Sign In
Create Account
De ce nu se foloseste gravitatia artificiala?
Last Updated: Feb 24 2024 18:17, Started by
mymothman69
, Dec 18 2013 15:56
·
1
1
#55
Posted 09 January 2014 - 16:41
|
cred ca dionis tocmai a realizat un dialog cu extraterestrii(antevorbitorul lui)
|
Back to top
#56
Posted 09 January 2014 - 18:44
|
Multumesc pentru lamuriri. Deci, metoda accelerarii cade, asa cum banuiam, deoarece ar duce rapid la viteze extreme si implica sisteme de propulsie de care nu dispunem. Accelerarea constanta pe directia miscarii (atentie, constanta in sistemul propriu neinertial al navei!) este desigur nerealizabila si nerealista pe termen lung. Insa un camp de acceleratii inertiale centrifuge este realizabil cu mijloace tehnologice deja la indemana noastra. Problema principiala pentru o nava spatiala actuala este ca trebuie sa valorifice la maxim spatiul aflat la dispozitie, mentinand totodata o rezistenta mecanica suficient de importanta. Aceste cerinte implica anumite solutii constructive compacte, cu materialul dispus la distanta minima de axa de simetrie rotationala longitudinala. Distanta relativ mica intre axa si peretele navei inseamna implicit atat neuniformitate brutala a unui eventual campului de gravitatie artificiala (indreptat in acest caz nu catre solutia constructiva "podea" ci radial in exterior catre peretii navei) cat si neoperativitatea acestui camp in zona centrala. Decat un asa camp, e sigur mai bine fara. Solutia constructiva viabila in acest context ar fi evident cea toroidala, in care "podeaua" este de la bun inceput prevazuta catre exterior, insa cheltuielile legate de realizarea unui astfel de modul spatial excentric precum si rezistenta sa mecanica scazuta (in caz ca este asamblat pe Terra si apoi trimis cumva in orbita) sunt niste limitari la fel de evidente. Deocamdata a depune eforturi in acest sens nu se justifica prin tipul misiunilor spatiale, durata lor si nici prin numarul de persoane ce participa. Cand se va realiza o statie orbitala suficient de mare pe care sa lucreze un timp mai indelungat si persoane cu mai putin antrenament "de specialitate", probabil ca realizatorii proiectului se vor gandi mai mult la implementarea unui astfel de sistem. Quote Probabil metoda cea mai la indemana ar fi utilizarea unei microgauri negre, folosite atat pentru asigurarea gravitatiei cat si pentru energie Daca e "microgaura", atunci e vorba de o fluctuatie cuantica instabila, de masa nesemnificativa si care deja nu mai poate genera un camp gravitational demn de interes la distante de ordin atomic. Dat fiind ca si cel mai mic cosmonaut imaginabil este compus dintr-un foarte mare numar de atomi, orice propunere de gravitatie artificiala plecand de la asa ceva este sortita inevitabil esecului. Quote Ca in "Event Horizon", unde o asemena gaura neagra era folosita pentru plierea continuumului spatio=temporal. Daca e o "gaura neagra" cu masa macroscopica pe-aproape de nava, avem o mare problema in a mai iesi din orizontul ei inainte de a ajunge spaghete.  Quote Teoretic, s-ar putea asambla un planetoid din asteroizi, ca care sa se ataseze motoare ionice, etc. Un ansamblu de corpuri sa zicem de marimea Lunii in acest caz ar produce oare aceelasi camp gravitational? Daca tot interiorul e plin si de densitate egala cu a Lunii, campul gravitational generat ar fi desigur acelasi. Insa nu pare prea practic ca procedeu: cheltuiesti o energie imensa doar pentru a misca de ici-colo, solidar cu tine, un bolovan (sau mai multi) doar pentru a te bucura pe nava de actiunea lui (lor) gravifica. Tot cu rotatia iesi mai ieftin.
