Tratament Alcoolism.

Salut. Am o problema, ma rog, nu eu, cineva cunoscut. Bea foarte mult, vrea sa se opreasca insa nu reuseste, nu mai bea o saptamana si dupa tot ia o doza si de la o doza se ajunge la 20. Are 7 ani de baut in spate. Vreau sa intreb, care ar fi un tratament, gen o injectie pe care dupa ce o faci sa ai greata de la alcool sau alte lucruri. Va rog sa evitati mistourile, aviz amatorilor. Daca am deschis topicul in categoria nepotrivita imi cer scuze, sper sa fie mutat.

Un vecin a avut parte de un tratament asemanator. Tipul era (sper ca era) dependent de jocuri si cand m-am intalnit cu el mi-a spus ca i-au dat tratament pentru alcoolism ca sa se lase de pocher (!?). Vorbea cleios asa... si cu incetinitorul.

Ai idee si ce substanta era aceea?

Sa incerce apa din izvorul miraculos de la Manastirea Sinaia - poate sa vindece multe boli si mai ales pe cei ce au cazut in patima betiei.
http://blog.artizane...a-de-alcoolism/

El recunoaste ca are o problema cu alcoolul ? sau spune ca bea ocazional si schimba subiectul?
Exista , antalcool , provoaca rau la ingerarea alcoolului , se pune in mincare - trebuie luata legatura cu medicul de familie pentru doze .
Nu merge cu leacuri babesti , trebuie luata legatura cu un psihiatru pentru prescrierea unui tratament anti sevraj , medicamentele sunt tari, se elibereaza doar pe baza de reteta , sunt destul de scumpe - fara tratament de specialitate recidiveaza . Dipsomanie este episodul pe care il prezinta , isi va reveni cu tratament cam intr-un an , un an jumatate .

du-l la o clinica de dezalcolizare.. daca nu are vointa sa se lase...

Oameni buni, nu ii dati medicamente fara sa stie. Daca e alergic la vreun excipient o dati din lac in put.
Alcoolismul este boala grea. In functie de severitate se poate ajunge si la moarte in timpul sevrajului daca nu este facut corect si sub supraveghere.

 Lupu24, on 26 august 2014 - 12:56, said:

Nu recomand nimanui care are in familie pe cineva si tine la el .
Fac teste pe ei ca pe cobai, baga in ei levomeprobazim sa-i scoata din uz , praf le face ficatul in 14 zile .
Nu spun nimic la cazuri deosebite cind se ajunge la scandaluri , batai si alte nebunii, pentru dementa alcoolica nu mai exista alta cale

 Clipboard01, on 26 august 2014 - 12:53, said:

N-am mai râs de ceva vreme aşa ...

Pai na cand era mai tinerel si cu mai mult timp liber si io o ardeam la fel. Asa o betie la saptamana nu strica. Daca facea asta zi de zi intr-adevar era o problema.

Nu exista substanta/medicament miraculos prin care sa renunti instant la substantele care creeaza dependenta (cafeina, nicotina, alcool etilic, cocaina, etc.)

Exista clinici de dezintoxicare, grupuri de sustinere (gen Alcoolicii Anonimi), psihologi/consilieri care se ocupa cu asta.
Dependenta e mai mult psihica decat fizica. Medicamentele sunt doar un ajutor complementar.

La el e dependenta fizica, psihic e sanatos..

"psihic e sanatos"
Ca marul , frumos pe dinafara si gaunos in interior.
Are ceva el acolo ascuns ce nu-i da pace , un psihiatru bun scoate afara daca are cu cine coopera.

 trasnitul28, on 26 august 2014 - 14:41, said:

N-a zis nimeni ca nu e sanatos.

Daca e dependenta fizica, atunci cum iti explici ca multi dependenti, chiar la multi ani de la dezintoxicare, daca vad obiectul dependentei, sau il gusta cat de putin, o iau din nou pe aratura cat ai zice peste. Ce treaba mai are fizicul dupa 5 ani de lasat de fumat, baut, prizat cocaina??

Cum iti explici ca unii se lasa de fumat brusc si definitiv, si altii se chinuie sa renunte si se apuca iar dupa o pauza mai lunga?

Cum iti explici ca gramezi de oameni se imbata ca porcii cu diferite ocazii, sau chiar in mod regulat, sau sute de milioane de oameni beau cel putin doua beri zilnic sau jumatate de litru de vin, dar nu sunt alcoolici, pentru ca nu simt nevoia sa bea cand nu e cazul s-o faca (de exemplu la munca, sau cand trebuie sa sofeze)?

Toata treaba e psihica. De aceea exista ceea ce am zis intr-un post anterior (AA, consilieri, etc.)

Un alcoolic poate muri dacă se lasă brusc de alcool. Văd că nu prea se face diferenţa între dependenţa psihică (”vreau să beau, nu-mi vine să mă las”) şi cea fizică („nu pot să mă las pentru că mi se face rău”). Sevrajul e uneori mai rău decât beţia în sine şi poate crea sechele psihice sau fizice ireversibile.

Ca tratament, singura variantă e cu benzodiazepine, dar neapărat sub supraveghere medicală, altfel sunt şanse mari să facă abuz de pastile sau să le combine cu alcoolul, ceea ce ar putea adânci dependenţa sau chiar cauza moartea.

