Copiii si animalele de casa

Din partea altora m-am lovit de o mare reticenta cand vine vorba de un copil crescut impreuna cu un catel in aceeasi locuinta. Am primit avertizari de la cele mai odioase (ca o sa il muste si dupa ce simte gustul o sa imi manance cainele copilul) pana la cele mai discrete, cum ar fi "lipsa" de igiena.

Cum e?

O sa revin si cu experienta personala

Edited by mufa, 09 February 2009 - 19:36.

 maltese, on Feb 9 2009, 18:15, said:

Pe parte psihica mi se pare firesc sa aiba o influenta pozitiva, sa-i dezvolte copilului anumite sensibilitati catre animale, si in paralel chiar catre trasaturi profund umane (blandete, atasament, reconciliere) - desi asta risca sa se dezvolte treptat, pe spinarea bietului animal. Dar cred ca merita sacrificiul.
In schimb, pe partea de igiena ader la parerea celor ce se impotrivesc cresterii animalelor in locuintele destinate oamenilor. N-am intalnit pana acum vreo casa in care exista un caine sau o pisica si nu se simte nici un fel de miros specific, pe care eu personal il consider deranjant.

Succes!

Pediatra ne-a sfătuit să nu dăm pisica.

 maltese, on Feb 9 2009, 18:15, said:

cred ca un animal ii dezvolta copilului o anumita responsabilitate,eu spre ex am avut o catelusa si tb sa o duc afara la ore fixe,sa ii dau de mancare...dar stii ce?merita fiecare "efort",caci era cea mai buna prietena a mea.Cat despre mancat copii,aici depinde si cum il educi,oricum iti recomand un labrador sunt cei mai devotati si loiali catei.O prietena isi lasa copilul de  3 ani singur in casa in grija lui,imi spunea ca statea cu el in patut pana adormea:).

 maltese, on Feb 9 2009, 18:15, said:

n-am ras de mult asa bine...

un animal nu poate face decat bine copilului. responsabilizare, scaderea tendintelor egoiste, un prieten gata aproape oricand de joaca, un "cineva" pentru care "buricul pamantului" inseamna copilul, toate astea n-au cum sa-i strice. Sincer, mie chestia cu igiena mi se pare o scuza a celor care nu vor sa aiba grija si de un animal, si ca sa fiu rea, nu stiu daca ar trebui sa aiba grija de un copil: hiperprotectia ii poate face mai rau decat un caine.

Edited by adadoi, 09 February 2009 - 20:48.

noi la momentul asta nu ne luam catel doar pentru ca nu ni se pare ok dpdv a catelului sa stea toata ziua in casa sa ne astepte pe noi...daca am sta la casa am avea si catel si pisica (si papagal)!

igiena si povestile cu mancat copilul sunt niste mari aberatii.

Povestea cu mancatul a scos-o bunica-mea, dupa ce am nascut m-a pus sa pun copilul langa caine, daca cainele ar fi lins era semn rau ca simte hrana calda  

Igiena si mirosul sunt doua lucruri diferite: sunt caini care put, oricat ar fi spalati, din fericire cainele meu e din rasa frumos-mirositoare, o spal azi 3 zile miroase a sampon.
Abia cainele m-a invatat sa fiu doamna la casa mea Subconstientul ala care ticaie m-a facut sa intru in mania produselor de curatat, si in cativa ani am ajuns sa generalizez termenul la inceput cu pardoselile si am ajuns sa spele masina zilnic orice, chiar si haine nepurtate (le spal ca sunt statute ) perdele la 2 luni, lenjerii si geamuri de 2 ori pe saptamana, de cand am copilul am schimbat stersul prafului zilnic cu frecatul mobilei si parchetului laminat (asta oare cat va rezista) cu domestos spray. Am doua randuri de covoare pe care le schimb in functie de cat dureaza la curatatorie uscarea celorlalte. Deci cu igiena e ca la spital, chiar am curajul sa chem io sanepidul sa ia niste probe din casa

In spital am vazut copii sau adulti cu boli care mai rare sau grave, dar fara sa aiba legatura cu animalele. In ultimii doi ani chiar au aparut si incurajari privind relatia copii-animale de casa:

Conclusion: The results of this analysis suggest that pet ownership (healthy or sick) is unrelated to an increased risk of childhood leukemia.