|
#57
Posted 10 January 2014 - 09:51
|
Insa un camp de acceleratii inertiale centrifuge este realizabil cu mijloace tehnologice deja la indemana noastra. Problema principiala pentru o nava spatiala actuala este ca trebuie sa valorifice la maxim spatiul aflat la dispozitie, mentinand totodata o rezistenta mecanica suficient de importanta. Aceste cerinte implica anumite solutii constructive compacte, cu materialul dispus la distanta minima de axa de simetrie rotationala longitudinala. Distanta relativ mica intre axa si peretele navei inseamna implicit atat neuniformitate brutala a unui eventual campului de gravitatie artificiala (indreptat in acest caz nu catre solutia constructiva "podea" ci radial in exterior catre peretii navei) cat si neoperativitatea acestui camp in zona centrala. Decat un asa camp, e sigur mai bine fara. Solutia constructiva viabila in acest context ar fi evident cea toroidala, in care "podeaua" este de la bun inceput prevazuta catre exterior, insa cheltuielile legate de realizarea unui astfel de modul spatial excentric precum si rezistenta sa mecanica scazuta (in caz ca este asamblat pe Terra si apoi trimis cumva in orbita) sunt niste limitari la fel de evidente. Deocamdata a depune eforturi in acest sens nu se justifica prin tipul misiunilor spatiale, durata lor si nici prin numarul de persoane ce participa. Cand se va realiza o statie orbitala suficient de mare pe care sa lucreze un timp mai indelungat si persoane cu mai putin antrenament "de specialitate", probabil ca realizatorii proiectului se vor gandi mai mult la implementarea unui astfel de sistem. |
#58
Posted 10 January 2014 - 11:51
|
Desenul ala nu valoreaza nimic in spatiu Imagineaza-ti ca te kkci in spatiu si cilindrul ala se invarte. Cand kktul iti paraseste corpul el ramane suspendat in imponderabilitate. La fel si urina.... E cam acelasi lucru ca atunci cand dai drumu la o bila pe care o tii in mana in satul de vacanta in centrifuga pentru oameni. Bila se duce spre sol caci este atrasa fizic de forta gravitationala, si in niciun caz spre centrifuga. In spatiu ar ramane "in aer". NOI oamenii la randul nostru ajungem pe centrifuga din un simplu motiv. avem greutate din cauza gravitatiei si STAM pe podeaua centrifugii, astfel incat greutatea noastra e preluata de fortacirculara si ajungem lipiti de perete. DACA nu ar exista podea, cilindrul ala ar putea sa se roteasca cu ce viteza vrea el, noi doar am ricosa ca niste bile cand l-am atinge, lovindu-ne de toti peretii Tu la randul tau vei avea mereu tendinta de deplasare in sens invers sensului de rotatie. Daca centrifugarea ar fi posibila in spatiu (deci sa nu facem confuzie cu forta centripeta) atunci ar putea face o centrifuga mica de test pe statia spatiala sa o filmeze sa se vada comportamentul obiectelor in centrifuga. NU am vazut sa exista asa ceva. Ciocanul zboară şi după ce se dă drumul la sfoară http://epochtimes-ro...alcani---134030 |
#59
Posted 10 January 2014 - 12:00
|
Personal nu cred ce este necesar mult spatiu si nici solutia toroidala. Necesar absolut nu este, insa foarte recomandabil, da. Quote Imi imaginez doua module legate intre ele printr-o bara, cumva rotindu-se pe un brat al statiei. Din cum este exprimata fraza, solutia propusa de dumneata pare sa implice existenta unei componente a statiei aflata in permanenta rotatie fata de restul statiei. Deja aceasta ipoteza constructiva ridica niste probleme tehnice neplacute in ceea ce priveste conexiunea mecanica intre bratul statiei (aflat in rotatie) si corpul principal (fara miscare de rotatie), probleme care devin si mai critice daca vrem sa asiguram tranzitul de persoane nestingherit dinspre brat inspre corpul principal. Toate aceste probleme dispar daca intreaga statie se gaseste in miscare de rotatie. Daca ne plasam in aceasta ipoteza, solutia devine acceptabila teoretic insa ramane pe de-o parte chestiunea rezistenei mecanice a ansamblului (in mod sigur inferioara fata de unul compact) si, pe de alta parte, intrebarea care ar fi scopul functional al rezervarii a doua module pentru crearea campului de gravitatie "artificiala", lasand corpul principal practic fara asa ceva. Quote Evident ca nu se justifica pentru statia orbitala unde traiul nu este permanent, dar ar fi vital pentru navetele care calatoresc cu lunile, poate chiar ani. Aceasta este o observatie foarte generala, nu numai privitoare la solutia propusa de dumneata. |
#60
Posted 10 January 2014 - 12:26
|
Mi se pare ca rezistenta mecanica este mai mare asa cum spun eu. Si anume toate tensiunile sunt in bara de legatura dintre cele doua module, ceea ce este mai bine decat in peretii torului. Locul principal de activiate trebuie sa fie in cele doua module, un timp ce restul statiei poate fi nelocuit si utilizat pentru anumite aparate. Conexiunea mecanica ar putea fi pe un rulment, dar pe care se mai afla un cuplaj. Bara se invarte in general fara frecare-atingere pe ax, intrucat toate componentele sistemului plutesc impreuna pastrandu-si in permanenta distanta constanta intre ele, cuplajul efectuandu-se doar in cazul necesitatii unor reglaje ale miscarilor si pozitiilor.