Pusul de substanţe în băutură sau mâncare pe principiul că trebuie să facem ceva ca omul să nu mai bea e cel mai rău lucru pe care l-ai putea face unui alcoolic. Dacă va bea alcool (şi aproape sigur o va face) îi va fi rău şi s-ar putea să fie foarte afectat că de faptul cineva apropiat l-a manipulat astfel.

 trasnitul28, on 26 august 2014 - 14:41, said:

Un dependent fizic de alcool nu poate să nu aibă şi dependenţă psihică şi nu poate fi 100% sănătos mintal. Creierul unui alcoolic funcţionează alfel şi îşi poate reveni abia începând cu 1-2 ani de abstinenţă, perioadă în care va trebui să se lupte cu sevrajul şi depresia şi în care nu prea vei putea să te bazezi pe el. Plus că majoritatea au recăderi în această perioadă, cel puţin temporare, deci perioada de revenire ar putea fi lungă. Scurtarea ei depinde în mare parte de viaţa familială şi socială a omului, în sensul că cei apropiaţi ar trebui să se poarte cu el precum cu un om în convalescenţă, oferindu-i o doză mare de afecţiune şi înţelegere.

Edited by Rabbit, 28 August 2014 - 18:07.

Nu cred ca e vorba de alcoolism patologic in cazul de fata. Dupa cum spune in prima postare, face pauza cate o saptamana si apoi incepe iar, sau bea o bere si ajunge la prea multe fara sa-si dea seama. Deci nu e cazul de sevraj. In plus, alcoolismul sever nu poate fi sustinut cu bere

Alcoolismul cronic, cu sevraj, cu tremurici si dureri in lipsa alcoolului, e destul de rar, instalarea lui dureaza foarte multi ani, si e posibil sa nu mai ajungi la el ca iti crapa ceva in tine, ficatul, inima, creierul

Dependenţa de alcool apare foarte rapid, chiar dacă de multe ori trece neobservată. Inclusiv prima beţie din viaţă creează un sevraj scurt care, combinat cu efectele fizice ale alcoolului (prezenţa acetaldehidei în organism), poartă numele de mahmureală. Mai exact, nivelul de glutamat (excitator nervos) devine prea ridicat, iar nivelul GABA (inhibitor nervos) devine prea scăzut. Cu cât omul bea mai des, cu atât revenirea la normal a neurotransmiţătorilor durează mai mult, dar întotdeauna există soluţia revenirii instante la normal printr-un nou consum de alcool. Niveluri foarte dezechilibrate ale acestor substanţe determină în cazuri extreme simptome fizice de tipul apariţiei tremuratului mâinilor, dar acesta nu este un indicator corect pentru că de obicei omul nu mai poate de multă vreme să funcţioneze normal fără alcool.

În cazul nostru, pauza aia de o săptămână e durata pe care omul e dispus să o reziste cu glutamatul sus şi GABA jos. Nervii sunt atât de întinşi (fie că observă asta, fie că nu) încât un declanşator intern (probabil legat de dopamină) îi dictează limita rezistenţei şi determină un nou consum de alcool după o săptămână. Plus că simptomele sevrajului se intensifică după câteva zile de abstinenţă, având un maxim după o perioadă variabilă (în cazul unui sevraj moderat o săptămână mi se pare un termen normal).

Şi mai e o problemă: presupunând că omul e suficient de ambiţios încât să treacă peste sevraj, o oprire bruscă a consumului fără compensarea cu benzodiazepine (care normalizează nivelul de GABA, nu şi de glutamat) duce sigur la moartea unor neuroni (fenomenul de kindling), de unde poate decurge scăderea pentru totdeauna a unor aptitudini psihice. În cazul de faţă probabil că nu va fi ceva sesizabil sau va pus pe seama vârstei sau a alcoolului consumat în trecut, dar personal nu mi-ar plăcea să-mi scadă (puţin) IQ-ul doar pentru a evita să mă duc la psihiatru care să-mi prescrie nişte pastile. O altă metodă ar fi să bea din ce în ce mai rar (mai întâi la două săptămâni, apoi la trei etc, eventual să treacă la un consum zilnic foarte mic), dar metoda e extrem de greu de gestionat şi în general nu reuşeşte.

Edited by Rabbit, 30 August 2014 - 00:37.

Dependentii sunt niste mincinosi nemaipomeniti, toata dramoleta cu "vreau sa ma las dar nu pot" este o imensa micsunica si e repetata la paroxism pentru ca da bine la public, le aduce compatimiri in loc de reprosuri de la ceilalti cand le simt mirosul de alcool in respiratie. Niciunul din astia nu vrea sa se lase, mint de sting si numai un psiholog poate sa le dea de cap doar ca - surpriza - nici unul nu s-ar duce la psiholog. Am fumat mult si trust me, de cate ori am zis ca ma las si le reduc si trec pe plasturi dar nu saptamana asta ca am stres si nu pot, erau minciuni toate, eu aveam stoc de cartuse in sifonier si zero intentii de a ma lasa. Cand am inceput sa respir ca naiba si nu mai urcam scarile din lipsa de aer le-am dat naibii si sunt cunoscuti care nici in ziua de azi nu s-au prins ca nu mai fumez demult.
E o greseala sa te uiti in gura unui dependent de orice, o sa faca ce-o sa faca si asta e, unii oameni nu scapa.

Edited by DKN1, 04 September 2014 - 18:46.