Limba romana, origine, evolutie si asemanari cu celelalti limbi europene

Deci pana la urma slav= trac?

probabil ca ar fi indicat sa te exprimi mai explicit. cand, unde, in ce maniera.

1 Although Sorin Paliga has written an Etymological Lexicon of the Indigenous (Thracian) Elements in
Romanian it does not contain a single Thracian (or Dacian) word. It represents the new approach of the
Bucharest historical linguistic school – the content-free linguistic reconstruction.

Contra, Sorin Paliga,
”stîng ‘left (side, hand)’. Definitely, not related to Italian stanco ‘tired’ as suggested in
DEX, but related with stingher and stinghie”
This is what the author teaches at the University of Bucharest, and represents the new
low reached by the Bucharest school of historical linguistics.

n-ai citit...

Pai bulgareasca, adica "vechea slava" e limba primordiala din care provin inclusiv daca si latina. De exemplu primii Aseni
Uite o bulgaroaica cu ceafa groasa, cum explica insusi Luciferul Poieziei Romanejti. Observa

observ ca o ineptie

Tu nici nu intelegi despre ce e vorba. Conceptul de "limba slava" sau "limba latina" sau "limba germanica" e fals.

b) foarte mulți termeni de substrat (talpă, rață, țap, balegă, molid, brîu, zîmbru, poate și brad)  există în Italia.
Prin urmare, s-ar putea să ne luăm adio de la daci.
Mulți termeni pe care româna îi are în comun cu albaneza se găsesc,
cum am zis, și în Italia, mai precis în Italia de nord.
Acești termeni s-ar putea să fie de origine celtică sau chiar mai veche.
c) acest lucru probabil n-o să le convină multora.
Eu am fost primul surprins ; altceva învățasem la universitate.
Dar asta este situația.
Aria italiană care are cele mai multe izoglose cu româna e
Liguria, Lombardia de vest și Ladinia, cum vedeți în hărți.
d) românii vin probabil din zona Monaco-Genova -Locarno- Tirol – Cortina d/Ampezzo.
Intră și Tirolul,  o zonă care acum a fost ștearsă din Romania,  ocupată fiind de triburi germanice,
e fostul Noricum.
Piemontul, zona romanșă din Elveția nu intră în zona de origine a coloniștilor.
e) primii coloni  din Dacia vin din această zonă montană, Lombardia de vest,
Canton Ticino, Ladinia, Tirol. Dacia era montană și friguroasă, iar romanii aveau experiență în colonizare,  știau că trebuie să colonizeze munții cu populații montane.
În plus, localnicii aveau experiență în minerit (Pirustai)
f)  dialectul lombard de vest are cu româna în comun,
lexic absent în toscană, prefixe absente în toscană, trăsături fonetice care o apropie de română,
morfologie asemănătoare.

lingvistul asta Ungureanu vine cu niste observatii
ce intaresc teoria mea

diferentele de graiuri la  nord de Dunare.

nordul Dunarii e mare. pana la mare. Marea Baltica.

denota existenta mai multor straturi de vlahi care au migrat la nord de Dunare
si explica diferentele de graiuri la  nord de Dunare.

si cate graiuri romanesti stii tu pana la mare, Marea Baltica?

sunt cateva, exact cate nu stiu dar ma astept ca stii tu, care ai numarat straturile de vlahi si ti-ai intarit teoria.

numai ca tu ai venit cu chestia asta, graiuri vlahe pana la marea, Marea Baltica
asteptam lamuriri.

sa stabilim o chestie: latina e grai vlah sau nu se pune?

vechea ta obsesie

mai ales ca pe acest forum au existat voci, dacomane
care-si bat joc de existenta limbii vulgare latine in Balcani din care s-a format limba vlahilor
Nu departe de Iustiniana Prima, locul de nastere al lui Iustinian
pentru dacomani, care nu prea inteleg latina vulgara a vlahilor

https://www.theguard...nich-manuscript
https://www.tandfonl...04.2019.1599566

...The [Voynich] manuscript uses a language that arose from a blend of spoken Latin, or Vulgar Latin, and other languages across the Mediterranean during the early Medieval period following the collapse of the Roman Empire...

țapín și sapín n., pl. e, țapínă și sapínă f., pl. e și ĭ (nsl. capin, d. germ. carintian zappin, sapă de înlăturat mărăciniĭ, care vine d. it. zappa, sapă [de unde și sîrb. capa, topor], augm. zappone [de unde sîrb. cápûn]. Toate dintr’o răd. imitativă din care vine și țăpoĭ și zăpsesc și interj. jap. Bern. 1, 121). Tîrnăcop c’un singur braț (și acela oblic ca să formeze un unghĭ obtuz cu coada), care se bagă pe supt grinzĭ și buștenĭ ca să-ĭ urneștĭ. – Țapín în Trans., sapín îm Ml., țapină în Maram. Buc. V. țiŭ, raz 1 și pîrghie.