Jump to content

SUBIECTE NOI
« 1 / 5 »
RSS
Upgrade xiaomi mi11

securitate - acum se dau drept - ...

Farmacia Dr Max - Pareri / Sugest...

De unde cumparati suspensii / gar...
 [UNDE] Reconditionare obiecte lemn

Infiltratii casa noua

sugestie usa interior

ANAF si plata la selfpay
 Imprimanta ciss rezista perioade ...

Garmin fēnix 7 / PRO / Saphi...

Care sunt cele mai mari regrete a...

Alfa Romeo Stelvio 2.2 jtd
 Intrebari srl nou

La multi ani @AndReW99!

Alegere masina £15000 uk

TVR vrea sa lanseze o platforma d...
 

Armistițiul din 11 noiembrie 1918

- - - - -
  • Please log in to reply
64 replies to this topic

#1
fredy2007

fredy2007

    Senior Member

  • Grup: Senior Members
  • Posts: 4,644
  • Înscris: 09.09.2007
Redau mai jos un articol preluat din publicatia Historia, privind armistitiul incheiat la data de 11 noiembrie 1918, care a dus la incheierea primului razboi mondial.

,,
[ http://content.ad20.net/Storage/0_0/blank.gif - Pentru incarcare in pagina (embed) Click aici ][ http://core1.ad20.net/x0.gif?sdtrnd=0.8610159247684638&&snocache=1384197786402_62747585629786340&spgid=52836088284836504&sck=y&sfver=11&f1pgad=0&x1tagidx=0&__x1ts=dea0bcc5&sww=1366&swh=664&sifr=0&pub=141&site=4295&section=849&zone=2827&size=0x0&xcrid=0&xgeo=RO%7C25%7C0%7CBaia%20Mare%7C%7C0%7C&x1guid=585233820225510906&x1prf=RJjSWOOCSjkwjGy567fna0XzthB2pezWH2bhSlKH2V4+LFcvdF+ouUyuYr9hppdltGAtGEdvjUBduuZaZ3MUkgzdhrhQh+TIt+94c2Hxnx9J2n7xk0evNLNeaIgjk7uKHYxNf82Lj9l6VDc67DSqtY0VNewrZhpvD1AI53WxGCcXUiHYHPML+p0gkaMpKRA+xpbg+93uDtzlDDJLkNiTHfls1Ff+yDUpIZOByQxekMw= - Pentru incarcare in pagina (embed) Click aici ]
  Un preludiu al păcii: Armistiţiul din 11 noiembrie 1918



[ http://www.historia.ro/sites/default/files/imagecache/articol-picture-small/pace.jpg - Pentru incarcare in pagina (embed) Click aici ]
Armistiţiul dintre Aliaţi şi Germania a fost semnat într-un vagon în Pădurea Compiègne pe 11 noiembrie
Primul Război Mondial, declansat la 28 iulie 1914, urma sa se încheie la 11 noiembrie 1918, dupa aproape 53 de luni de lupte tragice. Era ultimul dintre cele patru armistitii încheiate în acelasi an: la Salonic - cu Bulgaria la 29 septembrie, la Mudros - cu Turcia la 30 septembrie, si la Padova - cu Austria la 3 noiembrie. Din punct de vedere strategic, el a pus capat dominatiei europene si absolutismului monarhic si a doborât patru mari imperii: german, austro-ungar, otoman si rus. Denumit si "matricea otravitoare a secolului al XX-lea", el a fost, din ratiuni care ramân înca misterioase, un fel de sinucidere colectiva a Europei, cu sechele ce au subzistat înca mult timp.
Cu toata speranta unei paci definitive, primul razboi mondial purta însa în sine germenele unui conflict si mai devastator. În cursul negocierilor de pace, presedintele american Wilson a încercat sa obtina acceptarea în totalitate a programului sau de 14 puncte, dar nu a insistat asupra unora dintre ele. Tratatele de pace de la Versailles, Saint-Germain, Trianon, Neuilly si Sčvres au provocat resentimente profunde si mari tulburari sociale în rândul celor învinsi, dar chiar si în al unora dintre învingatori, ale caror revendicari nu fusesera în totalitate satisfacute. Dorinta de revizuire a tratatelor a mai provocat, în timp, resurgenta unui militarism si a unui nationalism agresiv, care, odata cu cel de-al doilea razboi mondial, avea sa plonjeze omenirea din nou în haos si oroare.


