Viața în Epoca Ceaușescu: lumini și umbre

 djl, on 20 ianuarie 2019 - 17:46, said:

spre sfârșitul anilor `80 era jale și la ei, poate mai rău ca la noi. În anii 90 noi am demarat un pic mai repede ca ei.

 DaculScoril0, on 20 ianuarie 2019 - 19:43, said:

..................si ne-am dus Drakului in prapastie.........

 DaculScoril0, on 20 ianuarie 2019 - 19:43, said:

 autom2, on 20 ianuarie 2019 - 19:52, said:

cam așa din păcate

 Paz, on 18 ianuarie 2019 - 14:43, said:

Gresesti sau ai dreptate?

Daca o tara este bogata si cetatenii ei sunt bogati. = transmiteti acest lucru si copiilor vostri si nu mai lasati "leprele" la conducerea si administrarea tarii ca o fac prastie atat bogatia cat si tara pe care o conduc, indiferent de culoarea lor politica.

Calea catre bogatie sau bunastare este presarata cu piedici si mai ales spini, cand sa zicem HOP ne-am inecat ca rromul la mal.

Edited by poadol, 21 January 2019 - 13:14.

 vrajitoruldinoz, on 19 ianuarie 2019 - 00:15, said:

1. In schimb eu iti doresc din toata inima sa traiesti tu cat mai bine posibil si le doresc acelasi lucru la toti cetatenii Romaniei.

2. Oamenii se ingrasa numai si numai de la prea multa mancare fie "ea" buna sau proasta.
3. In ziua de azi este o alegere pentru foarte putini romani din nefericire, in viitor lucrurile vor sta difgerit cu siguranta.
4. Obiceiurile culinare de azi par aceleasi dar sunt mult mai rele din cauza saraciei mult mai accentuate datorate altui motiv in principal, pentru ca sunt mult mai multe.

Considera ca sunt prea saraci pentru a INVESTI ceea ce in capitalism sau Neocomunismul romanesc este o prostie dusa la extrem.

Vrei sa traiesti mai bine trebuie sa economisesti din putinul pe care-l castigi pentru a putea INVESTI, altfel maine o vei duce si mai prost decat astazi.

Romanii urmeaza din pacate sfaturile binevoitoare ale parintilor care in actuala conjunctura din pacate dau gres, si anume isi iau casa si masina ceea ce era OK in comunism sub Ceausescu, dar acum nu mai este chiar asa de OK.

dati din mina in mina pina-n fund la taxatoare...

https://www.facebook...?type=3

[ https://www.youtube-nocookie.com/embed/z1Rs7Yw3vUc?feature=oembed - Pentru incarcare in pagina (embed) Click aici ]

Acum au crescut pretul gazelor de la 10 bani (în copilăria mea) la aproape 2 lei. Nu ştiu dacă numai Stalin e vinovat că a dat Ardealul pe mâna Bucureştiului.

Am regăsit Livretul Militar al tatălui: În 18.09.1944 a fost lăsat la vatră după trei ani de front în cadrul Regimentului 89 infanterie.

A scăpat uşor „bătrânu”, un glonţ doar care i-a luat un smoc de păr.

Edited by Sidorin, 23 January 2019 - 09:26.

 DaculScoril0, on 20 ianuarie 2019 - 19:43, said:

Nicaeri nu a fost mai rau dacat in Romania, dupa '80.
In 1986 am fost o saptamana in excursie cu bilet de sindicat cu cativa colegi de lucru, la Varna si Albena.
Au avut de toate si mi-am adus 45 de LP-uri cu toate trupele de succes, Deep Purple, Quenn, Black Sabath, Pink Floyd, Led Zeppelin, etc...
Mancare peste tot si ieftina..Nu aveau probleme nici cu benzina.

Edited by WestPoint, 23 January 2019 - 09:11.