Torul ar merge in cazul in care avem mai mult material la dispozitie, dar eu zic ca trebuie intarit cu spite precum o roata. Edited by XORIAN_L, 10 January 2014 - 12:27. |
#61
Posted 10 January 2014 - 15:04
|
Pai dupa capul meu spitele la tor sunt total inutile. La aceiasi greutate G a torului, daca toata tensiunea de intindere a torului G / 2PI ar fi preluata de catre acele n spite, o sa ai o tensiune de G/n per spita. La 7 spite, o sa ai nevoie de o structura de rezistenta la intindere aproape egala cu rezistenta la intindere a torului. Dar greutatea a 7 spite care sa reziste la aceiasi tensiune va dubla greutatea statiei spatiale. De fapt muti greutatea din tor in spite, daca e sa consideram ca greutatea statiei e data exclusiv de materialul necesar structurii de rezistenta. E drept ca potentialul fortei centripete variaza cu distanta de centru, deci nu toata masa spitelor va produce tensiune suplimentara, dar jumate din masa spitelor trebuie considerata.
La limita, comparatia cred ca se pune intre un disc si un tor iar torul va castiga din cauza ca e mai usor. |
#62
Posted 11 January 2014 - 17:38
|
Da, spun ca pentru gravitatia "artificiala" de la bordul unei nave spatiale care face subiectul acestui topic, existenta ipotetica a cuantei ce mediaza interactia gravitationala este tot atat de relevanta precum existenta gravitonului pentru studiul matematic al caderii unui mar sau ca energia discreta a fotonilor din cuptorul cu microunde. Adica esentialmente deloc. Motivul pe care nenea Gerardus a luat premiul Nobel impreuna cu Veltman este un procedeu de renormalizare (cea dimensionala) in teoriile de camp cuantice pe care in mod sigur l-am invatat si aplicat cu mult inainte ca dumneata sa fi auzit de existenta olandezului. La fel de sigur, renormarea unei teorii de camp nu are de-a face cu generarea de gravitatie artificiala pe o nava spatiala. Nu obisnuiesc sa incurajez OT-ul. Daca vrei sa afli ceva concret si de la sursa, documentatia de la CERN este online la dispozitia tuturor. Cine spune asta ? Dumneavoastra ? In care domeniu aveti Nobel-ul ? Si de ce ar fi miden/zero ptr. gravitatia artificiala, existenta cuantei ? D-l Dionis nu exista alegere, daca aveti un singur drum... aici imi puneti o singura limita, ati uitat-o pe cealalta. Exista 2 posibilitati si dv. sinteti adeptul numai uneia dintre ele, dupa cum scrieti ("este tot atat de relevanta precum existenta gravitonului pentru studiul matematic al caderii unui mar sau ca energia discreta a fotonilor din cuptorul cu microunde. Adica esentialmente deloc"). Am stiu ca penicilina contine mucegai, nu inteleg de ce ar trebui sa fug de cuantica, cind vorbesc de gravitatie, indiferent de bataia cap in cap ! Sint adepta dovezilor. Quote LHC nu are acest scop. Documentatia de la CERN, este online la dispozitia tuturor.  ?Quote Domenii de activitate: Cercetare fundamentală Experimentele de la CERN au condus la multe descoperiri stiintifice, printre care: * 1973: Descoperirea curentilor neutri în camera cu bule Gargamelle. * 1983: Descoperirea Bosonilor W si Z în experimentele UA1 si UA2. * 1989: Determinarea numărului familiilor de neutrino în acceleratorul de particule Large Electron-Positron Colider (LEP). * 1995: Prima obtinere pe cale artificială a antimateriei, si anume a antihidrogenului, în cadrul experimentului PS210. * 2001: Punerea în evidentă a violării simetriei CP în cadrul experimentelor NA48. Activitătile de cercetare fumdamentală din cadrul CERN au avut ca rezultat si atribuirea a două Premii Nobel: Premiul Nobel pentru Fizică din anul 1984, acordat fizicienilor Carlo Rubbia si Simon van der Meer (pentru descoperirea bosonilor W si Z), si Premiul Nobel pentru Fizică din anul 1992, acordat cercetătorului francez de la CERN Georges Charpak (pentru inventarea si dezvoltarea detectoarelor de particule, în particular a camerei proportionale multi-fir). Quote Motivul pe care nenea Gerardus a luat premiul Nobel impreuna cu Veltman este un procedeu de renormalizare (cea dimensionala) in teoriile de camp cuantice pe care in mod sigur l-am invatat si aplicat cu mult inainte ca dumneata sa fi auzit de existenta olandezului. La fel de sigur, renormarea unei teorii de camp nu are de-a face cu generarea de gravitatie artificiala pe o nava spatiala.  