Puterile Centrale îsi pierd coeziunea
La începutul anului 1918, profitând de scoaterea Rusiei si a României din razboi, eforturile militare ale Puterilor Centrale se concentreaza spre frontul de vest. Înaltul Comandament German declanseaza în 21 martie 1918 o puternica ofensiva în directia Amiens, fara a obtine însa rezultatele scontate. Între timp, în cadrul unor reuniuni, dintre care prima în 28 martie, generalul Ferdinand Foch este numit comandant suprem al armatelor aliate din Franta (conferinta de la Abbeville, din 2 mai). Dupa o alta ofensiva, începuta la 27 mai, în cadrul Bataliei de pe Aisne, germanii câstiga teren si înainteaza în directia Parisului.
În 15-16 iulie, germanii mai fac un ultim efort în Champagne, însa ulterior, la 25 iulie, armata franceza organizeaza o contraofensiva, prin declansarea celei de-a doua batalii de pe Marna, în zona Château-Thierry. Germanii se repliaza la 6 august, în spatele liniei fortificate Hindenburg.
Echilibrul de forte este pe cale de a înclina iremediabil în favoarea Antantei, mai ales ca trupele americane vin în sprijinul francezilor si britanicilor, cu un efectiv de patru milioane de soldati, dar si cu armament nou.În cadrul conferintelor care au loc la Spa, în 13, 14 si 15 august, austriecii se declara la capatul puterilor si cer încetarea ostilitatilor.
Ulterior, Armata 1 americana a generalului John Pershing lanseaza apoi prima ofensiva la Saint-Mihiel în 12 septembrie si înainteaza spre nord, pâna atinge pozitiile germane. Inamicul pierde numai într-o zi 15.000 prizonieri si 450 de tunuri, abandonând numeroase alte materiale de razboi.
Austria îsi exprima din nou dorinta de a adresa un apel de pace beligerantilor. Tragând dupa sine Bulgaria si Turcia înca din 25 august, ea lanseaza în 14 septembrie seara, în fata presei reunite la Viena, un apel general adresat tuturor beligerantilor în vederea pacii.
Generalul Erich Ludendorff, seful Marelui Cartier General German (Generalquartiermeister), afla ca aliatii bulgari sunt gata sa semneze armistitiul, ceea ce se va întâmpla în 26 septembrie. Vestile noi au darul sa-i îngrijoreze pe germani, deoarece în 28 septembrie aliatii încep ofensiva în Flandra. În seara aceleiasi zile, Ludendorff îl viziteaza pe maresalul Hindeburg, exprimându-si opinia ca "trebuie cerut imediat un armistitiu; orice întârziere poate fi fatala".
În ziua urmatoare, bulgarii semneaza armistitiul la Salonic.

Germania se resemneaza
În 30 septembrie, Hindenburg, Ludendorff, amiralul Paul von Hintze, Secretar de Stat si colonelul Heye, seful Biroului de Operatii, se întâlnesc la Spa. Expozeul lui Ludendorff este simplu: moralul trupelor este la pamânt, rezervele sunt epuizate, deci o ofensiva nu va fi posibila prea curând. La ora 12, conferinta se reia în prezenta lui Wilhelm al II-lea, care ramâne stupefiat de cele auzite. Cum politica este preocuparea sa imediata, el se gândeste sa aduca la putere o persoana care ar întruni majoritatea voturilor Reichstagului.
La 1 octombrie, printul Max de Baden accepta sa devina cancelar. Var al lui Wilhelm al II-lea, descendent direct al regelui Maximilien de Bavaria, printul este din punct de vedere politic omul circumstantelor. El stie ca misiunea sa este deosebit de grea, aproape penibila. În ziua urmatoare, în cadrul Consiliului de Coroana, el antameaza discutia privind oportunitatea unui armistitiu, dar Wilhelm al II-lea îl întrerupe imediat: "Înaltul Comandament va face demersurile necesare, dar tu nu esti aici pentru a crea dificultati Înaltului Comandament".
În 3 octombrie, cancelarul Max de Baden îi adreseaza un mesaj cu patru întrebari lui Hindenburg: "Cât timp estimeaza ca e necesar ca armata sa mentina inamicul dincolo de frontierele Germaniei; Marele Cartier General ar trebui sa se astepte la o prabusire militara? Daca da, în cât timp? Situatia militara este într-atât de critica, încât e nevoie de actiuni în vederea armistitiului si a pacii?
În cazul în care, la întrebarea a treia, raspunsul va fi afirmativ, Marele Cartier General trebuie sa tina cont de faptul ca trebuie antamate tratative de pace. Sa se tina cont de asemenea, ca situatia critica a armatei poate duce la pierderea unor colonii si a unor teritorii germane, în particular, a Alsaciei si Lorenei".
Hindenburg îi raspunde ca "armata germana ramâne puternica si respinge în continuare toate atacurile. Situatia devine însa din zi în zi mai critica, deci în aceste conditii este mai bine sa înceteze lupta, pentru a evita pierderile, atât din partea poporului german, cât si a aliatilor sai".

Încep negocierile de pace
În noaptea de 3 spre 4 octombrie, Max de Baden îi adreseaza o telegrama presedintelui american, prin intermediul misiunii germane în Elvetia, prin care înstiinteaza: "Guvernul german roaga presedintele Statelor Unite ale Americii sa ia în mâinile sale problema stabilirii pacii, sa înstiinteze de aceasta cerinta a lui toate statele beligerante si sa le invite sa-si trimita plenipotentiari în vederea negocierilor. Guvernul german accepta ca baza pentru negocierile de pace programul expus de presedintele S.U.A. în mesajul sau catre Congres, în 8 ianuarie 1918, precum si în declaratiile lui ulterioare, mai ales în cuvântarea din 27 septembrie. Pentru a împiedica continuarea varsarii de sânge, guvernul german propune încheierea imediata a unui armistitiu general pe uscat, pe mare si în aer...".
În 8 octombrie, secretarul de stat american Robert Lansing trimite nota de raspuns din partea presedintelui Wilson, în care specifica: "Presedintele Statelor Unite se simte obligat sa declare, în legatura cu propunerea unui armistitiu, ca nu s-ar simti îndreptatit sa propuna un armistitiu guvernelor cu care Statele Unite sunt aliate contra Puterilor Centrale, atâta timp cât armatele acestor puteri se afla pe pamântul lor... Presedintele crede a fi îndreptatit sa puna si întrebarea daca cancelarul vorbeste numai în numele acelor forte ale Reich-ului, care au purtat pâna acum razboiul. El socoate raspunsul la aceasta întrebare din orice punct de vedere extraordinar de important".
În 12 octombrie, Max de Baden îi raspunde la rândul sau presedintelui american, declarând: "Guvernul actual german, care poarta raspunderea pentru pasul facut pentru pace, a fost format prin tratative si de comun acord cu majoritatea absoluta a Reichstag-ului. În orice actiune a sa, bazat pe vointa acestei majoritati, cancelarul Reich-ului vorbeste în numele guvernului german si al poporului german".
Raspunsul lui Wilson, în 14 octombrie, este ca armistitiul va fi reglat cu puterile aliate, în conditii, care vor mentine superioritatea aliatilor. În acelasi timp, el cere încetarea imediata a razboiului submarin. Din acest moment, rolul de mediator al lui Wilson înceteaza, el devenind seful coalitiei.
Acest anunt suna ca un ultimatum pentru Wilhelm al II-lea. El întelege ca Statele Unite doresc capitularea completa a armatei germane, ca si sfârsitul dinastiei Hohenzollern.