La retragerea din -44 - 45 s-a aruncat cu oalele de noapte în soldaţii români în Chişinău, asta mi-a povestit tata din ww2.

 poadol, on 10 ianuarie 2019 - 16:45, said:

Vestul ţării era... altă ţară. Sau, dacă vrei, o altă Românie. Am colindat zona aceea, am stat ceva vreme prin Braşov, Arad, Orşova şi Drobeta Turnu-Severin, aşa că am putut vedea că acolo totul era altfel, de la ceea ce găseai în comerţ şi până la modul de a gândi al oamenilor. De ospitalitate nu mai spun; cred că şi acum, vestul ţării şi cu Bucovina sunt campioane la acest capitol.
Arad a fost, în 1987, singurul loc din România în care am putut găsi îngheţată de banane la dozatoarele stradale şi film foto color ORWO. Chiar începusem să-mi formez mini-laboratorul foto, acolo (în Arad) găsind absolut toate consumabilele de care aveam nevoie pentru prelucrarea pozelor color. Când am ajuns la aparatură, s-a pus stop, din cauze financiare.
În Bucureşti aproape că făceai foamea, în acel an. Mă rog, fiecare se descurca, cu propriile pile şi relaţii. Dar în Vest era cu totul altceva. Revenind la Arad, mi-a plăcut foarte mult cum se comporta lumea când mergea cu tramvaiul. Cu câteva excepţii, politeţea şi normalitatea în general erau la cote mult mai înalte faţă de Bucureşti. Şi tramvaiele circulau mult mai bine şi nu se mergea "pe scară", uşile puteau fi închise fără să se roage vatmanul de călători.
În 1987 nu, însă în 1990 am avut şansa să călătoresc cu Săgeata Verde, am mai spus-o. Tare rău îmi pare că nu mi-am putut filma călătoria, ar fi ieşit un film foarte valoros acum, când trenul de navetişti a ajuns obiect de muzeu, iar 90% din traseu nu mai există. Din Arad am luat tramvaiul până la Ghioroc, de acolo Săgeata până la capăt, în Radna, iar în Arad am revenit cu personalul pe care l-am luat din gara Lipova (6 lei biletul, Lipova-Arad). Aproape că nu exista curte, în sate, unde să nu fie o maşină. Iar blocurile construite în anii 60 şi 70, în Arad, aveau garaje acoperite. Toate acestea lipseau în Bucureşti, cu unele excepţii (trebuie să recunosc), în cartierele Drumul Taberei (garaje în blocuri, la parter) şi Floreasca (garaje lângă blocuri), dar acolo stăteau ai lor, nu ai noştri.
Probabil că şi tovarăşii cu funcţii de răspundere erau alt soi de oameni, faţă de mitici.

Sunt bucureştean get-beget (din păcate), dar nu mă oftic dacă cineva numeşte bucureştenii "mitici". Ne merităm toate poreclele şi epitetele.

Şi încă ceva aş vrea să adaug: nici în Braşov, nici în Arad, nici în Orşova nu am stat vreodată cu energia electrică întreruptă. În Bucureşti se întâmpla zilnic, sau odată la două zile. De asemenea, nu le-am auzit pe doamnele care ne-au găzduit (eu + părinţii mei) să se plângă vreodată că nu au gaze în timpul zilei (la aragaz ).
În 1990 am stat vreo 2 săptămâni în Dezna. Familia la care am stat începuse construirea celui de-al doilea corp al casei în toamna lui 1989, fără să aibă nicio oprelişte - în timp ce Bucureştiul era demolat cu avânt socialist...
Spaţiu excedentar? Casa avea 4 camere într-un corp şi trei în celălalt, iar corpul nou urma să aibă încă două camere, pentru o familie compusă din 4 membri, dintre care numai 3 prezenţi zilnic în casă.
Lot ajutător? În spatele casei, curtea lor se întindea pe nişte sute de m.p. pe care aveau o livadă de meri şi pruni.
Apă curentă, gaze şi canalizare? În timp ce periferiile Bucureştiului rămăseseră la nivelul Evului Mediu, în Dezna exista apă curentă şi fose septice, iar alimentarea cu gaz şi canalizarea urmau să fie introduse în prima jumătate a anilor 90. Nu ştiu dacă s-au realizat.

Edited by PSC, 23 January 2019 - 11:58.