si plus ca nu trebuia sa va rezumati la ...mine ! Cum ca eu sa fi auzit de existenta olandezului, (ptr. ce "timpul" cunoasterii despre el  ) sigur am auzit de existenta interactiunilor fundamentale, cred ca aici era tema. Rezumarea se referea la EL. Deci sa intelegeti ca fraza dv. merge c-am asa : "...pe care in mod sigur l-am invatat si aplicat cu mult inainte ca OLANDEZUL care a luat Nobel-ul, sa fi auzit de mine."Nu-i nimic , dar daca nu va place nenele acesta, o sa lasam aici un "nene" roman, C. Sandu. Quote Nu există nave cu propulsie gravitaţională. Navele la care vă referiţi au folosit câmpul gravitaţional natural al lui Jupiter, Saturn, Venus sau Mercur, pentru a accelera, nu au produs un câmp gravitaţional artificial la bord. Deci nu pot fi numite nave gravitaţionale. Colegul Constantin Sandu a găsit mijlocul de a produce un câmp GRAVITATIONAL ARTIFICIAL la bord, orientat după dorinţă, a EXPLICAT MECANISMUL CUANTIC AL GRAVITATIEI NATURALE, a explicat originea masei şi a inerţiei etc. Interesant ce spun cei cu diploma in ...buzunar ! Quote Care ar fi avantajele navelor gravitaţionale? -" Pot accelera cu sute sau mii de g (g este acceleraţia gravitaţională), fără ca echipajul să sufere cel mai mic disconfort. Dacă o navă-rachetă clasică ar accelera cu 10 g, echipajul ar muri în mai puţin de 20 de minute. (Notă: recordul mondial este de aproximativ 20 g, timp de câteva secunde. Pilotul care l-a stabilit a plătit cu un ochi care i-a zburat, pur şi simplu, din cap, din cauza acceleraţiei). Din această cauză, o rachetă clasică ar avea nevoie de un an sau mai mult ca să se apropie de viteza luminii. O navă gravitaţională ar putea face acelaşi lucru în câteva ore. Dacă o navă clasică ar pleca spre Alpha Centauri (cea mai apropiată stea, aflată la 4,3 ani lumină de Pământ), echipajul ar trebui să care la bord apă, hrană şi aer pentru mai mulţi ani, căci la bordul navei ar trece ani de zile până când nava ar ajunge la destinaţie. În schimb, echipajul unei nave gravitaţionale ar putea să plece cu mâinile în buzunare. La bordul navei lor ar trece numai câteva ore, până când nava ar ajunge la destinaţie (deşi pe Pământ ar trece cam 10 ani). Navele gravitaţionale pot schimba fulgerător direcţia şi viteza de zbor, de parcă ar fi obiecte fără inerţie (aşa după cum se zice că manevrează OZN-urile). Pe scurt, sistemul gravitaţional de propulsie e mai eficient decât cea mai perfecţionată navă-rachetă imaginabilă. Iar acest sistem, e bine de reţinut, a fost conceput de doi români: Sandu şi cu mine. Teoretic, sistemul de propulsie gravitaţional ar putea fi convertit într-un sistem de propulsie antigravitaţional. Lăsând la o parte Norii lui Magellan, consideraţi a fi sateliţi ai Căii Lactee, galaxia vecină este Nebuloasa din Andromeda, aflată la o depărtare de 2 milioane de ani lumină. Totuşi, o navă antigravitaţională, descrisă de noi, va putea străbate asemenea distanţe în numai câteva luni!" Edited by Astro-Liv, 11 January 2014 - 17:55. |
#63
Posted 11 January 2014 - 22:19
|
Formula AS???? hahahaha
Aia nu-s cu Colonhelp si HerbsalLife? Nu stiam ca au trecut pe antigravitatie. Tine-o tot asa!!! Edited by maccip, 11 January 2014 - 22:20. |
#64
Posted 11 January 2014 - 22:35
|
Formula AS???? hahahaha Aia nu-s cu Colonhelp si HerbsalLife? Nu stiam ca au trecut pe antigravitatie. Tine-o tot asa!!!  Cu respect .
