Relatie..sfarsita?

Salutare la toata lumea. Am nevoie de "putin" ajutor. Sunt pe cale de o despartire pe care NU mi-o doresc. Mai jos, mica poveste:


Ne-am intalnit din greseala pe net, prin martie. Ceea ce conteaza cel mai mult e ca nu am stat prea mult pana sa ne intalnim cu adevarat, in realitate. Ea e din provincie, eu din Bucuresti. Eu am 22 ani, ea are 18 si ceva. Eu am avut mai multe relatii, ea n-a avut deloc. Am stabilit sa ne intalnim, pentru ca sincer am simtit ca ar putea fii ceva intre noi..

Ne-am intalnit dupa doar doua saptamani de discutii pe messenger..m-am dus la ea. Atractia dintre noi, era la ea acasa! A doua zi eram deja impreuna, ca intr-un vis frumos. Incepusem sa ne iubim, inca dinainte de a constientiza careva ceva. Deja trebuia sa plec..am ajuns in bucuresti si mi-am dat seama ce persoana minunata am cunoscut. Era mai mult decat tot ceea ce intalnisem pana in momentul acela, la un loc! Era mai mult decat mi-am dorit si imaginat ca exista la o fata.

Fiind destul de departe unul de celalalt, am inceput sa vorbim la telefon foarte mult, ea facandu-si abonament la Cosmote special pt mine. Cel mai mare record a fost de 12 ore la telefon..stiu, o sa mi se spuna ca sunt redus sau nebun, dar orele treceau de la sine..vorbeam orice si era foarte placut si frumos. Stateam si ne faceam planuri, aveam incredere si toate cele. In sfarsit credeam ca este EA!

Ne-am vazut la maxim o luna, mai mereu, timp de 4 luni de zile. Ne mai si suparam la telefon din anumite motive prostesti, din orgoliu si incapatanare, avand in vedere ca suntem si perfectionisti amandoi. In fine, parea ca merge binisor, desi distanta de 400 km dintre noi se cam simtea. Dupa parerea mea vorbeam prea mult la telefon si asta ne-a afectat foarte mult, ca deh, se spune ca ce-i mult nu e bun.

De ce nu imi doresc despartirea? Pentru ca stiu ca simt foarte multe pentru ea si ea simte la fel pentru mine. Problema a venit acum 4-5 seri. Am inceput sa vorbim la telefon. Nu stiu sigur ce aveam si eu, dar eram cam nervos din anumite motive. Mi se parea ca nu prea ne intelegem in idei, desi asta se intampla rar. Discutia se degrada cu trecerea minutelor. In fine, i-am aruncat niste cuvinte care din cate mi-a spus ea, o jignisera. Nu am injurat ca nu e felul meu, dar probabil ca in starea aia nu prea aveam chef de si mai multa suparare, parca mi-a zis ceva care m-a deranjat si am intrebat-o senin: "Asta numesti tu iubire? Asta intelegi tu prin iubire?" Parca imi dadeam seama pe moment de ce prostii am zis, dar cuvintele se rosteau singure (am aflat mai apoi de la ea ca acele cuvinte au facut-o sa se simta respinsa in acel moment).

Culmea era ca peste 4 zile ma vedeam cu ea. S-a schimbat dintr-o data la telefon si a inceput sa-mi "tranteasca": "Iubire cu sila nu pot sa fac..nu ne mai vedem, nu mai veni aici..e ultima oara cand vorbim la telefon." . Parea foarte sincera si serioasa cand spunea asta. Eu nu doream sa cred ca ea ar putea fii asa si sa termine relatia prin telefon, dintr-un asemenea motiv. Pe moment, imi dadeam seama ca era cu adevarat suparat, trista (intr-un fel)..am incercat din rasputeri sa intorc situatia, sa vorbesc frumos, dulce, sa aflu de ce facea asta. N-am reusit, cuvintele parca izbindu-mi-se de un zid dur. Parca n-o mai interesa nimic din ce ziceam si ce incercam sa fac. Parca nu mai vorbeam cu ea.