A new research published in the European Respiratory Journal shows that young kids having a pet dog may have a stronger immune system that could protect them against asthma and other allergies.

CHILDREN FROM pet-owning families have stronger immune systems and are ill less frequently than other youngsters, research has shown.

Pets and Dirt Good for Child's Immune System http://www.chiroprac...ts_and_dirt.htm

Pets train your kids' immune system http://www.newscient...une-system.html

Aceste articole nu vor fi de ajutor celor care considera inacceptabila prezenta unui animal in preajma copilului, si nici nu intentionez sa ii fac sa se razgandeasca. Un animal de casa este o responsabilitate a familiei, si la cat de greu e primul an pe bune ca trebuie sa fie dorit si iubit. Dar poate aceste articole ii vor ajuta pe cei care se gandesc sa dea cainele sau pisica atunci cand apare un copil. Presiunile din partea "conservatorilor" sunt atat de mari incat uneori imi vine sa raspund afirmativ la intrebarea cu "ati scapat de caine, nu" numai ca sa stiu ca nu urmeaza 15 minute de argumente, morala.

...oricum, mai usor cu curatenia ca ai mari sanse sa ii zapacesti sistemul imunitar al copilului si sa il faci alergic

 anknic, on Feb 9 2009, 22:18, said:

Nu, cum fac eu acum curatenie e un pitic pe creier, si daca as locui singura (fara caine, sot, copil, musafiri) tot asa as face, cainele doar a fost startul.

 maltese, on Feb 9 2009, 22:42, said:

io zic sa tai "nu"-ul, ca piticu' nu-i deloc o garantie ca-i de bine sau ca nu se poate intampla ce zice anknicu.

Am avut un motan un an de zile, cind copilul avea 4-5 ani. Intr-un an de zile, fii-mea nu a facut altceva decit sa se joace dupa bunul ei plac cu motanul, chiar daca ala, agasat, o si zgiria sau musca. De fapt avea mereu semne proaspete pe miini sau pe fata. Degeaba i-am tot explicat cum sa se poarte, ea il considera la dispozitia ei: il scarmanea pina il enerva, il lua in brate sa il mingiie cind ala nu avea chef, sau, mai nasol, cind ii era aluia lumea mai draga si se relaxa prin vreun cotlon racnea la el sa il sperie etc. Fara violenta (in afara de aia psihica, cind incerca si reusea sa il sperie), dar oricum nu se purta cum trebuie. Vreun efect pozitiv n-a avut asupra ei. Nici macar zgirieturile cotoiului nu au educat-o, si, cum am spus, nu era zi sa nu capete una.

Cum deja ne saturaseram si noi sa curatam in fiecare zi, sa avem grija pe unde e cotoiul cind plecam, ca sa nu declanseze alarma, sa il zgornim din dormitor la culcare etc. l-am pasat unei vecine.

Ciine nici nu m-as gindi sa iau, ar fi vai de el, ca ar fi neglijat majoritatea timpului. Cel putin 8 ore ar sta singur in casa, sa nu mai zic ca nu am nevoie sa imi faca program de iesit din casa de 2 - 3 ori pe zi, vreau - nu vreau. Si cotoiul avea parte de zile cind plecam in weekend si statea singur, miorlaia de-mi era mila de el.

Noi avem o cățelușă.
Ducu avea vre-o șase anișori și o teroriza pe maică-mea cu cățăratul prin pomi și săritul din ei (în curtea casei). A ridicat maică-mea tonul la el enervată, moment în care cățeaua s-a interpus între ei lătrând și mârâind.
Dacă stăm în curte la o șuetă se știe care e locui ei: pe bancă lângă el. Dacă Ducu îi spune să mănânce gogonele asta face.  Nu dormea singur nici să-l pici. Am așezat lângă ușa camerei lui, pe hol, coșul cățelului și s-a calmat.
Mie mi se pare extraordinară această legătură. Plecând de la faptul că trebuie să o hrănească, să-i pună apă, să o perie până la faptul că acum, mai măricel fiind, îi face programarea la tuns și igienizare și se ocupă personal de dus și adus cățelul de la cabinet (în cartier evident, iar Ducu are acum 12 ani). Prietenii lui o iubesc la fel de mult. Sunt abonați deja la pui. Când o fi să fie.