|
|
#65
Posted 12 January 2014 - 02:53
|
Mi se pare ca rezistenta mecanica este mai mare asa cum spun eu. Si anume toate tensiunile sunt in bara de legatura dintre cele doua module, ceea ce este mai bine decat in peretii torului. Cand vorbeam de forma toroidala ma refeream desigur la partea locuibila; ca mai pot exista si alte elemente de rezistenta radiale (tip spite sau disc gaurit) era de la sine inteles. Deci nu e nevoie de concentrarea tensiunilor in "dusumeaua" (structura de rezistenta) a torului. Pe de alta parte, forma toroidala convine fiindca deformatiile sunt minimizate de structura unitara; nu in ultimul rand, axa de rotatie va coincide in acest caz cu axa principala de inertie de moment maxim ceea ce inseamna rotatie stabila, spre deosebire de un corp cu o dimensiune mult superioara celorlalte doua. In sfarsit, prin rezistenta mecanica nu ma refeream atat la solicitarea centrifugala cat la eventualele acceleratii de propulsie: o spita este foarte indicata pentru solicitari de intindere longitudinala insa total neindicata pentru solicitarile de indoire, in vreme ce structura toroidala este mult mai putin vulnerabila la aceste solicitari. Quote Locul principal de activiate trebuie sa fie in cele doua module, un timp ce restul statiei poate fi nelocuit si utilizat pentru anumite aparate. Conexiunea mecanica ar putea fi pe un rulment, dar pe care se mai afla un cuplaj. Bara se invarte in general fara frecare-atingere pe ax, intrucat toate componentele sistemului plutesc impreuna pastrandu-si in permanenta distanta constanta intre ele, cuplajul efectuandu-se doar in cazul necesitatii unor reglaje ale miscarilor si pozitiilor. Nu inteleg totusi de ce tii dumneata sa pastrezi un corp central fara rotatie: dificultatile tehnologice legate de conexiune sunt mult mai mari decat orice ipotetice avantaje (eu nu vad chiar niciun avantaj semnificativ sa pastrezi partea centrala fara rotatie), iar propunerea de "rulmenti" este foarte periculoasa in primul rand, dincolo de pierderea inerenta de energie prin frecare de care chiar nu are nimeni nevoie. Este mult mai rational sa pui in rotatie un corp unitar, fie si cu doua cabine excentrice la capetele a doua brate opuse, care isi va conserva linistit momentul de rotatie, decat sa introduci o miscare relativa intre componentele statiei cu toate dezavantajele pe care aceasta le implica. Astro-Liv said: Cine spune asta ? Dumneavoastra ? In care domeniu aveti Nobel-ul ? Nobelul il au foarte putini, insa niscai doctorate de specialitate le mai au si altii, o multime care in mod sigur nu te include pe dumneata ca element. Fizica este meseria de a decela intr-o situatie data ceea ce se poate neglija si ceea ce nu se poate neglija. In analiza subiectului acestui topic, eventualul caracter cuantic al interactiei gravitationale este neglijabil fiindca influenta sa ar fi mult (zeci de ordine de marime) sub partea de influenta "clasica" (i.e. non-cuantica). Am si oferit niste analogii, iata o alta: atunci cand studiem efectele curentului electric alternativ de la retea asupra becului din tavan, nu avem nevoie sa ne referim la caracterul cuantic al transmisiei campului electromagnetic prin fire (este suficient sa calculam hv pentru v = 50 Hz si sa observam ca energia unui foton de frecventa atat de joasa este absolut neglijabila fata de energiile tipice transmise prin fir in timpi macroscopic relevanti). Restul aberatiilor OT nu le mai comentez, am sa am insa rugamintea sa nu continui divagatiile nelegate de chestiunea discutata aici. |
#66
Posted 12 January 2014 - 12:38
|
-astroliviu@ ``Gravitatia si particula GRAVITON (aceasta este particula responsabila pentru gravitatie). Si ea este cautata sa se obtina pe cale artificiala. Iar Gravitatia, este descrisa de teoria relativitatii``...
mai departe/scrie-n carte...si eu am descoperit o particula cuantica ``headthron``(rom.``capitron``) responsabila ptr cand te doare capul... -
Ti-ai explicat cum de stau hainele "lipite" de cuva cand masina de spalat automata le stoarce (centrifugare) ? Na, uite asta poate fi considerata gravitatie artificiala . daaa,ca si cosmonautii care stau lipiti de statia orbitala cand o invarte ``sarmanul dionis``...-mitoman69@ ``Pai nu vorbim aici de dispozitive care sa creeze gravitatie artificiala``... chiar,despre ce vb aici? Edited by eu2013, 12 January 2014 - 12:44. |
#67
Posted 12 January 2014 - 13:37
|
Quote Nobelul il au foarte putini, insa niscai doctorate de specialitate le mai au si altii, ci cu dv. ...De pilda la acel : Ce ar PUTEA face LHC, artificial si ne spuneti ca nu e asa ...la elucidarea unei teorii, pe care niscai doctoratele observ se dau mai mari decit NENEA, dupa cum spuneti, mult mai slab, decit electroslabele din fizica, plus o cuantica care dupa dv. nu ar trebui nici macar luata in discutie... indiferent daca discutia se refera la ...FIZICA. Ma scuzati, daca v-am deranjat aici cu ceva, ma retrag, oricum sint o persoana care cred ca teoria relativitatii a fost gindita matematic (inainte de Einstein) de catre Konstantinos Karatheodori si sigur .. pererile noastre ar fi fost in continuare total diferite. Inca odata ma scuzati, cu respect. |
#68
Posted 13 January 2014 - 08:50
|
In sfarsit, prin rezistenta mecanica nu ma refeream atat la solicitarea centrifugala cat la eventualele acceleratii de propulsie: o spita este foarte indicata pentru solicitari de intindere longitudinala insa total neindicata pentru solicitarile de indoire, in vreme ce structura toroidala este mult mai putin vulnerabila la aceste solicitari.