Stiam ca-mi va fii greu, in prima zi reusind sa n-o caut sub nicio forma. A doua zi insa, i-am trimis cateva sms-uri destul de imbietoare, mi-a raspuns rece..am incercat s-o sun si mi-a raspuns, vorbindu-mi cu o raceala usor vizibila. Am incheiat conversatia dupa cateva minute. Spre seara am trimis un sms in care spuneam c-as dori sa ii aud vocea dulce..m-a sunat. Am vorbit cam 30 minute. Eu aveam incredere in ce simte si ce simt si ca daca as reusi sa trec usor peste, sa glumesc, sa vorbim ca si cum nimic nu s-ar fii intamplat, ar putea sa treaca peste.

A treia zi am dat din nou sms de dimineata si iar m-a sunat. Am vorbit jumatate de ora despre diferite lucruri, dupa care a reveni: "Asta e ultimul telefon..desi ieri tot intram pe mess sa te caut disperata, de azi o sa incerc sa nu te mai caut. Asa e mai bine pentru noi. Nu ma mai cauta! O sa treaca si asta e." Din nou am incercat sa o conving cu optimism ca se inseala, ca greseste, desi am cazut secerat de neincredere si de faptul ca tot nu-mi vine sa cred ca nu poate trece peste ce s-a intamplat, desi spune ca ma iubeste. Pe moment am zis ca pana la urma, daca asa vrea si asta ar face-o fericita, asta o sa fac. Usor de zis, greu de facut. Ce ma roade cel mai rau este ca simte pentru mine, recunoaste, desi nu mai vrea pentru ca vezi Doamne, toate au dus spre despartire. E adevarat ca in ultima luna nu prea ne mai intelegeam asa bine ca la inceput, dar eu am pus pe seama vorbitului neincetat la telefon.

Intr-un final am intrebat-o daca in calitate de amici am putea sa ne vedem. A zis ca da, dar nu foarte curand.

Disperat si obsedat nu sunt, dar sincer n-as avea niciun motiv real pentru care s-o las pur si simplu sa faca asa cum doresti, pentru ca stiu ca e impotriva dorintei noastre. Acum, eu sunt foarte nedumerit in ceea ce as putea face s-o redresez. Stiu foarte bine ca vreau sa ne impacam si asta i-am zis de N ori, nu numai dupa ce ne-am certat.

- Oare e mai bine sa o las pur si simplu asa, sa se piarda totul? Nu prea am niciun interes.
- E mai bine sa insist ca amic si sa continui pana voi prinde momentul sa ne intalnim si sa incerc sa o seduc? Stiu ca o atrag enorm din toate punctele de vedere..e ceva reciproc. Poate ca de-aia nici n-a vrut sa ma mai vada. Sa nu incalce promisiunea facuta ei.
- De restabilit relatia pe care o aveam cu ea, asa repede, mi-e imposibil din cauza distantei.
- M-am gandit pana si la a lua trenul si a ma duce la ea zilele astea, pana incepe scoala..s-o surprind..sa discutam si sa remediez problema. Cred ca ar fii cel mai intelept lucru.
- In timpul cat scriu eu la postul asta, varul ei imi zice: "Mie mi-a spus ca nu vrea ca sa te incurce ca stie ca iti e greu sa vii pana la ea. mi-a mai spus ca vrea sa te indragostesti de o fata mai aproape de tine, care sa te merite. mi-a spus ca nu te va uita niciodata.."

