Proza neserioasa...

Week-end

     Nu puteam sa stau locului, ma invarteam ca leul in cusca si priveam orizontul cu sperante antipluviale dupa ce patisem putin mai devreme cand pornisem spre Obor insotit de adorabila jumatate feminina pe care soarta… hai ca a plecat de langa mine… m-a tarat nevasta-mea ca pe un bou la abator, sa mai vada si ea noutatile si sa-si mai ia una, alta, ca ei ii trebuie tot timpul cate ceva. In drum am oprit la benzina caci sesizorul de ‘gol’ imi facea cu ochiul si in timp ce-n pantecele rezervorului dispareau leii grei, din senin s-a pornit o furtuna. Praful s-a ridicat in vazduh si o perdea de stropi a inceput sa ude pamantul. Am pornit inapoi usurat dar totodata obligat sa-mi programez o vizita pe la biserica sa multumesc pentru ajutor.
     Numai ca minunea de astazi putea sa devina un dezastru maine caci aveam programata o iesire la Movilita, indicata ca tinta de Broascoiul dupa ce vizitase obiectivul si descria evenimentul cu expresii de genul ‘caras la greu, selecat daca dai la patratica si porumb si crap la 2 kile pe care sustinea ca l-a capturat’ la auzul carora instinctul de pradator a erupt din subconstient. Mai ramanea prospectiunea asupra vremii care se arata cam nazuroasa si cu manifestari absolut imprevizibile dar vestile bune aflate prin mass-media m-au hotarat.
     Nu era insa o actiune clasica facuta de ‘profesionisti’ caci aveam de carat doua ‘poveri’ ce nu intelegeau de ce trebuie sa ne sculam cu noaptea in cap ca doar nu pleaca pestii din apa si nici nu e deschis la Carrefour… cand sa mai ia ce le trebuie impotriva razelor ucigatoare ale soarelui, niste papuci sa nu se-ntepe, niste creme impotriva jiganiilor si alte multe nimicuri esentiale. Pana la urma am cedat… nervos si a ramas stabilit, dis-de-dimineata la ora 8.
     Punctul de intalnire era descris de Broasca ca fiind ‘imediat cum iesi din padurea de la Sinesti vezi o reclama mare la bere… m-as fi mirat sa aleaga altceva… si pe stanga, in camp, un rezervor mare metalic infipt intr-o teava iar acolo, un drum… Pe la ora 10 paraseam in tromba Bucurestiul, via Voluntari, dupa ce doamnele s-au asigurat telefonic, in nenumarate randuri, ca s-a luat totul. Am iesit din Afumati cu peste 100 km/ora, Dacia tremurand din toate incheieturile iar inauntru ca intr-un cuptor cu microunde. Geamul din dreapta zacea ferecat, ca trage iar Saba, simtind in nari mirosul campului, scheuna nerabdatoare sa coboare din sauna de tabla.
     Am trecut de Sinesti, am iesit din padure dar n-am vazut nimic, doar asfalt si camp si iar baga viteza si tocmai cand sa apas pe tastatura telefonului pentru a lua legatura cu ghidul, in departare, l-am vazut stand cu mainile in sold si scrutand orizontul. Ne-a zarit si a inceput sa dea din maini de parca dirija avioane si sa faca semne sugestive catre drumul ce taia aratura. N-a durat mult si am inceput sa coboram o panta ce dadea chiar in balta si continunad pe poteca ce o inconjura am inceput sa studiem portile din stuf. Lume nu prea era asa ca locuri berechet, aveam de unde alege. Ne-am oprit la intamplare caci era aprope de amiaza si o caldura sufocanta si in afara de a fi prajiti ca produsele ce le pregatisem pentru gratar nu prea mai speram. Noi ne-am gasit de treaba pe langa apa cu desfacutul sculelor, doamnele, calcand ca pe jeratic pe terenul accidentat au inceput sa-si desfaca asternuturile pentru plaja. Saba a dat doua-trei tururi prin imprejurimi, a pascut niste iarba dar s-a retras invinsa si ea de soarele ce-si descarca caloriile peste noi si s-a retras langa ‘mamica’ ei.
     Broscoiul ataca deja cu viermusi fauna piscicola si primele rezultate au inceput sa apara rapid. Carasii, unul dupa altul, paraseau mediul lor natural, numai ca erau cat degetele de la palma fapt ce m-a provocat sa fac primele comentarii presarate, ici-colo, cu expresii triviale. Am aruncat o lanseta cu boabe de porumb in carlige si cu undita am inceput sa testez pe langa stuf. Patratele de mamaliga au adus si cateva exemplare mai rasarite dar veneau rar.
     Doua tipete infioratoare ne-au inghetat sangele in vine. Ne-am intors speriati si le-am vazut cu ochii iesiti din orbite, livide la fata si cu cate-o mana intinsa spre apa. Un serpisor ii traversa suprafata la cativa metri de mal iar fetele erau gata sa fuga spre masini, sa se salveze… Lasa-l mama ca nu e boa, asta nu mananca oameni a incercat Broscoiul sa-si linisteasca consoarta, nu vezi ca n-are nici juma de metru… Dar daca ne musca a izbucnit Lili a mea, impacientata… Cum sa va muste ‘tzutzisor’, am intervenit si eu impacuitor, e cat un deget de subtire… dar nu s-au linistit decat dupa ce l-au vazut disparand in adancuri, atins cu varful unditei. Dupa sarpe alte momente de cumpana au mai fost in cazul unor libelule, o viespe, niste muste, o soparla, o lacusta, niste furnici… adica cam tot ce misca in balta sau pe uscat. Doua broaste chiar si-au dat in petic apucandu-se sa faca sex pe o frunza de stuf si vazandu-le, ca la un semn, au inceput sa oracaie amandoua si sa se hizileasca intrebandu-se unde o fi vrajitoarea cea rea sa le transforme ca poate asa…
     Noi priveam cu interes la plute ignorand manifestarile nimfomanice si ca sa le scoatem din transa erotica am avansat o invitatie la masa. Si in timp ce pregateam gratarul amazoanele au trecut la pescuit, fiecare, cu undita in mana, astepta… Puneti-ne si noua momeala in carlige daca altceva nu mai sunteti in stare sa ne faceti, a inceput nevasta-mea… Le-am bagat cate un viermus si le-am lasat sa lucreze. Unditele taiau aerul vajaind iar carligele apucau vegetatia din jur cand aruncau. Saba, simtind pericolul de a fi agatata, s-a retras inspre noi cu coada intre piciore.
     Dupa cateva ratari primul carasel a zburat in stuf propulsat in aer de Lidia, jumatatea prietenului meu cand a tras disperata, ca fuge pluta. Apoi si Liliana a inceput sa produca si noi eram acolo sa cautam pestii prin vegetatie, sa descurcam, sa eliberam, sa punem momeli. Bine ca nu le-a tinut mult.
     Jarul s-a facut repede si grasimea sfaraia fumegand purtand miasmele gastronomice pe toata balta. Normal ca ‘grosul alimentar’ a ramas in sarcina noastra caci ele au ciugulit de ici de colo foarte rezervate si hotarate sa tina in frau tendinta taliei de a se rotunji. Cateva lichide fara alcool din geanta frigorifica au completat meniul si in scurt timp eram din nou la posturi. Partea feminina a plecat sa-si faca siesta prin imprejurimi si linistea s-a asternut binefacatoare.
     Prima a aparut Saba cu coada fluturand si repezind-se la castronul cu apa a inceput sa lipaie zgomotos ca apoi sa-si inspecteze constiincioasa teritoriul. Au aparut si fetele scarpainandu-se si comentand surescitate… Doamne pe ce maidane ne-ati adus, pline de insecte scarboase… Sa ne rupem picioarele prin bolovanii astia… Ce v-o place sa stati ca statuile pe mal cu ochii in apa ca sa prindeti niste amarati de pesti… In loc sa mergem la cumparaturi am venit pe coclaurile astea… Nu mai vin in viata mea, a fost concluzia finala.
     Din spate au inceput sa apara norii si vantul sa increteasca suprafata apei unduind stuful. Am inceput sa strangem inchipuindu-ne ce s-ar fi intamplat sa ne apuce ploaia pe camp si fetele sa impinga la masini prin noroaie. Dupa ce toate erau la locul lor a urmat ultima piesa, juvelnicul. L-am scos din apa si sexul frumos iar a intrat in panica, mai putin Saba care adormise sub masina. Cateva lipitori atarnau de pestii capturati. Fetele erau deja in masini privind ingrozite si nu s-au mai miscat pana am plecat… Sa-i cureti ca eu nu pun mana pe asa ceva, au fost primele cuvinte scoase de Liliana cand i-a revenit graiul. Am plecat si le-am imbunat cu cate o inghetata la primul popas facut pe sosea.

