Tradițiile de anul nou românești

Care credeți că sunt rădăcinile acestor tradiții (capra,dansul ursului,călușul) ? Și dacă știți menționări vechi ale acestor tradiții...

Edited by Velaxa, 26 October 2014 - 17:50.

Paganismul.

Pagane

Anul Nou
Sărbătorirea Anului Nou a fost permisă și în timpul regimului comunist, pentru că aceasta nu avea o conotație religioasă. Se crede că nici o persoană nu ar trebui să petreacă această noapte de una singură, atât timp cât este noaptea în care noul an, reprezentat de copil, se naște, iar vechiul an, reprezentat de bătrânul obosit, e înlocuit.
Pe 31 decembrie, sătenii merg cu plugul din casă în casă pentru a ura lumea de Anul Nou, dorindu-le un "prosper nou an" (La mulți ani!). Pe 1 ianuarie, copiii aruncă semințe de grâu peste pragul vecinilor, urându-le prosperitate și "semănare bună".
Obiceiuri de Anul Nou
Timbru reprezentând "Capra"
Pentru cel mai important moment, trecerea în noul an, pregătirile se reiau. In săptămâna dintre Crăciun și Anul Nou, în toate satele cetele de flăcăi se prepară pentru "urat", sistem complex de datini și obiceiuri. Pe înserat, în ajunul anului care se pregătește să se nască sunt așteptați să apară "Ursul", "Capra", "Bunghierii", "Căiuții", "Malanca", "Jienii", "Mascații" etc.
Concretizarea spectaculoasă a unor mituri antice legate de simbolistica animalelor, aceste manifestări reprezintă o modalitate originală de exprimare a arhaicelor asociații rituale dintre animale și cultul cvasiuniversal al soarelui. Există și un cuvânt generic pentru aceste obiceiuri: "mascații". Recuzita, măștile, costumele sunt pregătite din vreme. Mai ales măștile sunt cele care vorbesc cel mai mult despre imaginația și umorul săteanului român. Anume meșteri s-au specializat în confecționarea lor, ele devenind cu timpul adevărate podoabe de artă populară.
Faptul că aceste obiceiuri se practică la cumpăna dintre ani este justificat de simbolistica zilei de 31 decembrie, care in gândirea populară reprezintă data morții dar și a renașterii ordinii cosmice. Structura ceremonială a obiceiului este în același timp plină de forță și vitalitate. Muzica și dansul, remarcabile prin virtuozitate și dinamism, măștile pline de expresivitate, alcătuiesc un spectacol unic.
Timbru reprezentând "Pluguşorul"
În diferite zone ale țării, costumația și interpretarea pot fi diferite, dar obiceiul este în esență același. Dacă acest fel de manifestare ne duce cu gândul la practici arhaice magice de alungare a maleficului, "Plugușorul", alt obicei, este strâns legat de mitul fertilității. Vorbe frumoase, de prosperitate și belșug sunt adresate de cetele care vin cu "Plugușorul", fiecărei gospodării. Ca o incantație magică, textul urării se transmite din tată în fiu și nu există român să nu-l cunoască.
Tot ajunul anului nou prilejuiește practicarea anumitor acte misterioase, care încearcă să prospecteze viitorul. Iată unul dintre obiceiuri: "Vergelul". Este un prilej de sărbătoare, la care participă mai ales tinerii necăsătoriți și părinții acestora. Cei care fac "Vergelul" doresc să afle ce le rezervă noul an, mai ales dacă și cu cine se vor căsători.
În casa unei gazde, anunțată din vreme de "colceri" sau "chemători" se adună toți cei interesați. Într-un căzănel cu apă, cei ce doresc să-și cunoască viitorul aruncă un obiect personal - inel, mărgea, pieptene, ban, cuțit etc. Personajul cel mai de seamă este "Vergelatorul".
El urmează să "proorocească viitorul", să-și potrivească vorbele și să stârnească hazul. Ajutându-se de două vergele de la războiul de țesut, acesta bate în marginea căzănelului, intonând o incantație. Obiect după obiect este scos din apă la cererea participanților. Tâlmăcirea sensului obiectului este simplă: inel - nuntă, ban - bogăție, pieptene - bărbat colțos, cuțit - ceartă, piatră - căsătorie amânată etc.
După ce toate răspunsurile au fost date, cu toții, triști sau plini de speranță, se adună în jurul căzănelului din care apa a fost înlocuită cu vin și petrecerea începe.
Când se apropie miezul nopții către noul an, țăranii recurgând la meteorologia populară, obișnuiesc să prevadă cum va fi vremea în anul ce vine. Se folosesc de foile unei cepe mari pe care le desprind și le așază în ordine, numindu-le după lunile anului. In fiecare din ele pun puțină sare. A doua zi, de Sfântul Vasile, cel ce dezleagă vrăjile și făcăturile, ei vor verifica cât lichid a lăsat sarea topită în fiecare foaie. Așa vor ști, pentru că în mod misterios cantitățile sunt diferite, dacă vor avea secetă sau ploaie și în ce lună anume.
Prima săptămână din ianuarie este marcată de doua alte importante sărbători creștinești: Botezul Domnului sau Boboteaza pe 6 ianuarie, și Sfântul Ion pe 7 ianuarie. Toți românii se duc la biserică de Bobotează, pentru a lua apă sfințită, atât de necesara pentru tămăduire și purificare. În satele și orașele asezate pe maluri de ape, tinerii se întrec să scoată la mal crucea aruncată de preot în apa înghețată.
Cel ce va reuși, va avea parte numai de bine. În aceste zile, atât de reci ale iernii, adunați pe lângă focuri, neavând altă treabă decât de a hrăni animalele, țăranii români își trag sufletul alături de cei dragi, petrecând cu toți Ionii și Ioanele și pregătindu-se pentru truda care va veni curând, odată cu topirea zăpezii.