Pe final, mi-ar placea sa vad niste raspunsuri sincere, serioase si argumentate. Orice e bine venit..pareri, opinii si experiente..cred ca as incerca mai orice sa o pot face sa se razgandeasca. Multumesc celor care imi raspund, in avans! Mi-ar placea sa aud pareri si din partea fetelor..  

elblu3, on Sep 6 2008, 13:30, said:

daca o iubesti cu adevarat   si daca si ea te iubeste.... nu lasa sa se piarda in timp ceea ce simtiti.... o sa va fie f greu fiindca 400 de km e o distanta f mare, dar mai bine sa lupti acum decat sa regreti mai tarziu....

kitty2008, on Sep 6 2008, 16:37, said:

Merci ca ai avut mare rabdare sa citesti tot. Da, cel mai probabil o sa merg la ea in cel mai scurt timp (maxim doua zile), pentru ca doar asa ne vom putea exprima cum simtim.  

Ai dreptate, cel mai bun mod de a vb cu ea este fata in fata, nu la telefon. Ai grija nu stresa fata, astea 2 zile ar merge sa o lasi sa respire, si apoi sa mergi sa vb cu ea. Succes

_2bad4u_, on Sep 6 2008, 16:46, said:

Asa voi face..sa fie, multumesc!  

Iti voi raspunde/te voi intreba serios si sincer (de parca te-as putea minti..): CAT DE VIRGIN ESTI? Prin asta ma refer si la virginitatea mintii. Adica totusi, nu ti se pare foarte jenant sa vii pe un forum si sa ceri pareri despre o gagica pe care ai "intalnit-o DIN GRESEALA pe NET"?? (adica mergeai si tu asa linistit, pe net, si poc ti-a iesit in cale).

In al doilea rand, ai un stil cliseistic de foarte mare "calitate" - "cuvintele parca izbindu-mi-se de un zid dur." imi explici si mie cum se izbesc cuvintele de un zid? Si mai ales de unul moale!

Generatia iahuMessenger, hi5 si alte porcarii ce promoveaza deviza "Esti lifeless, esti OK!". Baza "relatiei" (???) voastre se rezuma la telefoane, sms, yahoo; nu ti se pare un pic cam dubios?
Iti propun sa-i trimiti o felicitare ONLINE - cu siguranta te va ierta (cauta cuvantul magic).

Partidul te vrea cyber, roachere.

w00tz, on Oct 4 2008, 02:18, said:

Sincer, nu ma voi preta sa iti raspund, ca e degeaba. Si cu asta, am zis tot! O zi buna iti doresc!

Thread Closed!

stai asa, inchizi tu?
spune si tu aici, cum a fost... daca sfatul primit pe forum te-a ajutat....

Nataflet fiind si primind sfaturi nataflete de la alti natafleti de pe forum, io cred ca n-a rezolvat nimic.

Ah, si desi zici ca nu esti disperat, sa stii ca disperarea ta miroase de la 400km.

-- the inconvenient truth --

Ai fost pana la ea?

pana la urma cum s-a terminat povestea???

Vrem sa stim  

iNs0mN1a, on Oct 6 2008, 01:32, said:

e chiar 'usual' pe aici sa arunci bomba si sa dispari ca magaru'n ceata
importanta e ideea de dezbatere, concluzia nu stiu dac-o mai aflam

elblu3, on Sep 6 2008, 13:30, said:

relatiile astea la distanta merg cu o singura conditie:sa o ai mai mare decat distanta

mai pe romaneste:forget it, cauta-ti pe cineva din orasul tau.

Peace,man

Edited by brigazile_martirilor, 06 October 2008 - 08:21.

spare-me, on Oct 6 2008, 09:08, said:

Ideea e ca domnul w00tz, avea chef de altele in loc sa se abtina sau sa faca un comentariu pe masura, si mi s-a luat de a mai raspunde. Mi-am dat seama ca intr-adevar, nu pe forum gaseam eu raspunsul. Am gasit solutia la problema mea, deci, puteti sta linistiti. Totul e bine acum intre mine si ea. Am invatat ca pana la urma, problemele ti le rezolvi tot singur, nu cu ajutorul unui forum. Si cu asta, cred ca inchei povestea mea aici. Salutare la toata lumea!