unii cand nu-i incape papucii sa intre picioarili in ei, adica in pantofi. este si mai mari, si mai mici, din plastic sau metalice, la limbi ma refer.

 aton, on 1st November 2009, 00:53, said:

Sigur, dar toate sensurile care denotă un obiect de formă lunguiață --- limbă de pămînt, de ceas, de cîntar, de clopot, de pantof, încălțător etc. --- sînt derivate de la sensul principal, cel de „organ din cavitatea bucală”, prin similaritate a formei. Din nou, în funcție de definiția denotației (și implicit a conotației) aceste sensuri sînt fie denotative, fie conotative, deși sînt mai apropiate de conotații, pentru că scoase din context nu mai pot transmite aceeași informație.

Tot așa și de la limbă cu sensul de „vorbire” a derivat și un sens clar conotativ, cel de „prizonier folosit ca sursă de informații”.

Aș fi vrut să ne spună Andreea-M ce a aflat de la profesorul de română. Sînt curios ce definiții se folosesc în școală.

Adi, de toyomi ai auzit?

 aton, on 6th November 2009, 02:01, said:

E prenume japonez de fată și nume de localitate. Se poate scrie în zeci de feluri. Are legătură cu conotațiile?

Au ajuns la concluzia ca de unii este considerat sens conotativ, de altii sens denotativ. Si asta pentru ca nu toti profesorii stiu sa se uite in DEX si nu cunosc modul in care explicatiile cuvintelor sunt date in DEX. Insa in cazul pe care l-am pus eu in discutie, cuvantul "limba" are sens denotativ, avand o definitie gen "Limbajul unei comunitati umane, istoric constituita, caracterizat prin structura gramaticala, fonetica si lexicala proprie". Din aceasta forma ia nastere un singur sens conotativ: "limba comuna" cu doua definitii: a). stadiu in evolutia unei limbi, anterior diferentierii dialectale; . koine.
Am incercat sa aflu sensul corect pentru ca am de gand sa evoluez in domeniul limbii romane si incerc sa fac speculatii in legatura cu orice cuvant enigmatic.
Oricum, multumesc pentru atentia acordata care implica timp pretios, Adi!

Chiar....topicul trebuia sa se numeasca "sens denotativ si sens conotativ", dar am observat greseala dupa ce postasem si nu am stiut sa mai schimb:D  (explicatie pentru ca unele persoane sa nu creada ca habar nu am sa scriu corect).