Curând vom fi singuri în Europa!
Guvernul german convoaca imediat Cabinetul de razboi, în cadrul Conferintei de la Berlin, din 17 octombrie. Dezbaterile se poarta, în special în privinta efectivelor: Ludendorff estimeaza ca Foch dispune de 220 divizii, în timp ce armata germana dispune doar de 191 divizii, dintre care patru sunt austriece, iar batalioanele din 28 de divizii sunt reduse ca efectiv (200-500). Se impune deci stabilirea unui echilibru al fortelor, cât mai repede posibil. Sunt convocati 39 de înalti ofiteri, carora li se adreseaza doua întrebari importante: daca trupele îl vor urma pe Kaiser, pentru a stabili ordinea în tara si cea de-a doua, daca ele sunt capabile sa combata bolsevismul cu ajutorul armelor. Raspunsul vine cât se poate de repede, la ora 13: trupele nu vor lupta pentru ordinea interna avându-l pe Kaiser în fruntea lor. Colonelul Heye încheie deci, spunând ca: "armata va intra în ordine în tara, la ordinele generalilor sai" si ca "armata nu vrea sa mai lupte nici împotriva inamicului, nici împotriva tarii".
Dupa câteva momente de reflectie, Wilhelm al II-lea decide ca renunta la coroana imperiala, dar ca ramâne rege al Prusiei. Conform Constitutiei însa, acest lucru este imposibil. Nestiind ce altceva sa faca, Wilhelm al II-lea îl demite pe Ludendorff.
În noaptea de 21 spre 22, Hindenburg îi comunica, plin de amaraciune cancelarului, prin intermediul colonelului von Haeften, agentul sau de legatura: "Turcia a început negocierile de pace. Austria o va face si ea în curând. Curând vom fi singuri în Europa. Tensiunea de pe frontul de vest este considerabila".

Negocierile continua
În 20 octombrie, guvernul german consimte ca "raportul actual de pe fronturi trebuie sa stea la baza stipularilor, care sa-l asigure si garanteze. Guvernul german lasa la dispozitia hotarârii presedintelui ca acesta sa creeze o ocazie pentru reglementarea detaliilor".
În 23 octombrie, presedintele Wilson îi raspunde printului Max de Baden si le transmite aliatilor oferta de armistitiu, pentru ca acestia sa poata statua conditiile lor.
În nota sa din 27 octombrie, guvernul german da un raspuns presedintelui american si cere recunoasterea armistitiului de catre aliati: "Guvernul german asteapta de-acum înainte propunerile pentru un armistitiu, care sa dea nastere la o pace a dreptatii, asa cum a caracterizat-o presedintele în manifestarile sale".
În zilele urmatoare, la Versailles are loc examinarea detaliata a conditiilor armistitiului ce va fi impus Germaniei. În fine, la 4 noiembrie, textul definitiv al armistitiului este transmis prin cablu presedintelui Wilson. Se decide, printre altele, ca maresalul Foch asistat de un amiral britanic, sa le comunice acest text parlamentarilor germani mandatati de catre guvernul german sa semneze armistitiul.
În 5 noiembrie, Robert Lansing, secretarul de stat, adreseaza Germaniei raspunsul la ultima nota adresata de Max de Baden: "Presedintele m-a însarcinat mai departe sa va rog sa comunicati guvernului german ca maresalul Foch a fost împuternicit de catre guvernul Statelor Unite si de guvernele aliate sa-i primeasca pe reprezentantii autorizati ai guvernului german si sa le aduca la cunostinta conditiile armistitiului. El invita Germania, în cazul în care doreste un armistitiu, sa trimita parlamentari, care sa ia legatura cu generalul Foch".
În noaptea de 6 spre 7 noiembrie, înaltul comandament german face cunoscuta lista cu plenipotentiarii sai: ministrul de stat Erzberger, generalul von Winterfeldt, ministrul plenipotentiar, contele Oberndorff, capitanul de marina Vanselow, precum si capitanii Geyer si von Helldorff, interpreti.

