Paul van Dyk,in inimile tuturor..Pentru seara de 29 septembrie...

"Cel mai tare eveniment al anului..."   In minte imi veneau rand pe rand toate polemicile avute pe acest forum si nu numai,legate de evenimentul in cauza. Ma uit la ceas,arata ora 22.Rapidul "Panonia",ruleaza masiv si uniform spre gara ce-o doream in fatza ochilor cat mai curand:Gara de Nord!  Cate un telefon,cate un mesaj schimbat cu cativa prieteni ce deja se aflau in Polivalenta,ma fac sa ma linistesc:cu siiguranta pe Paul il voi prinde de la inceput. Ma frec infrigurat pe maini,si privirea imi zboara din nou la ceas...  Niciodata cele aprope 3 ore nu au trecut mai repede. Taxi-ul ma aduce curand in fata unui rand interminabil de masini. Ma dau jos si parca zbor printre  claxoane care mai de care...  De departe un beat sustinut aduna lumea.Controlat pana in dinti de jandarmii de la intrare,imi fac loc prin lumea din hol.Cu sufletul la gura,urc cele cateva scari si intru in sala!  Un zambet ma cuprinde,inima mi se bucura: "Iata ca am ajuns si ziua asta!Nu credeam,dupa cate cele multe intamplate in ultimul timp..."            ----
              Ora 01:30,Vania isi da toata silinta,dar se vede ca foarteaza de aprope 5 ore... Pe scena din fatza,pe care clar inca nu bat inca toate reflectoarele,apar primele semne de miscare! 2 baieti monteaza 2 laptpopuri,si leaga firaraia...Multimea incepe sa se agite si sa urmareasca cu mai mare interes ce se desfasoara pe scena,in timp ce cunoscatorii ateapta cu sufletul aparitia regelui. Luminile frontale de iluminare a scenei se sting,ramane o lumina difuza prin care se abserva doar conturul masiv al lui Vania.
               Deodata beatul se schimba radical,ceva nemtesc 100 % domneste in aer.Din spate,apare van Dyk,ce inainte sa se intalzeze la platane,face un mic gest de salut cu mana.E momentul in care toata Polivalenta,cu mic cu mare,aclama si zbiara cat pot de tare.Bucuria se poate citi in ochii oamenilor.E ca in fotbal,cand echipa favorita marcheaza: pana sa marcheze,stai cu sufletul la gura,(incercand sa distingi in lumina divuza vreo figura subtirica,pe care o stii probabil numai din videoclipuri),iar cand mingea loveste efectiv plasa din interior,ingenunchind apararea si goolkeepar-ul totodata(Sounnd-ul se  schimba complet,Paul da mana cu Vania,acesta din urma fiind nevoit sa-i cedeze locul..unuia mai bun) in momentul acela ceva din interior nu te lasa sa stai pe scaun… …. Tot asa fost si cu noi...  De sus din tribune priveam inmarmurit multimea de oameni de jos cu telefoanele ridicate sus,incercand cu camerele sa ia cu ei,putin din euforia dominanta;priveam acele lumini si ochii se duceau spre omul din centrul atentiei,ce-si facuse intrarea pe soundul "For an angel"...
       Lumea s-a simtit bine,Paul "citea" publicul,si din cand in cand o mana de-a lui fluturata in aer,nu facea altceva decat sa starneasca valuri in randul nostru,a celor care aveam onoarea sa fim ACOLO. Stateam si ma gandeam cate a vazut Mathias la viata lui,multimi de 10,de 20 de ori mai multi decat eram noi stransi,ce sound-uri ,ce lumini,ce spectacol de lasere pe la Sensation White,Dance Valley...   Si totusi,a comunicat foarte bine cu publicul,urca asa frumos acutele,"tinea" melodia,facand furori cand dadea drumul la beat din nou......Se simte cand un om face ceea ce ii place,si e capabil sa transmita aceiasi idee si altora,cu miile si zecile de mii uneori,reuniuniti sub acelasi nume:TRANCE!   Am vazut oameni beti in Polivalenta,am vazut pe altii stand foarte relaxati pe scaune,pasivi,ca la teatru,am vazut in fatza,oameni in transa efectiv,cu ochii inchisi,dansand care mai de care,unul chiar obosit de atata miscare,se asezase sa completeze niste integrame; insa un lucru era clar: toti aveau in ochi aceiasi sclipire:admiratia pentru omul din fatza!   Luminile ma fascinau,bass-ull si pieptul erau una si aceiasi bataie,eram jos si ma uitam indelung,cu  oarecare invidie de ce sa nu recunosc,la cel ce si-a facut din propria pasiune,un mod de viata,unul original...  
        Ora 05:20! Sala s-a mai golit,am ramas adunati cu totii jos ,sa respectam in intregime setul... Se stia de mult ca inceputul si sfarsitul sunt cele mai frumoase! De ceva vreme ,pe cele 5 ecrane pe care se proiectau diferite imagini,aparuse deja  mesajul de afterparty de la Studio Martin;clar evenimentul era pe sfarsite. Paulica a dat sa plece,dar s-a intors dand mana cu cativa din fatza si dedicandu-ne una din piesele de referinta ca ultim dar:"Nothing but you"...  A fost de suflet!    O seara magica!     Ma uit la ce am scris,si nici acum nu imi gasesc cuvintele potrivite...   Poate ca sunt eu  prea  subiectiv,poate ca am ramas mai fascinat decat trebuia,dar un lucru este cert:ce-I  al lui,al lui ramane...  Nota 20 pentru sonorizare si luminile nu au fost de lepadat...
        Inaite sa iesim complet din Sala ce  a facut noaptea de 29 una cu totul deosebita,trec si pe la inginerii de sunet. "Nu te supara,cat scoate smecheria?"- "70000 de wati"a venit raspunsul scurt!  Doamne...  In timp ce ma departam de Polivalenta,coborand scarile metroului,intalnesc afisul cu Paul,pe jumatate rupt... In metrou,oameni care de care mai obositi care merg la lucru,sau tineri care se intorc de la cine-stie ce petreceri,oameni cu necazuri si probleme…Imi vine sa ma ridic de pe scaun si sa strig in gura mare: " Nu stiti ce ati pierdut..."  Ma linisteste totusi o oboseala placuta! Ora 6:37 vad patul in fazta ochilor! Cu tot cu tiuitul groaznic din urechi,adorm bustean...  Dimineata,la o gura de suc,deschid radio-ul...Paul van Dyk again...Pe frecventa :..”si lumea s-a distrat,a fost mare,mare nebunie asta noapte in Polivalenta,ei dar cum ce-I frumos se mai si termina…”  Il inchid.. 29 of September,a day to remember…  Another way....                      

                                                La mai mare,pentru toti acei ce au fost ACOLO!             Cu prietenie,EdY D

subscriu cu mare placere la primul topic
ai scris intradevar frumos si se vede ca ai fost marcat
nu esti singurul
cine nu a fost acolo chiar nu stie ce-a pierdut
a fost mirific
vania ne-a tinut in priza 5 ore, iar paul a aratat dc e nr. 1
chiar ma gandeam in metrou ca toti oamenii aia se duceau la munca la ora 6 dimineata,iar noi ne ducem la culcare
ce seara, ce seara!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!
am mai prins la unirii un poster intreg si i-am facut o poza asta s inchei cu happy end povestea