Cand era mica-mica, Andrada avea prieteni imaginari: cei 101 dalmatieni, un husky, doi lupi si un ciobanesc-urs. Nu puteam pleca de acasa fara sa tinem usa deschisa suficient timp cat sa iasa toti, si pe strada trebuia sa le facem loc pe trotuar sa mearga langa noi

 amonra_71, on Feb 20 2009, 11:59, said:

Da, cunoastem, asa e de dulce cand are ceva in mana si rupe in jumatate sa ii dea si la catel. Daca nu poate imparti prefera sa renunte si sa dea.

Că bine zici. Mi-aduc aminte că Jojo (cățelușa) descoperise ciocolata - acum chiar reacționeaza când aude cuvântul. Ducu a fost responsabilul. Mi-a trebuit ceva timp să-l fac să înțeleagă că nu poate împărți ciocolata cu ea (nu e indicat pentru căței). Durere mare. Până a descoperit la pet shop ciocolata pentru căței. La fiecare alocație are grijă să cumpere o tabletă pentru Jojo.

 adadoi, on Feb 20 2009, 12:02, said:

eu n-am avut alte animale de casa, in afara de niste hamsteri, vreo 5 cu totii, din care unul a disparut in casa , si restul 4 au facut saritura fara parasuta de pe balcon, de la etajul 4, din motivul ca "mami" uita sa inchida usita  de la colivie cu cinspe lacate. cind am ramas gravida, am ajuns la concluzia ca nu sunt in stare sa am grija de ei (doooooooh!!!), si am renuntat la obiceiul de a cumpara alt hamster in locul ultimului sinucigas
in prezent, ma cam roade ideea de a-i cumpara un tovaras de joaca lu mindra, cita vreme indeplineste conditiile lu sotu: sa nu fie catel, pisica, sau papagal pe de alta parte, cind ma gindesc ca oana rupe si strica tot ce prinde in mina, parca nu e o idee asa buna.

mai asteptam.

Edited by tonks, 20 February 2009 - 17:20.

Eu am o pisica: Sasha

de cand cu sarcina sotiei, garajul a devenit resedinta permanenta si nici dupa nastere nu o duce mai bine pt ca lasa plana epste tot, se urca pe lucrurile copilului si e geloasa. Imi e fric as anu raneasca baby, maia les ca e atrasa de miscarile deozrdonate ale micutei.

Am observat c aplange toata ziua si abia asteapta s ama duc al ea si sa o mangai 2-3 minute.
Cand ii dau drumu in restul casei face ravagii.
Are o pasiune sa isi ascuta unghiile pe canapele si mai ales sa dea pe jos orice obiect de pe masa/bar/mobila etc pe care il poate misca.

Afara daca o las imi e frica ca o sfasie cainii, iar daca vine ianpii intreaga, murdareste totul.

si totusi e pisica mea

La vara o sa o lasa mai mult pe afara si ii pregatesc o castrare.

In general, cele mai grave atacuri picica-bebe sunt cele la nivelul ochilor!

[ http://www.bogdangheorghe.ro/wp-content/uploads/2008/09/sasha1.jpg - Pentru incarcare in pagina (embed) Click aici ]

pentru cei cu igiena (care spun ca asta rezolva tot) .. oricat de multa curatenie se face, animalul ala tot lasa blana, tot murdareste un pic cand vine de afara sau dupa ce se duce la nisip si eu unul, pana pe la 5 ani, nu i-am luat nimic.

Acum am 2 pisici dar intre timp kinderul e destul de mare sa-si pastreze singura propria igiena asa asa ca, eu unul n-as recomanda animale crescute intr-un apartament impreuna cu copil mic. In ceea ce priveste casa pe pamanat, sigur ca este deja altceva.