Germania, între anarhie si razboi civil
În acest timp, Germania se afla între anarhie si razboi civil. În 3 noiembrie, în portul Kiel, marinarii flotei de razboi refuza sa mai lupte. Militari si civili, cer deopotriva încetarea imediata a razboiului, dar si participarea poporului la guvernare, prin intermediul Consiliului Muncitorilor si Soldatilor. Miscarea revolutionara se întinde rapid la Hanovra, Köln si Braunschweig. În 9 noiembrie, Berlinul este cuprins, la rândul sau, de o adevarata febra revolutionara. Înarmati cu drapele rosii, manifestantii instigati de spartakisti, un grup foarte activ de militanti marxist-leninisti condus de Karl Liebknecht si Roza Luxemburg, încearca sa asalteze Reichstag-ul. Manifestantii cer abdicarea imediata a Kaiserului. Printul Max de Baden îi telegrafiaza acestuia la Spa: "Abdicarea Domniei voastre a devenit necesara pentru a salva Germania de un razboi civil".
Constient de faptul ca generalii sai pledeaza în favoarea abdicarii, Wilhelm I se hotaraste sa se refugieze în Olanda. Exilul sau este definitiv. În aceeasi zi, Max de Baden îi cedeaza cancelaria liderului social-democrat Friedrich Ebert, în timp ce, într-o efervescenta revolutionara, Philipp Scheidemann, un alt sef social-democrat, proclama Republica în 7 noiembrie.

În drum spre Compiegne
Cei sase parlamentari germani pleaca în 7 noiembrie la prânz, din Spa, unde se afla Marele Cartier General German. Ziarul Le Petit Parisien din 7 noiembrie anunta cu litere de-o schioapa: "Parlamentarii germani se afla deja pe drum".Spre seara, delegatia se afla în fata liniilor franceze, în locul indicat de maresalul Foch, adica la Haudroy, situat la 2 kilometri nord de La Capelle. Este aproape ora 20, ploua marunt, e frig si ceata este deasa. Santinelele aflate în post reusesc sa vada un halo de lumina si se aude semnalul de "încetati focul". Sosirea celor patru Mercedes-uri este anuntata în sunet de trompeta. În fata primei masini se detaseaza conturul unui imens drapel alb. Parlamentarii sunt cazati în vila Pasques, unde sunt primiti de catre comandantii Bourbon-Basset si Ducornez. Generalul von Winterfeldt, fost atasat militar la Paris îi prezinta pe membrii delegatiei germane. Apoi, delegatia abandoneaza automobilele Mercedes ornate cu vulturul imperial, pentru a se urca la bordul a patru masini frantuzesti: un Delaunay, un Dedion, un Renault si un Panhart. La miezul noptii este servita o cina frugala în apropiere de Saint-Quentin. Drumul continua apoi catre gara din Tergnier, unde delegatia condusa de generalul Debeney ajunge la ora 3 dimineata. Un tren compus din trei vagoane îi asteapta. Vagonul-salon al parlamentarilor germani este vagonul lui Napoleon al III-lea, construit în 1860 si care îi servea acestuia pentru deplasarea la Compičgne. Salonul este tapisat în satin verde si mai poarta înca semnele coroanei imperiale. Trenul pleaca într-o directie necunoscuta parlamentarilor, iar geamurile vagonului sunt camuflate.
În 8 noiembrie, la ora 7 dimineata, delegatia ajunge la Rethondes, în apropiere de Compičgne. Trenul maresalului Foch se afla deja pe linia paralela si el îi primeste pe delegati în vagonul sau personal la ora 9.

Vagonul 2419 D intra în istorie
Primul contact este destul de violent, deoarece Foch asteapta mai întâi ca plenipotentiarii germani sa ceara armistitiul: "Cereti armistitiul?
Atunci spuneti asta! În cazul în care îl cereti, va vom face cunoscute conditiile în care va putea fi obtinut", spune el sec.
Dupa discutiile privind conditile armistitiului, germanilor li se da un ragaz de 72 de ore, pentru a da un raspuns definitiv. Erzberger ar dori mai întâi încetarea focului, pentru a combate miscarea bolsevica din Germania din acel moment, dar Foch refuza: "Focul nu va înceta decât dupa semnarea armistitiului".
La ora 13, capitanul von Helldorf, care serveste ca interpret, pleaca la Spa, catre cartierul sau general. Duminica, 10 noiembrie, guvernul german ia la cunostinta conditiile armistitiului si în aceeasi dupa-amiaza sunt trimise doua mesaje delegatiei germane: unul semnat de maresalul Hindenburg, în care se precizeaza anumite atenuari privind conventia de armistitiu, celalalt, semnat de cancelar, care îi acorda lui Mathias Erzberger mandatul de a semna armistitiul.
În fine, în 11 noiembrie armistitiul este semnat la ora 5.10 dimineata de catre maresalul Foch, amiralul sir Roselyn Wemyss, generalul Maxime Weygand, contele Alfred von Oberdoff, Mathias Erzberger, generalul von Winterfeldt si capitanul Vanselow. Ultimii doi au lacrimi în ochi.
La ora 5.45, generalul Mordacq îl anunta pe Clemenceau ca armistitiul a fost, în fine, semnat si ca va intra în vigoare la ora 11 a aceleiasi zile. La Ministerul de Razboi bucuria este imensa. Bucuria nu este împartasita la fel de toata lumea. Înflacaratul general Mangin exclama aproape profetic: "În 20 de ani vom avea din nou razboi! Armata germana nu a fost distrusa, iar noi nu am intrat în Germania cu arma în mâna".
În aceeasi dimineata, maresalul Foch îi relateaza presedintelui Raymond Poincaré evenimentele petrecute, remarcând totodata: ŤGermanii au acceptat conditiile pe care noi le-am impus, dar nu s-au declarat înca învinsi. Cel mai rau este ca ei însisi cred sincer acest lucru ".
La ora 11, clopotele rasuna în toata Franta. Pe front, trompetii urcati pe parapete suna din toate puterile Încetati focul, Desteptarea, sau La drapel. Pretutindeni se aude Marseilleza.
În fata, în transeele germane se simte usurarea. Pentru prima oara, în cei patru ani, francezii si germanii se pot privi fara a se împusca. Armistitiul a fost semnat dimineata între aliati si germani. Ultimul soldat francez ucis de un glont ratacit, exact la ora 11, în ziua de 11 noiembrie, este agentul de legatura Auguste Trébuchon, care anunta ordinul de adunare a regimentului sau, în vederea aprovizionarii. Razboiul lasa însa în urma sa peste opt milioane de morti si sase milioane de mutilati.
În ziua urmatoare, prin Ordinul de zi Nr. 5961, maresalul Foch adreseaza un mesaj armatelor aliate: "Ofiteri, subofiteri si soldati ai armatelor aliate, dupa ce inamicul a fost oprit definitiv, ati câstigat cea mai mare batalie din istorie, ati salvat cauza cea mai sfânta: libertatea lumii. Fiti mândri, posteritatea va va pastra recunostinta".