Nu inteleg totusi de ce tii dumneata sa pastrezi un corp central fara rotatie: dificultatile tehnologice legate de conexiune sunt mult mai mari decat orice ipotetice avantaje (eu nu vad chiar niciun avantaj semnificativ sa pastrezi partea centrala fara rotatie), iar propunerea de "rulmenti" este foarte periculoasa in primul rand, dincolo de pierderea inerenta de energie prin frecare de care chiar nu are nimeni nevoie. Este mult mai rational sa pui in rotatie un corp unitar, fie si cu doua cabine excentrice la capetele a doua brate opuse, care isi va conserva linistit momentul de rotatie, decat sa introduci o miscare relativa intre componentele statiei cu toate dezavantajele pe care aceasta le implica. Dar sistemele de propulsie? Rachete fixate pe tor rotativ? Frecarea din rulment nu depinde de masa intregului sistem. Indiferent ca se roteste pe ax un kg sau 100 tone, frecarea este aceasi intrucat in spatiu nu exista greutate. Prin urmare pierderea de energie si impuls prin rulment este infima si se poate recupera, intrucat forta de frecare depinde doar de presiunea din rulment. In plus am precizat ca roata se poate decupla de pe rulment si poate pluti fara sa mai atinga axul, cel putin in anumite perioade. |
#69
Posted 13 January 2014 - 11:02
|
-astroliviu@ ``Gravitatia si particula GRAVITON (aceasta este particula responsabila pentru gravitatie). Si ea este cautata sa se obtina pe cale artificiala. Iar Gravitatia, este descrisa de teoria relativitatii``... mai departe/scrie-n carte...si eu am descoperit o particula cuantica ``headthron``(rom.``capitron``) responsabila ptr cand te doare capul... - daaa,ca si cosmonautii care stau lipiti de statia orbitala cand o invarte ``sarmanul dionis``...-mitoman69@ ``Pai nu vorbim aici de dispozitive care sa creeze gravitatie artificiala``... chiar,despre ce vb aici? Nu prea am inteles de ce ai simtit nevoia sa-mi pocesti nick-ul. Daca te amuza, da-i inainte. De data asta nu-ti dau report. Iar ca sa raspund la intrebarea ta profunda, am sa reproduc integral propozitia, din care ai extras ce ti-a convenit: "Pai nu vorbim aici de dispozitive care sa creeze gravitatie artificiala (mai precis, camp gravitational) ci de simularea acesteia prin centrifugare. Ar fi faine niste "grile gravitationale" eventual cu camp reglabil. Dai de buton si te lipesti de pat." Adica, pe intelesul dvs. - vorbim de metode care se pot aplica cu tehnologia actuala - respectiv simularea folosind forta centripeta/centrifuga. Asa cum s-a discutat mai sus, ar mai fi si alte metode, teoretic posibile - atasarea unui corp (asteroid sau planetoid) sau folosirea acestuia ca si nava. Deocamdata nu exista solutii stiintifice si tehnologice pentru generarea si utilizarea graviitonilor sau a unei gauri negre. Adica, celebrele grile gravitationale din SF nu pot fi create (deocamdata). |
|
#70
Posted 13 January 2014 - 12:01
|
Colegul maccip a facut mai sus observatia ca spitele ar putea fi prea grele si sunt nevoit sa-i dau dreptate. Cred ca ar fi bune, dar pentru un tor cu raza de cel mult un km. Colegul de forum maccip nu a facut totusi un calcul de rezistenta complet ci numai niste estimari. Iar in estimarile respective nu a tinut cont de cateva aspecte tinand de rezistenta materialelor si de variatia efectiva a fortei centrifuge cu distanta pana la axa de rotatie; sigur, era doar o prima abordare, e bine ca au fost aduse in discutie consideratiile respective, dar ele nu sunt realiste. Demonstratia banala a functionalitatii mecanice a unui astfel de ansamblu este data de orice pod suspendat (si in acel caz, cablurile de sustinere intervin in calcul nu cu jumatate din greutatea lor precum in cazul "rotii" spatiale ci cu intreaga lor greutate!). Mai mult, o parte din solicitarile la care este supus ansamblul sunt preluate cu bun succes de insasi structura toroidala. In schimb, in propunerea dumitale asa ceva pur si simplu nu exista, bratul de sustinere (echivalent spitelor/cablurilor) este nevoit sa suporte intreaga solicitare centrifuga. Gandeste-te la tor ca la o succesiune de module diametral opuse legate intre ele prin spite/cabluri/brate: daca modulele nu au legatura mecanica de rezistenta intre ele, ansamblul nu difera in niciun fel de ideea dumitale iar rezistenta necesara a elementelor radiale ar fi