http://ro.wikipedia....

Edited by Wzzz, 26 October 2014 - 18:14.

Velaxa, on 26 octombrie 2014 - 17:49, said:

Sunt tradiții vechi, de sute de ani, cu origini religioase. Capra fusese interzisă într-o anumită perioada, deoarece era de origine păgână.
Majoritatea acestor tradiții au fost adoptate în toată România, dar la origine erau doar locale.

Păi de păgâne știam că sunt păgâne. Dar sunt curios de la ce populații sunt ele. Locală? Slavă?
Și încă o chestie interesantă despre aceste tradiții sunt și influnețele sociale, prezența jidanilor,turcilor,țiganilor ca și personaje în alaiul caprei.

Edited by Velaxa, 26 October 2014 - 21:17.

Jidan e varianta peiorativa a cuvantului evreu.

Obiceiul împodobirii bradului de Crăciun a fost adus în Ardeal de coloniştii saşi.
Ei împodobeau un brad în biserici, dar şi în locuinţe, cu lumânări şi cu daruri, cântând în jurul lui imnuri religioase,

Quote

Acestea au nu numai denumiri diferite in regiunile tarii dar si ritualul este cu totul altul.
Ca atare, Capra = "Tzurca" in Ardeal si Plugusorul erau cele mai populare la tarani.
De asemeni Tzurca era diferit simbolozata in regiunile tarii, si aveau si diferite ritualuri.

http://www.crestinor...ara-143190.html

Edited by bluebyte, 27 October 2014 - 10:07.

bluebyte, on 27 octombrie 2014 - 09:53, said:

Ursu este doar în Moldova, în special în Moldova de Nord ( Bucovina,Botoșani) și în Est în Neamț și Bacău.
În Banat și Ardeal în majoritatea zonelor este doar țurca ( dubași și țurca în Banat). Dar am mai văzut și dansul măștilor prin Ardeal. În Maramureș este mai diferit, se aseamănă mai mult de tradițiile din Moldova.

Avem si in sud sarbatori cu mascati. Il iau pe Mazare de pe terasa si-l aduc la DNA. Ar trebui sa-i sarbatorim zilnic.

On: Stiam ca ursul si capra sunt predacice.

Velaxa, on 26 octombrie 2014 - 21:17, said:

De fapt e impropriu spus pagane, sint obiceiuri precrestine.
Orice cultura umana oricat de primitiva are o forma spiritualitate.
De ex si colindele sint precrestine

Desi sint atestari foarte vechi despre aceste obiceiuri, e foarte greu de trasat originea lor pentru ca ele s-au perpetuattocmai intr-un mediu in care nu se scriau documente.
Despre Calusari se stie ca e de la romani de ex dupa distributia obiceiului in Europa, dar la astealalte e mai greu.

Capra sau turca, chiar daca mai difera, are o idee de baza, capra se inbolnaveste si moare, iar cineva ii descanta si invie.
E evident ramasita unui ritual samanic stravechi, care chiar daca nu ar fi de origine locala, nu stim, dar in mod sigur au existat dansuri si descantece asemanatoare si pe la noi.
Noi stim din scrierile antice ca dacii aveau o religie mai sofisticata, dar privind etnologic e greu ca o astfel de religie sa se fi generalizat in popor, cel mai probabil se pastrau multe ritualuri samanice din care unele au supravietuit chiar si dupa crestinare.