Ziua de 11 noiembrie la Paris
Vremea este racoroasa la Paris, a cazut chiar un pic de bruma. Orasul este în asteptare înca din zori. Nimeni nu manifesta îngrijorare sau nerabdare, însa toata lumea asteapta un semnal. Primii sunt informati redactorii jurnalelor si directorii de banci. Multimea asteapta o confirmare vizuala. Catre ora 10, apar afise pe toate fatadele sediilor ziarelor Echo de Paris, Gaulois si Matin.
În acest moment lumea se dezlantuie. Sunt trase 1.200 de salve de tun si toate clopotele încep sa bata ca în dimineata de Paste. Orasul se umple de drapele si trecatorii îsi transmit unul altuia vestea cea mare. Bucuria tuturor este imensa. Uzinele si atelierele se golesc, la fel si scolile sau magazinele. Toata lumea se afla în strada. Tobele bat, trompetele suna, toata lumea cânta Marseilleza: "Ziua gloriei a sosit!" Lumea se îmbratiseaza pe strazi, balcoanele încep sa fie pavoazate cu drapele. Clemenceau îsi face aparitia la una din ferestrele de la Grand Hôtel si este ovationat de multime. Place de la Concorde se umple de trofee, care din ora în ora devin tot mai numeroase. Tunurile germane servesc acum ca estrade pentru neobositii oratori. Se lasa seara si bulevardele sunt puternic luminate. Restaurantele si cafenelele sunt mai animate ca în seara de Revelion. Sampania umple paharele si convivii se ridica în picioare ori de câte ori se cânta Marseilleza sau imnurile nationale ale aliatilor.
Bucuria se prelungeste pâna târziu în noapte si parizienii merg la culcare cu zâmbetul pe buze.

Amara umilinta a înfrângerii
La Berlin, guvernul german si maresalul Hindenburg se arata totusi satisfacuti de rezultatele negocierilor si îi multumesc lui Erzberger, seful delegatiei, pentru serviciile aduse patriei. În Neue Badische Landes Zeitung se poate citi: "Nu ne ramâne decât o speranta si credem ca o pace încheiata pe baza unui astfel de armistitiu nu va fi de lunga durata. Libertatea recâstigata ne va face destul de puternici pentru a scapa mai târziu, de o pace atât de nedreapta".
Din acel "furor teutonicus", care strabatuse societatea germana pe parcursul anului 1914, nu mai exista acum decât o slaba urma, iar aura aproape sacra cu care fusese învaluit atunci Kaiserul în misiunea cvasi- apocaliptica de a "împlini Judecata de Apoi contra dusmanilor Germaniei" a disparut odata cu acesta.
Reprezentantii tinerei republici îi întâmpina pe combatanti cu cuvintele: "soldati, voi reveniti neînvinsi", însa sentimentul de injustitie, cel al durerii pierderii celor dragi, ca si umilinta înfrângerii îsi fac loc treptat în sufletele germanilor.
Cum cererea de armistitiu vine din partea reprezentantilor civili si nu a militarilor, acestia din urma o percep ca pe o infamie. În lunile ce urmeaza semnarii armistitiului, Hindenburg si Ludendorff atribuie înfrângerea militara suferita "unei lovituri de pumnal în spate" (Dolchstosslegende) din partea politicienilor si a burgheziei cosmopolite. Expresia este preluata cu fervoare de germanii umiliti si utilizata mai târziu de partidele ultranationaliste, în particular de partidul nazist. ''

Sursa:
http://www.historia....-noiembrie-1918

Edited by fredy2007, 11 November 2013 - 21:28.


#2
misuf

misuf

    Member

  • Grup: Members
  • Posts: 771
  • Înscris: 10.10.2011
Ziua Armistitiului , sarbatoare nationala in Belgia.

Edited by misuf, 11 November 2013 - 22:34.