pescadorul

deci daca e proza neserioasa, ma bag si eu
asa de lene imi era... incercand sa aflu ce vrei. nici nu stiu de ce scriu, poate fiindca nu am ce face. stiu si acum, ca incercam sa patrund in mintea ta, sa vad ce zace dincolo de perechea de ochelari. si totusi ceva ma oprea... nu erai fragila, cu siguranta nu... dar totusi, nu puteam sa te privesc, crezand ca-ti voi frange gandurile sub povara privirii. era praf, nu mai plouase de cateva zile... si totusi parul tau mirosea a ploaie. de fapt nu stiu, caci nu te-am atins niciodata. te priveam cu uimire, cum cineva poate fi atat de mic si fragil... mda... si cum toti sunt impotiva... si erau si atunci. nu e corect...si ma enerva cum nu puteam sa ma concentrez asupra ta, caci toti spuneau ca nu e bine. dar nu imi pasa... si nici acum nu imi pasa. am scris niste cuvinte fara sens, pentru tine, care nici nu existi. intelegi? dar nu-mi pasa, si mi-e prea greu sa incerc sa schimb ceva. stiu doar ca a fost bine, si inca e... si intr-adevar, nu poti obtine nimic frumos decat dupa suferinta, dupa ce treci prin multe ti se pare ca durerea e si ea dulce. 'it's something unpredictable, but in the end is right, i hope you had the time of your life'

Sarbatori fericite, sanatate si LA MULTI ANI!