riguros aceeasi. Daca legam acum modulele intr-un ansamblu compact, o parte din solicitare se transfera acestuia iar spitele/cablurile/bratele/ se pot redimensiona fiindca nu mai trebuie sa suporte aceeasi sarcina. In plus, nu este absolut necesar ca gravitatia "artificiala" sa reproduca exact valoarea lui g de la sol: este suficient sa avem o valoare de tipul a 0,8 g pentru acceleratia centripeta pentru a beneficia de toate avantajele unui pseudo-camp gravitational si a avea bonusul facilitarii operatiilor mecanice. Pe de alta parte, un tor cu raza de 1 km mi se pare (cel putin la momentul actual) o complicatie tehnologica uriasa si inutila. Lungimea habitatului unui astfel de tor ar fi de peste 6 km, nu imi dau seama la ce ar servi atata spatiu. Ar fi si greu de pus in rotatie (momentul de inertie creste cu patratul razei in vreme ce momentul aplicabil creste doar proportional cu raza). O raza de ordinul a niste zeci de metri este perfect suficienta. Quote In ce priveste solicitarile de indoire in dusumeaua torului, nu prea exista, cred ca defapt sunt tot forte de intindere. Forta centrifuga tinde sa mareasca raza si implicit circumferinta cercului exterior. Pentru un tor cu raza infinita, fortele sunt intr-adevar strict de intindere. Dat fiind ca torul nu are raza infinita, exista si o parte (redusa, e drept) de solicitare la incovoiere de care trebuie tinut cont (ea apare datorita imperfectiunii inerente a realizarii circularitatii structurii si mai ales datorita distributiei neuniforme a masei in sectiunile torului). Oricum, cand am scris "in vreme ce structura toroidala este mult mai putin vulnerabila la aceste solicitari" nu aveam in vedere numai solicitarile de indoire ci ansamblul tuturor solicitarilor potentiale asupra structurii. Quote Si unde ar putea fi amplasate panourile cu celule solare? Nu cred ca suprafata torului este suficienta pentru necesarul de energie. Ca veni vorba: in cazul a doua module diametral opuse legate intre ele printr-un brat, unde punem panourile solare? In cazul torului deja am sugerat raspunsul: o parte sau toata suprafata interioara poate fi acoperita cu un fel de disc pe care sa plasam panouri.Quote Dar sistemele de propulsie? Rachete fixate pe tor rotativ? Pentru pus in rotatie?! Un sistem de ejectare de masa (nu neaparat rachete) pe directie tangentiala. Tine cont ca trebuie folosit o singura data, de restul se ocupa conservarea momentului cinetic. Ca sistem alternativ (desi nu imi place ideea de a avea componente in miscare relativa) se poate imagina un fel de "trenulet" de-a lungul circumferintei (eventual suprafluid) aflat in curgere/deplasare continua intr-un canal circular din tor care sa preia momentul cinetic necesar. Quote Frecarea din rulment nu depinde de masa intregului sistem. Indiferent ca se roteste pe ax un kg sau 100 tone, frecarea este aceasi intrucat in spatiu nu exista greutate. Frecarea depinde de fortele care se exercita, iar acestea depind de inertia corpurilor implicate. Deci depind de masa. Am senzatia ca perceptia dumitale asupra imponderabilitatii este distorsionata: este adevarat ca obiectele "mari si grele" de pe Terra par sa fie lipsite de greutate (ca efect banal al faptului ca se afla in cadere libera), insa ele nu isi pierd inertia/masa. La fel cum pentru o nava de mare tonaj care intra in port ai nevoie de intreaga putere a motoarelor si de cativa kilometri pentru a o opri, pentru un obiect din spatiu ai nevoie de forte importante pentru a ii corecta traiectoria (pentru ca aceasta va fi inevitabil imperfecta), deci forta de frecare va fi in consecinta si ea importanta. Quote Prin urmare pierderea de energie si impuls prin rulment este infima si se poate recupera, intrucat forta de frecare depinde doar de presiunea din rulment. In plus am precizat ca roata se poate decupla de pe rulment si poate pluti fara sa mai atinga axul, cel putin in anumite perioade. Aste e valabil intr-o lume ideala, in care miscarile sunt determinate cu precizie infinita si nu exista niciun fel de perturbatie. In lumea reala, trebuie tinut cont de imperfectiunea realizarii oricarei cinetici. Cum poti sa "recuperezi" o pierdere prin frecare? Singura modalitate de a o recupera (partial) este sa bagi caldura degajata intr-un ciclu de motor termic sau ceva analog.