#3
djl

djl

    Smrt fačizmu, sloboda narodu! Îmi cresc amprenta de Carbon

  • Grup: Senior Members
  • Posts: 112,545
  • Înscris: 13.06.2004
În W.W. 2 Germania a trebuit bătută pt. ca să nu mai existe din nou faza cu "cuţitul pe la spate".

#4
lucifer76

lucifer76

    Bashtan

  • Grup: Moderators
  • Posts: 32,574
  • Înscris: 13.06.2007
Ironia e ca germanii ajunsesera sa fie "sapati" de propria inventie, bolsevismul. Aceeasi ironie a facut ca in urmatorul razboi sa se bata tot cu bolsevicii. Citisem in cateva carti, regimentele germane care se intorceau de pe frontul de est erau deja contaminate de febra rosie. Mare branza nu ar fi facut, daca erau trimisi in vest. Doar sa raspandeasca ciuma si intre trupele fidele kaiserului. Eu cred ca daca bolsevismul nu ar fi mancat Rusia, Germania ar mai fi avut o sansa, si nu ar fi avut nevoie de armistitiu de la 11 noiembrie.

#5
Ghita_Bizonu

Ghita_Bizonu

    Confectionez manusi din pielea clientului

  • Grup: Senior Members
  • Posts: 11,827
  • Înscris: 16.10.2012

View Postlucifer76, on 12 noiembrie 2013 - 08:06, said:

Ironia e ca germanii ajunsesera sa fie "sapati" de propria inventie, bolsevismul. Aceeasi ironie a facut ca in urmatorul razboi sa se bata tot cu bolsevicii. Citisem in cateva carti, regimentele germane care se intorceau de pe frontul de est erau deja contaminate de febra rosie. Mare branza nu ar fi facut, daca erau trimisi in vest. Doar sa raspandeasca ciuma si intre trupele fidele kaiserului. Eu cred ca daca bolsevismul nu ar fi mancat Rusia, Germania ar mai fi avut o sansa, si nu ar fi avut nevoie de armistitiu de la 11 noiembrie.

Se prea p;oa ca insa ca Nemtia sa se bucure de avamatjele unei invazii .... Ca in 1917 Rusia in sfarsit incepea sa produca destule gloante, obuze samd . Rezerve avea !!!! In vest germania era "fixata" si aliatioio incepeau sa foloseasca tancuri pe scara larga. Ma ro0g nu erau galopurile diviziilor din WW2 insa fromtu german era spatouns pe largimi considerabile. Si daca Rusia ar mai fi fots activa si avnd suficente arme si munitii .. cvam naspa ptr nemti!!!

#6
lucifer76

lucifer76

    Bashtan

  • Grup: Moderators
  • Posts: 32,574
  • Înscris: 13.06.2007
Nu au reusit francezii si englezii sa intre nici macar un metru in teritoriul german, rusii era varza, si la strategie si la pregatire. Cred ca stii ca cea mai sangeroasa batalie din WWI a avut loc in est, desi istoria aminteste doar "rezistenta" francezilor.
Apropo, si germanii aveau tancuri. Care nici nu au avut un rol atat de remarcabil in razboi. Erau atat de lente, si slab protejate, incat erau distruse de artileria aflata la kilometri distanta. Intradevar, erau intimidante pentru soldatii din transee, dar la ce viteza aveau, fugeai de ele in pas de plimbare.

#7
Pengoon

Pengoon

    Ударник

  • Grup: Senior Members
  • Posts: 6,939
  • Înscris: 11.06.2003
toate tancurile vremii aveau problema ca de-ti exploda un obuz de 150 langa tanc, avea sanse bune sa-l scoata din functiune. s-a aplicat la Cambrai si peste tot unde au aparut tancuri in ww1.
de fapt, blindajul la A7V era mai sanatos ca la Mark IV 30mm fata, 15mm lateral. cel mai gros blindaj la Mark IV era de 12mm. viteza offroad era similara la ambele (cca 4km/h). problemele erau de alta natura, in primul rand capabilitati off-road slabe si de natura tehnica, problema care o aveau si aliatii. la Cambrai din 476 de tancuri, 180 erau scoase din functiune dupa prima zi.
pentru masa lor, la vremea aia toate tancurile erau submotorizate, aveau probleme masive cu transmisia si cutia de viteza si erau infernal de zgomotoase.

#8
lucifer76

lucifer76

    Bashtan

  • Grup: Moderators
  • Posts: 32,574
  • Înscris: 13.06.2007
Am vazut un documentar despre primele tancuri. Pe langa faptul ca erau enorme, motoarele erau primitive, se defectau des, si toata caldura o degajau in interior!!! Eu nu prea le-as numi tancuri, ele erau mai mult vehicule blindate grele. AV7 avea simpli infanteristi cu pusti in interior.

#9
Pengoon

Pengoon

    Ударник

  • Grup: Senior Members
  • Posts: 6,939
  • Înscris: 11.06.2003
de ex. A7V avea ca armament principal un tun belgian de 5.7cm si 6 mitraliere MG08. Mark IV avea 2 tunuri de 5.7 amplasate lateral si 3 mitraliere Lewis, sau nici un tun si 5 mitraliere Lewis, depinde de versiune.

