Ochi de nor

Zdranc poarta principala si o duzina de gaini sensibile sar intr-o cotcodaceala zdravana, trezite din amorteala de perspectiva  unui uliu .

   Zdranc si usa masiva de la intrare alaturi de ecoul subtire al  altui zdranc auzit numai de mine. Odata cu mirosul de carte veche  ce-mi dilata narile am mai deschis o usa.pe care o simt doar eu. si la care apelez in extremis, cand bateriile -mi sunt pe zero. O cafea cu lapte ma cheama din hol, dar nimeni nu ma cheama inauntru. Poate ca nu are chef sau poate,pentru a mia oara un "Poti sa ajungi o ora acolo?" telefonic mi-a fost descifrat si nevoia de singurate mi-e respectata.

   Un "Nu ma mai mira nimic" innodat in barba si trag de mine  pe aleea de piatra spre ceea ce m-a adus aici. In drum,un cuvant scris demult pe trunchiul teiului a crescut  odata cu mine. Un colt de padure si o parte din mine impaturita bine, bine, se intind spre apusul din cer. O prima senzatie de caffee latte si un fum de tigara ma fac sa ma simt bine. doar de aia am venit aici.Sa vad,sa simt,sa ma adun. Sa ating . Cu privirea. Un nor.

  Un nor ce incepe sa prinda contururi ciudate.Chiar deasupra mea, strapuns de  vant si de culorile orasului din apropiere incepe sa semene cu un ochi uman.Un contur de nor ce a cuprins un iris bleu de cer. Se misca usor, usor,leganat de curenti,danseaza aiurea in lumea lui si ma incanta. Si ma cuprinde acel ceva pe care-l vreau aici, o liniste care ma paralizeaza ,ma goleste si ma incarca cu ceva nou. Nici n-am simtit alti ochi negri ce s-au apropiat odata cu posesorul lor si s-au oprit la o distanta sigura,atat cat sa-i remarc dar sa nu deranjeze.ochi negri si o  alta bariera pe care o trec din cand in cand ,aievea sau in gand si care-mi deschid o alta lume si o  poveste veche de o viata.

   Sunt atat de metalici si totusi calzi, atat de inchisi la culoare ca totul se reflecta in ei.Inclusiv ochiul de nor din inalt. Numai eu trec dincolo. Un semn si privim impreuna minunea de sus. ...Sti...si tu ai ochi de nor ,spun ,aproape numai pentru mine....Dincolo de ei e linistea .sau realitatea ,pe care uneori as vrea s-o schimb. Depinde de care parte a lor privesti lucrurile.
  

    ....Si doua zambete se ating stins,in fuga,asa cum le sta bine unor zambete civilizate ce (inca) mai sunt.

O lamurire:Am rasfoit si eu pe aici si observ ca multi cunosc tainele scrisului, au citit destul la viata lor si au idee despre cum ar trebui sa arate o "creatie" in adevaratul sens al cuvantului.Spre rusinea mea, eu n-am prea citit mai nimic(nu din rea vointa ci pentru ca n-am rabdare,dupa primele randuri cu intelesuri ascunse dau bir cu fugitii),sunt pe langa in domeniul scris ,textul meu are un vocabular simplut,asa ca mine. So, in concluzie nu il analizati ca pe o "creatie literara" ,ca sigur nu este.