|
#71
Posted 13 January 2014 - 17:55
|
mith...@ ``Nu prea am inteles de ce ai simtit nevoia sa-mi pocesti nick-ul. Daca te amuza, da-i inainte. De data asta nu-ti dau report.
Iar ca sa raspund la intrebarea ta profunda``... eu cam imi dau seama de profilul userului dupa nickul lui,care nu il face mai destept,in orice limba ar fi ... ``Adica, pe intelesul dvs. - vorbim de metode care se pot aplica cu tehnologia actuala - respectiv simularea folosind forta centripeta/centrifuga. Asa cum s-a discutat mai sus, ar mai fi si alte metode, teoretic posibile - etc...`` adica metode de creeare(simulare) a gravitatiei artificiale,dupa cate inteleg,gravitatie care de fapt nu exista si nu s-a realizat pana acum...daca era vreo metoda nu vad de ce nu s-ar fi realizat... asta e ca relativitatea lui ainshtain(sic),teorie atat de apreciata de dv.,care descrie si explica ce se intampla la viteza luminii,viteza care de fapt nu poate fi atinsa niciodata... )
|
#72
Posted 14 January 2014 - 10:32
|
mith...@ ``Nu prea am inteles de ce ai simtit nevoia sa-mi pocesti nick-ul. Daca te amuza, da-i inainte. De data asta nu-ti dau report. Iar ca sa raspund la intrebarea ta profunda``... eu cam imi dau seama de profilul userului dupa nickul lui,care nu il face mai destept,in orice limba ar fi ... ``Adica, pe intelesul dvs. - vorbim de metode care se pot aplica cu tehnologia actuala - respectiv simularea folosind forta centripeta/centrifuga. Asa cum s-a discutat mai sus, ar mai fi si alte metode, teoretic posibile - etc...`` adica metode de creeare(simulare) a gravitatiei artificiale,dupa cate inteleg,gravitatie care de fapt nu exista si nu s-a realizat pana acum...daca era vreo metoda nu vad de ce nu s-ar fi realizat... asta e ca relativitatea lui ainshtain(sic),teorie atat de apreciata de dv.,care descrie si explica ce se intampla la viteza luminii,viteza care de fapt nu poate fi atinsa niciodata... )Off-topic: domnu' eu2013 (ca tot vorbeati de legatura dintre nick si inteligenta), daca tot nu aveti ceva concret de spus despre subiect, poate va gasiti altceva mai util de facut. E pacat sa va irositi timpul si inteligenta cu semidocti ca noi. On topic: si daca va miroase urat termenul de "gravitatie artificiala ", inventati dvs. un termen mai potrivit si scoateti-ne din intunericul lingvistico-stiintific in care ne zbatem. A, sa nu uit: gravitatia exista. E cea care va permite sa stati pe scaun si sa va bagati in seama fara a spune nimic concret. Corect se scrie Einstein, asa-l chema pe fizician. Iar eu nu am facut referire in acest topic la viteza luminii sau cat mi-e de draga. Va recomand sa recititi topicul, asta daca nu este sub demnitatea dvs. sa va coborati la un nivel atat de scazut. |
Anunturi
Bun venit pe Forumul Softpedia!
▶ 0 user(s) are reading this topic
0 members, 0 guests, 0 anonymous users
-
- Change Theme
- English
- Mark Community Read
- Termene & conditii
- Confidentialitate
- Consimtamant
- Cookies
- Help
© 2001-2024 Softpedia. All rights reserved. Softpedia® and the Softpedia logo are registered trademarks of SoftNews Net SRL.
Ora implicita a Forumului Softpedia este ora standard a Romaniei (GMT+2). Mai multe informatii →
⚠ Postarile afisate pe Forumul Softpedia reprezinta o opinie subiectiva a membrilor care le-au publicat si nu a SoftNews Net SRL.