#10
lucifer76

lucifer76

    Bashtan

  • Grup: Moderators
  • Posts: 32,574
  • Înscris: 13.06.2007
Ma indoiesc ca armamentul lor era in masura sa schimbe cursul razboiului. Inamicii aveau totusi tunuri relativ usoare in prima linie, 15 mm de otel nu cred ca era o protectie suficienta. Gandeste-te cum era in interior. Caldura de la motor, fum de la munitie. Erau mult prea primitive pentru a schimba ceva.

#11
Pengoon

Pengoon

    Ударник

  • Grup: Senior Members
  • Posts: 6,939
  • Înscris: 11.06.2003
tancurile ofereau in principiu, ce a fost nerealizabil in primii 3 ani de razboi, exploatarea unei penetrari a frontului. infanteria, care realizase penetrarea, o data iesita de sub umbrela artileriei proprii medie si grea, era intr-o pozitie de dezavantaj serios fata de un contraatac inamic, care opera sub acoperirea artileriei proprii. asa s-au rezolvat practic toate penetrarile in vest pana in martie 1918, motiv pentru care s-a si inventat tancul.
tancul ce opera impotriva unui inamic cu capacitati reduse antitanc (iar artileria nu era atat de deasa pe front), avea un avantaj substantial, deoarece era imun la armele de foc ce le avea la dispozitie infanteria si era partial vulnerabil la grenade doar de la distante foarte mici, ceea ce facea un atac impotriva unui tanc, fara echipament specializat, foarte costisitor.
problemele care le aveau cu tancul in ww1 era o data lipsa de experienta in utilizare si lipsa de fiabilitate tehnica. cu timpul, designerii si utilizatorii au castigat experienta si au imbunatatit neajunsurile modeleor existente sau au inventat modele noi. d-aia mai avem tancuri si in ziua de azi. tancul in ww1 n-a fost un esec, dar nici n-a fost arma minune, care rezolva problema frontului cu transee.

Edited by Pengoon, 12 November 2013 - 13:15.


#12
lucifer76

lucifer76

    Bashtan

  • Grup: Moderators
  • Posts: 32,574
  • Înscris: 13.06.2007
La 4 km  pe ora, cum facea o strapungere?

#13
Pengoon

Pengoon

    Ударник

  • Grup: Senior Members
  • Posts: 6,939
  • Înscris: 11.06.2003
strapungerea o face infanteria. tancul sprijina doar. un tanc fara sprijin de infanterie era adesea mort si in ww2, darmite ww1. dar viteza off road scazuta, pentru a exploata mai tarziu penetrarea, era unul din neajunsurile tancului la vremea aia.

#14
lucifer76

lucifer76

    Bashtan

  • Grup: Moderators
  • Posts: 32,574
  • Înscris: 13.06.2007
RenaultFT mi se par tancuri mai eficiente decat celelalte monstuozitati. Mici si relativ rapide.

Oricum, aviatia a avut un rol mai important. Daca reuseau sa faca si bombardiere eficiente, se termina cu bataliile pe clasice.

#15
Pengoon

Pengoon

    Ударник

  • Grup: Senior Members
  • Posts: 6,939
  • Înscris: 11.06.2003
pai ala si e prototipul tancului modern.

#16
Boshaft_Sylvester

Boshaft_Sylvester

    Senior Member

  • Grup: Senior Members
  • Posts: 5,558
  • Înscris: 01.10.2013

View Postlucifer76, on 12 noiembrie 2013 - 13:25, said:

La 4 km  pe ora, cum facea o strapungere?

Nici infanteria nu poate face mai mult de 4km/h off road.

Sub focul de arme usoare inamice nici atat.

#17
Pengoon

Pengoon

    Ударник

  • Grup: Senior Members
  • Posts: 6,939
  • Înscris: 11.06.2003
trupe de asalt pot. s-a demonstrat in martie 1918.

#18
Ghita_Bizonu

Ghita_Bizonu

    Confectionez manusi din pielea clientului

  • Grup: Senior Members
  • Posts: 11,827
  • Înscris: 16.10.2012
Dreagii mei s ava zic un “secret” – nici pustiloe sec XVIII nu erau mare barbza chiar comparate cu un Berdan!! Nu zic de ceva mai modern. Da totusi …
Pana la urma Pengoon reuseste sa gineasca marginea :

View PostPengoon, on 12 noiembrie 2013 - 13:14, said:

tancurile ofereau in principiu, ce a fost nerealizabil in primii 3 ani de razboi, exploatarea unei penetrari a frontului. infanteria, care realizase penetrarea, o data iesita de sub umbrela artileriei proprii medie si grea, era intr-o pozitie de dezavantaj serios fata de un contraatac inamic, care opera sub acoperirea artileriei proprii. asa s-au rezolvat practic toate penetrarile in vest pana in martie 1918, motiv pentru care s-a si inventat tancul.
tancul ce opera impotriva unui inamic cu capacitati reduse antitanc (iar artileria nu era atat de deasa pe front), avea un avantaj substantial, deoarece era imun la armele de foc ce le avea la dispozitie infanteria si era partial vulnerabil la grenade doar de la distante foarte mici, ceea ce facea un atac impotriva unui tanc, fara echipament specializat, foarte costisitor.
(pe dracu partial la grenade. Crede-ma cam stiu c eeste o grenada .. am aruncat cu asa ceva!!)
Da dupa mandel (carele pe langa ca nu e modest mai este si damblache) trebie plecata de la premiza: Armatele erau ingropate in transee si orice au facut ani de zile (bomardamante de artilerie prelungite, gaze toxice, lucrari minere – tunel exploziobil) … jucau sarba pe lor!! In gnl un aslat se termina cu un macale provocata de mitraliere.
Deci trebuia sa fie scos inamicu din transee!!
Si pentru asta le trebuia un “cuirasat terestru” (povestire de HG Wlls de pe la 1900)
O da batalia de la Cmbaray a fots sa zicem asa un demiesec. Insa sa nu uitam partea umportatnta : linia a fost strapunsa!!!! Nemtii au preluta partea cu esecu sa ma scuze Luci care zice :