Mai aveam de adaugat cate ceva

Nu sint sigur cat de demult stiu oamenii de Anul Nou.
Sper sa nu va mire, dar bartanii ii ziceau Sîn Văsîi (Sf.Vasile) desi eu nu am prins oameni in iata care sa nu stie ca atunci e si anul nou, nu era o sarbatoare marcanta.
Toate aceste obiceiuri de care vorbim aici se desfasurau in zilele care urmau Craciunului, nu neaparat exact de anul nou.
De obicei nu chiar in seara de Craciun, ca atunci preponderernt se colinda  ( mai tarziu au aparut si Irozii sau Vilfaimul ) dar uneori chiar si in seara de Craciun mai aprareau cu Capra sau Mosii (cu masti).

Mai recent insa Mosii atia au fost marginalizati in Maramures pentru ca... no, stiti cum e omeul cand are o masca, e mai tentat sa faca prostii, ca nu-l stie nimeni - ca pe forumuri dealtfel
Apoi mai ales dupa cateva pahare de plainca... speriau copii, stresau femeile, sareau pe masini - apoi cu zurgalaii aia numa de asta nu ai nevoie
[ http://www.hoinareala.ro/locuri/2_180_brondosii2.jpg - Pentru incarcare in pagina (embed) Click aici ]

MCM84, on 26 octombrie 2014 - 21:41, said:

De fapt nu e peiorativa, e din poloneza si ucraineana, si mai demult era singurul termen folosit.
Batranii nu stiau de "evreu" numa de jîd, si nu avea nici o conotatie.
Probabil pentru ca s-a invechit, dar asa acum cu ungur la o vreme zicea undeva sa nu il folosim

De ex in ungureste la român se zice olah, si mie mi se pare ok, dar ei zic ca e peioativ.

MCM84, on 26 octombrie 2014 - 21:41, said:

Asta crezi tu ?
Cum denumesti un evreu aschenazi vorbitor de yiddish ? Ii spui sefard sau spui "yidd", din neamul "yidden" ?
Denumirea este cat se poate de corecta dar unii nu inteleg nici istoria si nici limbile straine.
Cauta evrei albi, cu origini in centrul Europei, oamenii deschisi la minte si intreaba-i.
Evita-i pe tinerii batuti in cap si pe cei care sunt rupti de trecut, ei nu inteleg decat propaganda de la TV.

Jid nu e cognat cu Iudeu?
Și cu Jiddisch?

Unul din cele 12 triburi a fost al lui Iehuda, cunoscut sub forma latinizata de Iuda.
Laicii care au infiintat statul Israel se feresc de aceasta forma, probabil si din cauza confuziei cu numelui celui care l-a vandut pe Iesua.
Evreii aschenazi, ortodocsi, isi spun Iehudim sau Iiden (ambele sunt forme de plural,  la sg. Iehud si Iid).

Bump

[ https://www.youtube-nocookie.com/embed/jnza2iL2yQQ?feature=oembed - Pentru incarcare in pagina (embed) Click aici ]

Acum sper sa nu va supar, dar va povestesc si urmarea

Aceste reprezentatii erau considerate aducatoare de belsug, vreme buna, de sanatate, de neveste sau soți, de copii, in general de bun augur.
Asa ca erau rasplatite cu... ce se gasea: colaci, mere, nuci - dar si carnati sau lucruri mai vîrtoase.
(Povesteam odata ca era inca unul din obiceiurile care mai echibrau bunastarea - cei care erau frati mai multi adunau mai mult la colindat, cei fara copii mai mult dadeau   )

Amu partea negativa: cand scopul acestor obiceiuri a inceput sa incline spre castig, ele si-au pierdut din frumusete si din miez.
Au devenit mai scurte si mai comerciale si nu mai simti mesajul cum ar trebui. Mai direct spus, nu mai reusesc sa convinga



0

Edited by Morosanul, 16 December 2014 - 12:59.

Cică vor să bage dansul ursului din Valea Trotușului în UNESCO

[ https://www.youtube-nocookie.com/embed/XYMWmQycAEM?feature=oembed - Pentru incarcare in pagina (embed) Click aici ]

Morosanul, on 16 decembrie 2014 - 12:56, said:

La colindă, da...
Dar la mersul cu ursu și capra nu prea faci bani, de exemplu la mine în sat, deaba strânge alaiu să dea la fiecare mascat câte 1 milion. Și să faci 1 milion pentru 3 zile de dansat și stat în frig de anu nou și pe 1 Ianuarie, nu cred că se merită, doar dacă-ți place foarte mult și vrei să duci tradiția mai departe.