În Cart. Floreasca există şi clădiri care au garaj la subsol. Dar sunt construite prin asociere.
Probabil mai departe de Bucureşti era supravegherea pentru Tovarăşul un pic mai redusă.

Floreasca a fost o zonă cu vile, demolate pentru a se construi blocurile pe care le ştim. Toată zona fusese parcelată, însă unele parcele rămăseseră libere. Fiind efectuată la comandă pentru partid, prezentată pompos ca măreţ plan al socialismului privind construcţia de locuinţe, demolarea parcelării Floreasca nu a fost documentată atât de bine precum cele din Uranus şi Văcăreşti, aşa încât multe vile şi conace au dispărut pentru totdeauna fără a păstra imagini cu ele.
Sunt şi acum vile care au garaj în curte, iar deasupra garajului este locuinţa şoferului. Garajul şi locuinţa sunt o clădire aparte de casa în sine.
Cea mai recent demolată vilă în cartier a fost chiar pe Cal. Floreasca, rămăseseră stingheră între două blocuri.
Blocurile din Floreasca au fost construite pentru sus-puşii regimului, însă prezenţa unor intreprinderi, la acea vreme, a impus popularea zonei şi cu oameni ai muncii. Floreasca este unul dintre puţinele cartiere construite frumos în Bucureşti, cu un singur mare minus: parcările. Fuseseră prevăzute garaje pentru potentaţii vremii, care aveau maşini, dar nu s-a gândit în perspectivă, la faptul că şi oamenii muncii vor avea maşini şi nu vor avea unde să le ţină. Trotuarele sunt sufocate de autoturisme, pe multe străzi trebuie să mergi pe carosabil. Şi nici acum nu se face nimic în sensul ăsta.

 PSC, on 23 ianuarie 2019 - 12:07, said:

  Probabil in orele dintre cele de varf, altfel si in Arad se circula pe scarile tramvaielor si vatmanii plecau chiar daca acestea erau deschise, dar aceste calatorii gratuite (intre altele) erau rezervate in special orelor de varf = plecarea catre serviciu si reintoarcerea de la serviciu si pe scarile tramvaielor.

 PSC, on 23 ianuarie 2019 - 12:07, said:

Se intrerupea curentul electric in cartierele marginase, in centrul Aradului extrem de rar.

Edited by poadol, 23 January 2019 - 14:20.

Printre cei mai cumsecade oameni pe care i-am întâlnit după „revoluţie” au fost cei din Arad.

 Sidorin, on 23 ianuarie 2019 - 19:24, said:

Aţi avut vreodată probleme medicale în Iaşi în acea „vreme”?
Fata cea mică a avut strabism pronunţat si medicul de la Braşov la care ajunsesem să mergem zilnic a dat „sentinţa”: „Am făcut cât am putut, singura soluţie e o operaţie pe ochi pe care numai dr. Vancea de la spitalul Sf Spiridon, Iaşi e în stare să o facă”.
Nu stiu dacă ma înţelegeţi ce înseamnă ca pe peronul gării (după ce a garat trenul „Foamea”) să fii asteptat de o familie (fratele prietenei fratelui meu (!) şi să fii dus (după cazare/masă/etc.) în aceeasi seară la camera de gardă a spitalului unde a fost programată operaţia de a doua zi. În tmpul operaţiei mi-am băgat nevasta la „înaintare” cu bani, cafea, etc. A fost refuzată si scoasă afară : „Măi oameni...”. Până si Combinatul Chimic Făgăraş a încercat să mă ajute, am primit o delegaţie permanentă la IITPIC Iaşi...

Locul meu de muncă. Hala făcută de români, utilaje germane. Cred că nu-și închipuie cineva că au fost plătite altfel decât în alimente.

 Sidorin, on 24 ianuarie 2019 - 07:03, said:

Ca sa vezi coicvindenta, si eu tot la Iasi la Vancea m-am operat de strabism la aproape 3 ani.
Mi-e necar daca a fost o operatie necesara sau pe vremea aia se purta interventionismul. Fii-miu a avut strabism destul de evident la aceeasi visrta si natural m-am asteptat sa mi-l opereze. Nci vorba, mi s-a spus ca trece cu virsta. Si a trecut.