View Postlucifer76, on 12 noiembrie 2013 - 11:39, said:

Apropo, si germanii aveau tancuri. Care nici nu au avut un rol atat de remarcabil in razboi. Erau atat de lente, si slab protejate, incat erau distruse de artileria aflata la kilometri distanta. Intradevar, erau intimidante pentru soldatii din transee, dar la ce viteza aveau, fugeai de ele in pas de plimbare.
Erau chiar si mai proaste decat cele englezesti!! Ma rog germani (inca) nu credeau in tancuri …
Cestie care I-a costat .. ca pe urma a aparut FT 17 (mic, ieftin, usor , numeros ) si ,altele plus ca nu se mai defectau asa de des.
Mai trebe sa zic – da aveau blindaj slab!! Ca trebuia sa reziste mitralierrlor de cla 6,5-8 mm d’aia. Ca erau submotorizate – pai in anii aia  oriec era submotorizata comparativ cu 1930! Se defectau des. Hm … din cate tin minte prin anii 60 juam din distractia unui motocilist era sa surubaiasca!!!! (am avut 2 vecini) Asa ca in 1918 ce pretentii aveti?!

View Postlucifer76, on 12 noiembrie 2013 - 13:25, said:

La 4 km  pe ora, cum facea o strapungere?
Insa ramanea cestia ca infanteru’ se trezea in fata cu o cestie de otel impenetrabil, care scuipa foc si il scotea din transee. Si odata iesit din transee putea fi impuscat! Ca tancu se deplasa cu 4 km/h? Ei si? Glontu mitralierei sale se deplasa supersonic!! (Si eu am ras de m-am stricat la proma vizita la Muzeul Miliar Central – FT 17 v max 7 km/h pai si eu fugeam mai iute!! Aveam cam 7 ani).Si sa mai zic ceva – infanteru nu avea armament antitanc. Nu exista asa ceva!! Nici instrictie de lupta antitanc!! Poa de multe ori decat auzise ca ar fi asa ceva …
Asa ca oricat de ridicole ne par azi tancurile alea primitive atunci erau mai ceva decat un M1 Abrams azi!!
A da tunu de 150 mm. Nici azi nu cred ca un tanc s-ar simti prea bine daca este lovit de asa ceva. Insa fo0losirea astor tunuri e mai dificila. Adica , daca in 1918 linia era sparta si ai tai se retrageau nu era cazul sa incepi s aajuti dusmanul dand cu tuni de 150 in valmasag. Nu de alta da’ te injurau colgeii de viz a varza : “Si porcu ala german de  la bateria aia merita Legiunea de onaore ca de fapt el a macelarit mai multi8 nemti decat bravul meu regiment!!”
Si asta insemna ca orice linie germana putea fi rupta.  Ca pana la urma ajungeau sa se bata in Germania si mai rau in curtea lu Krupp (adica ramaneau fara furnizor de arme)

View Postlucifer76, on 12 noiembrie 2013 - 11:39, said:

Nu au reusit francezii si englezii sa intre nici macar un metru in teritoriul german, rusii era varza, si la strategie si la pregatire. Cred ca stii ca cea mai sangeroasa batalie din WWI a avut loc in est, desi istoria aminteste doar "rezistenta" francezilor.

Da , Am auzit si de strapungerea Brusilov. O cestie “atre” cu adevarat!!!
Insa daca nu se facea armistitiul la asta se ajungea.  Pentru asta s-a facut armistitiul! Sa se evite ca germania sa ajunga teatru de batalie, Sa fie dsitrusa armata germana . Sa ..
Da ma rog se vede ca si nemtii e prosti facuti gramada. Au fost destepti 15 minute dupa care a inceput sa le para rau si au uitat…Ca au inceput cu “noi nu am fost invinsi!!!”. Adica a inceput sa le para rau ca nu li s-a pus cizama pe carotida. Ca la asta se ajungea daca nu se facea armistitz si ar fi avut parte de o pace si mai aspra!!!!

Anunturi

Neurochirurgie minim invazivă Neurochirurgie minim invazivă

"Primum non nocere" este ideea ce a deschis drumul medicinei spre minim invaziv.

Avansul tehnologic extraordinar din ultimele decenii a permis dezvoltarea tuturor domeniilor medicinei. Microscopul operator, neuronavigația, tehnicile anestezice avansate permit intervenții chirurgicale tot mai precise, tot mai sigure. Neurochirurgia minim invazivă, sau prin "gaura cheii", oferă pacienților posibilitatea de a se opera cu riscuri minime, fie ele neurologice, infecțioase, medicale sau estetice.

www.neurohope.ro

0 user(s) are reading this topic

0 members, 0 guests, 0 anonymous users

Forumul Softpedia foloseste "cookies" pentru a imbunatati experienta utilizatorilor Accept
Pentru detalii si optiuni legate de cookies si datele personale, consultati Politica de utilizare cookies si Politica de confidentialitate